Vindecarea unui paralitic
(Mc. 2:1-12; Lc. 5:17-26)
1Isus S-a urcat în barcă, a trecut marea și a venit în cetatea Lui1 Este vorba despre Capernaum (vezi 4:13).. 2Și iată că niște oameni au adus la El un paralitic întins pe un pat2, 6 Cele mai multe paturi erau niște saltele umplute cu lână sau niște simple rogojini pe care dormeau oamenii. Puțini oameni își permiteau luxul de a avea un pat. Însă în acest context, patul trebuie să fi fost un fel de targă pentru ca omul să poată fi transportat mai ușor.. Văzând Isus credința lor, i-a zis paraliticului: „Îndrăznește, copile! Păcatele îți sunt iertate!“
3Dar iată că unii dintre cărturari și-au zis în ei înșiși: „Acesta blasfemiază!“
4Isus, cunoscând gândurile lor, a zis: „De ce gândiți lucruri rele în inimile voastre? 5Căci ce este mai ușor: a spune «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică-te și umblă!»? 6Dar, ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i-a zis El paraliticului – ridică-te, ia-ți patul și du-te acasă!“ 7Și, ridicându-se, s-a dus acasă. 8Mulțimile s-au înfricoșat când au văzut lucrul acesta și L-au slăvit pe Dumnezeu, Cel Care a dat oamenilor o astfel de autoritate.
Chemarea lui Matei; Isus stă la masă cu „păcătoșii“
(Mc. 2:13-17; Lc. 5:27-32)
9Plecând mai departe de acolo, Isus a văzut un om, numit Matei, șezând la vamă9 Locul unde se percepea impozitul pe circulația mărfurilor (în latină, portorium), Capernaum aflându-se pe ruta comercială dintre Damasc, Galileea și M. Mediterană. Vama era pusă pe produsele aduse în zonă spre comercializare și intra în vistieria imperială. De aceea colectorii de taxe mai sunt numiți și vameși. și i-a zis: „Urmează-Mă!“ El s-a ridicat și L-a urmat.
10În timp ce Isus era la masă, în casa lui Matei, iată că mulți vameși și păcătoși10-11 Acei oameni care nu păzeau Legea lui Moise și interpretările pe care i le dădeau fariseii. au venit și ședeau la masă împreună cu Isus și cu ucenicii Săi.
11Văzând lucrul acesta, fariseii le-au zis ucenicilor Lui:
– De ce mănâncă Învățătorul vostru împreună cu vameșii și cu păcătoșii?
12Însă Isus i-a auzit și le-a zis:
– Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii. 13Duceți-vă, deci, și învățați ce înseamnă: „Milă doresc, și nu jertfă!“13 Vezi Os. 6:6. Căci Eu n-am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.
Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post
(Mc. 2:18-22; Lc. 5:33-39)
14Atunci ucenicii lui Ioan s-au apropiat de El, zicând:
– De ce noi și fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?
15Isus le-a răspuns:
– Oare pot jeli nuntașii cât timp mirele este cu ei? Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti. 16Nimeni nu aplică un petic de pânză nouă la o haină veche, căci umplutura trage din haină și ruptura se face mai rea. 17Și oamenii nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, burdufurile se crapă, vinul se varsă și burdufurile sunt distruse. Ci vinul nou se toarnă în burdufuri noi și astfel se păstrează amândouă.
Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe
(Mc. 5:21-43; Lc. 8:40-56)
18În timp ce Isus spunea aceste lucruri, iată că unul dintre conducătorii sinagogii a venit și I s-a închinat, zicând: „Fiica mea tocmai a murit; dar vino și pune-Ți mâna peste ea și va trăi!“ 19Ridicându-Se, Isus l-a urmat împreună cu ucenicii Săi. 20Și iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, apropiindu-se prin spate, s-a atins de marginea hainei Lui. 21Căci își zicea în ea însăși: „Dacă doar aș atinge haina Lui, voi fi vindecată!“ 22Isus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: „Îndrăznește, fiică! Credința ta te-a vindecat!“ Și femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela.
23Când a ajuns Isus la casa conducătorului sinagogii și a văzut cântăreții la fluier și mulțimea tulburată, 24le-a zis: „Plecați, pentru că fetița n-a murit, ci doarme!“ Dar ei râdeau de El.
25După ce mulțimea a fost scoasă afară, Isus a intrat, a apucat-o pe fetiță de mână și ea a fost înviată. 26Iar vestea despre aceasta s-a răspândit în tot ținutul acela.
Vindecarea a doi orbi și a unui mut
27În timp ce Isus pleca de acolo, L-au urmat doi orbi, strigând și zicând:
– Ai milă de noi, Fiul lui David27 Titlu mesianic. Vezi 2 Sam. 7:12-16; Is. 9:6-7. În Iudaism exista o tradiție care spunea că Fiul lui David (Solomon, și mai târziu Mesia) are mari puteri de a vindeca (vezi Flavius Josephus, Antichități, 8.2.5) [peste tot în carte].!
28Când a ajuns în casă, orbii s-au apropiat de El.
Isus le-a zis:
– Credeți că pot face lucrul acesta?
Ei I-au zis:
– Da, Doamne.
29Atunci El le-a atins ochii și le-a zis:
– Să vi se facă după credința voastră!
30Și ochii lor au fost deschiși.
Isus i-a avertizat și le-a zis:
– Vedeți să nu știe nimeni!
31Dar ei, ieșind, au răspândit vestea despre El în tot ținutul acela.
32După ce au plecat ei, iată că au adus la Isus un om mut, care era demonizat. 33După ce demonul a fost alungat, mutul a vorbit. Mulțimile au rămas uimite, zicând: „Niciodată nu s-a mai văzut așa ceva în Israel!“
34Însă fariseii ziceau: „El alungă demonii cu ajutorul conducătorului34 Gr.: archon, titlu dat magistraților în Grecia antică. Aceștia erau selectați din aristocrația locală. demonilor.“
Lucrători puțini pentru un seceriș atât de mare
(Lc. 10:2; Mc. 6:34)
35Isus călătorea prin toate cetățile și satele, dând învățătură în sinagogi, predicând Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință. 36Când a văzut El mulțimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n-au păstor36 Vezi Num. 27:17; 1 Regi 22:17; 2 Cron. 18:16; Zah. 10:2.. 37Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. 38Deci, rugați-L fierbinte pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său!“
Jesus viser sin magt til at tilgive synder
Mark. 2,1-12; Luk. 5,17-26
1Jesus og disciplene gik derpå op i båden og sejlede hjem til Kapernaum. 2Efter at de var nået i land, kom nogle mænd bærende med en lam mand på en båre. Da Jesus så deres tro, sagde han til den lamme: „Fat mod, min ven! Dine synder er dig tilgivet.”
3„Hvad bilder han sig ind?” tænkte nogle af de skriftlærde. „Det er da en hån imod Gud.”
4Men Jesus kendte deres tanker og sagde: „Hvorfor tænker I ondt? 5Hvad er lettest at sige: ‚dine synder er tilgivet’ eller: ‚rejs dig op og gå på dine ben’? 6Jeg vil nu vise jer, at Menneskesønnen9,6 „Menneskesønnen” er ikke den bedste oversættelse, men vi har holdt fast ved den på grund af traditionen. Udtrykket betegner en, der ligner et menneske uden at være et almindeligt menneske, og det henviser til synet i Daniels Bog 7,13-14, hvor Guds Søn, Messias, ses i Himlen i form af et menneske. Jesus bruger titlen „Menneskesøn” om sig selv for på en lidt kryptisk måde at betegne sig selv som den Messias, profetierne talte om skulle komme. har magt på jorden til at tilgive synder. Med disse ord vendte han sig til den lamme mand og sagde: ‚Rejs dig op, tag din båre og gå hjem!’ ” 7Manden rejste sig da og gik sin vej.
8Da folk så det, blev de fyldt af ærefrygt og lovpriste Gud, som havde givet et menneske en sådan magt.
Jesus elsker dem, det religiøse samfund forkaster
Mark. 2,13-17; Luk. 5,27-32
9Da Jesus gik videre, fik han øje på en mand, der sad og opkrævede told til den romerske besættelsesmagt. Han hed Mattæus. „Kom med mig!” sagde Jesus til ham. Mattæus rejste sig straks op og fulgte med ham som en af hans disciple.
10Senere blev Jesus og disciplene inviteret til at spise i Mattæus’ hjem. Også en del skatteopkrævere og andre „syndere” var inviteret med. 11Farisæerne var forargede og sagde til disciplene: „Hvordan kan jeres læremester få sig selv til at spise sammen med den slags syndige mennesker?”
12Jesus hørte det og svarede: „Raske mennesker har ikke brug for lægehjælp, men det har de syge. 13Tænk over, hvad det skriftord betyder: ‚Jeg ønsker barmhjertighed frem for slagtofre.’9,13 Hos. 6,6. Det er syndere, jeg er kommet for at invitere til at vende om fra deres synd. Det mener de ‚frelste’ jo ikke, at de har brug for!”
Jesus kommer med en ny lære
Mark. 2,18-22; Luk. 5,33-38
14En dag kom Johannes Døbers disciple til Jesus og spurgte: „Hvorfor faster dine disciple ikke, når både vi og farisæerne gør det?”
15Jesus svarede: „Brudgommens venner kan da ikke sørge og faste, så længe de er sammen med ham. Men der kommer et tidspunkt, hvor brudgommen bliver taget fra dem. Så kan de faste.
16Man lapper ikke gammelt tøj med et stykke nyt, uvasket stof. Enhver ved, at hvis man gjorde det, ville lappen krympe og rive det gamle tøj i stykker. 17Der er heller ingen, der hælder ny vin på gamle lædersække, for når vinen gærer, vil sækkene sprænges, og vinen går til spilde. Nej, ny vin skal hældes på nye lædersække. På den måde bevares begge dele.”
Ved tro bliver en kvinde helbredt og en pige oprejst fra de døde
Mark. 5,21-43; Luk. 8,40-56
18Mens Jesus talte, kom en af byens ledende mænd hen til ham, faldt på knæ foran ham og sagde: „Min datter er lige død. Men hvis du kommer og lægger hænderne på hende, vil hun blive levende igen.”
19Jesus og disciplene rejste sig og gik med ham.
20Undervejs skete det imidlertid, at der kom en kvinde bagfra og rørte ved kvasten på Jesu bedesjal. Hun havde lidt af vedvarende blødninger i 12 år, 21og hun tænkte: „Hvis bare jeg får rørt ved hans sjal, bliver jeg helbredt.”
22Jesus vendte sig om og sagde til hende: „Vær ved godt mod, min ven! Din tro har reddet9,22 Det græske ords grundbetydning er „redning”, men ordet kan i forskellige sammenhænge indebære at blive helbredt eller at blive reddet i åndelig forstand, dvs. „frelst”. dig.” Fra det øjeblik var kvinden rask.
23Da Jesus kom til lederens hjem og så det jamrende grædekor og hørte begravelsesmusikken, 24sagde han: „Forsvind herfra! Pigen er ikke død. Hun sover bare.” De lo ad ham alle sammen. 25Da flokken omsider var kommet udenfor, gik Jesus ind og tog pigen ved hånden, og hun rejste sig op, som om intet var hændt.
26Nyheden om det mirakel gik som en løbeild over hele egnen.
To blinde mænds tro
27Da Jesus gik derfra, fulgte to blinde mænd efter ham. De råbte: „Du Davids Søn,9,27 Ved at bruge en af titlerne for Messias, nemlig Davidssønnen, viser de to blinde mænd deres tro på, at Jesus var den ventede Messias. hav barmhjertighed med os!” 28De fulgte med helt ind i huset, hvor Jesus boede. „Tror I, at jeg kan gøre det mirakel for jer?” spurgte Jesus.
„Ja, Herre!” svarede de.
29Så rørte han ved deres øjne og sagde: „Som I tror, skal det ske.” 30Derefter kunne de begge se.
Jesus forbød dem at sige det til nogen, 31men de gik alligevel ud og fortalte om ham i hele den egn.
Jesus helbreder en dæmonbesat mand, som ikke kunne tale
32Da de var gået, kom der nogen med en mand, som ikke kunne tale, fordi han havde en dæmon i sig. 33Jesus uddrev dæmonen, og straks kunne manden tale. Folk var slået af forundring. „Noget sådant har man aldrig før set i Israel!” sagde de. 34Men farisæerne sagde: „Det er ikke ved Guds hjælp, men ved de onde ånders fyrste, at han driver dæmoner ud.”
Høsten er stor
35Jesus gik nu omkring til alle byer og landsbyer i hele den egn. Hvor han end kom frem, underviste han i synagogerne og forkyndte de gode nyheder om Guds rige. Overalt helbredte han mennesker for alle slags sygdomme og lidelser. 36Når han så på skarerne, blev han fyldt af medlidenhed, for de var mishandlede og nedbrudte. De var som får uden hyrde. 37Og han sagde til sine disciple: „Høsten er stor, men arbejderne er få. 38Bed derfor ham, der har ansvaret for høsten, om at sende flere arbejdere ud for at få høsten ind.”
