Lucrarea lui Ioan Botezătorul
(Mc. 1:2-8; Lc. 3:1-18; In. 1:19-28)
1În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul, predicând în pustia Iudeei 2și zicând: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor2 Expresie întâlnită numai la Matei (de 33 ori), fiind sinonimă cu expresia Împărăția lui Dumnezeu din celelalte evanghelii. Împărăția Cerurilor reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor [peste tot în carte].!“ 3Căci acesta este cel despre care s-a vorbit prin profetul Isaia, care zice:
„Un glas al celui ce strigă în pustie:
«Pregătiți calea Domnului,
neteziți-I cărările!»“3 Vezi Is. 40:3.
4Ioan purta o haină din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele. Lăcustele4 Unii comentatori care vin de pe filiera textului latinesc sugerează faptul că Ioan, vegetarian fiind, postitor, s-ar fi hrănit cu locusta, un soi de salată sălbatică. și mierea sălbatică erau hrana lui.
5Atunci Ierusalimul, toată Iudeea și toți din vecinătatea Iordanului au început să iasă la el 6și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.
7Dar, când a văzut că mulți farisei7 Fariseii formau o grupare religioasă care cunoștea și respecta cu strictețe litera Legii, precum și alte tradiții (reguli bazate pe o interpretare a Legii scrise: legea orală); [peste tot în carte]; vezi Flavius Josephus, Istoria, II, 8.14 și Antichități, XVIII, 1.3. și saduchei7 Saducheii formau gruparea cea mai influentă pe plan politic, membrii ei făcând parte din familiile preoțești. Ei respingeau învățăturile despre înviere, îngeri și duhuri (vezi F.A. 23:8) [peste tot în carte]. Vezi Flavius Josephus, Istoria, II, 8.14 și Antichități, XVIII, 1.4. vin la botezul lui, Ioan le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a avertizat să fugiți de mânia care vine?! 8Faceți deci rod vrednic de pocăință! 9Și să nu vă gândiți să spuneți în voi înșivă: «Îl avem ca tată pe Avraam!», căci vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice copii lui Avraam chiar din pietrele acestea! 10Securea este pusă deja la rădăcina pomilor! Prin urmare, orice pom care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc.
11Eu, într-adevăr, vă botez cu11 Sau: în. apă spre pocăință, dar vine după mine Cel Care este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dau jos11 Sau: să-I duc. sandalele! El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. 12El Își are în mână furca de treierat; Își va curăța aria și Își va aduna grâul în hambar. Pleava însă o va arde într-un foc care nu se stinge.“
Botezul lui Isus
(Mc. 1:9-11; Lc. 3:21-22; In. 1:32-34)
13Atunci Isus a venit din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.
14Însă Ioan încerca să-L oprească, zicând:
– Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?
15Dar Isus, răspunzând, i-a zis:
– Lasă să fie așa acum, căci se cuvine să împlinim toată dreptatea.
Atunci Ioan L-a lăsat.
16După ce a fost botezat, Isus a ieșit imediat din apă. Și iată că cerurile I-au fost16 Unele mss redau: cerurile au fost. deschise, și a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând asemenea unui porumbel și venind peste El16 Vezi Is. 42:1.. 17Și iată că un glas din ceruri spunea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care-Mi găsesc plăcerea!“17 O aluzie la Ps. 2:7 și la Is. 42:1.
Jan Chrzciciel przygotowuje drogę
1W owych czasach na pustyni judejskiej rozpoczął działalność Jan Chrzciciel. 2Nawoływał:
—Opamiętajcie się, bo nadchodzi królestwo niebieskie!
3To właśnie o nim mówił prorok Izajasz:
„Głos wołającego na pustyni:
Przygotujcie Panu drogę,
wyrównajcie przed Nim ścieżki!”.
4Jan żył bardzo skromnie: nosił ubranie z wielbłądziej wełny oraz skórzany pas, żywił się szarańczą i leśnym miodem. 5Z Jerozolimy, z całej Judei i z doliny Jordanu przychodziły do niego tłumy. 6On zaś zanurzał w wodach Jordanu tych, którzy przyznawali się do swoich grzechów.
7Zauważył jednak, że również wielu faryzeuszy i saduceuszy przychodzi się ochrzcić. Napominał więc ich:
—Przebiegłe węże! Kto wam powiedział, jak uciec przed nadchodzącą karą Boga?! 8Najpierw pokażcie poprzez wasze uczynki, że naprawdę się opamiętaliście! 9Nie oszukujcie się, powtarzając: „Jesteśmy potomkami samego Abrahama”. Zapewniam was, że Bóg może stworzyć potomków Abrahama nawet z tych kamieni! 10Siekiera Bożego sądu już jest przyłożona do pnia. I każde drzewo, które nie wydaje owocu, zostanie wycięte i rzucone w ogień. 11Ja was zanurzam w wodzie na znak opamiętania. Lecz niebawem nadejdzie Ktoś potężniejszy ode mnie. Ktoś, komu nie jestem nawet godzien nosić butów! On będzie was zanurzał w Duchu Świętym i w ogniu. 12On potrafi oddzielić plewy od ziarna i wszystko oczyścić—ziarno zbierze do magazynu, a plewy spali w niegasnącym ogniu.
Chrzest Jezusa
13W tym czasie Jezus opuścił Galileę i przyszedł nad Jordan, aby Jan mógł Go ochrzcić. 14Lecz ten sprzeciwiał się:
—To ja powinienem być zanurzony przez Ciebie! A Ty przychodzisz po chrzest do mnie?
15—Uczyń to—odpowiedział mu Jezus—musimy bowiem wypełnić to, co należy.
Wtedy Jan zgodził się. 16Po zanurzeniu, Jezus od razu wyszedł z wody. Nagle otworzyło się niebo i ujrzał Ducha Bożego, który, jak gołąb, zstąpił w dół i spoczął na Nim. 17A z nieba rozległ się głos:
—Jesteś moim ukochanym Synem, moją największą radością!
