Învierea lui Isus
(Mc. 16:1-8; Lc. 24:1-12; In. 20:1-18)
1După ziua de Sabat, în zorii primei zile din săptămână, Maria Magdalena și cealaltă Maria au venit să se uite la mormânt.
2Și iată că a avut loc un mare cutremur, căci un înger al Domnului a coborât din cer, s-a dus și a rostogolit piatra de la intrarea mormântului și s-a așezat pe ea. 3Înfățișarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada. 4De frica lui, gardienii s-au cutremurat și au rămas ca morți.
5Îngerul le-a zis5 Lit.: Dar îngerul, răspunzând, le-a zis. femeilor: „Nu vă temeți! Știu că Îl căutați pe Isus Care a fost răstignit. 6Nu este aici, pentru că a fost înviat, așa cum a spus! Veniți și vedeți locul unde fusese pus! 7Apoi duceți-vă repede și spuneți-le ucenicilor Lui: «A fost înviat dintre cei morți! Iată că El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea.» Iată, v-am spus aceasta!“
8Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să-i anunțe pe ucenicii Lui. 9Dar iată că le-a ieșit înainte Isus, zicând: „Salutare!9 Gr.: chairete, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea verbală, cât și în cea scrisă. El mai poate însemna: Bucură-te! Fii sănătos! Salut! Bun venit!“ Ele s-au apropiat, I-au cuprins picioarele și I s-au închinat. 10Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeți! Duceți-vă și anunțați-i pe frații Mei să meargă în Galileea! Acolo Mă vor vedea.“
Darea de seamă a gărzii și înșelătoria conducătorilor
11În timp ce plecau ele, iată că unii dintre gardieni s-au dus în cetate și i-au anunțat pe conducătorii preoților cu privire la tot ce se întâmplase. 12Aceștia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ținut sfat și le-au dat soldaților mulți arginți, 13zicându-le: „Să spuneți așa: «Ucenicii Lui au venit noaptea, în timp ce noi dormeam, și L-au furat.» 14Iar dacă va ajunge lucrul acesta la auzul guvernatorului, îl vom convinge noi și vă vom scăpa de grijă.“ 15Ei au luat arginții și au făcut așa cum fuseseră învățați. Și vorba aceasta a fost răspândită printre iudei până în ziua de azi.
Marea Trimitere
(Mc. 16:14-18; Lc. 24:36-49; In. 20:19-23)
16Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, la muntele unde le indicase Isus să meargă. 17Când L-au văzut, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. 18Isus S-a apropiat de ei și le-a vorbit, zicând: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. 19Prin urmare, duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt 20și învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit! Și iată că Eu sunt cu voi20 Vezi 1:23. în toate zilele, până la sfârșitul veacului!“
Jesus står opp fra de døde
1Tidlig på søndagsmorgenen, dagen etter hviledagen, gikk Maria Magdalena og den andre Maria ut i morgendemringen for å passe på graven.
2Da ble det plutselig et voldsom jordskjelv, for en Herrens engel steg ned fra himmelen og rullet bort steinen og satte seg på den. 3Ansiktet hans lyste som lynet, og klærne hans var hvite som snø. 4Da vaktene fikk se ham, ble de så vettskremte at de falt til jorden og lå som døde.
5Men engelen snakket til kvinnene og sa: ”Vær ikke redde! Jeg vet at dere leter etter Jesus, han som ble henrettet på et kors. 6Men han er ikke her. Han har blitt levende igjen, akkurat som han sa. Kom og se der kroppen hans lå. 7Skynd dere å fortelle til disiplene at han har stått opp fra de døde, og at han går i forveien for dem til Galilea for å treffe dem der. Dette er budskapet mitt.”
Jesus viser seg for noen kvinner
8Kvinnene dro straks fra graven. De var forskremte, men samtidig glade og sprang for å fortelle disiplene det engelen hadde sagt. 9Da kom plutselig Jesus mot dem og hilste på dem. De gikk fram til ham og grep om føttene hans og tilba ham.
10Jesus sa til dem: ”Vær ikke redde! Gå og si til brødrene mine at de skal gi seg på vei til Galilea. Der skal de få se meg.”
Vaktene ved graven blir bestukket
11Mens kvinnene var på vei fra graven, sprang noen av de vaktene som hadde stått der, til øversteprestene og fortalte det som hadde skjedd. 12Øversteprestene diskuterte da saken med folkets ledere og ga vaktene en stor sum penger 13og sa: ”Si at disiplene til Jesus kom midt på natten og stjal kroppen mens dere sov. 14Dersom landshøvdingen får høre om det, skal vi ordne opp med ham. Dere trenger ikke å bekymre dere.”
15Soldatene tok derfor pengene og gjorde som det ble sagt til dem. Snart spredde dette ryktet seg blant jødene, som tror på det den dag i dag.
Jesus befaler disiplene å spre budskapet til hele verden
16De elleve disiplene gikk nå til det fjellet i Galilea der Jesus hadde sagt at de skulle treffe ham igjen. 17Da de fikk øye på ham, tilba de ham, men noen tvilte fortsatt.
18Da gikk Jesus bort til dem og sa: ”Jeg har fått all makt i himmelen og på jorden. 19Gå derfor ut til alle folk og gjør dem til mine disipler. Døp dem til fellesskap med Far i himmelen, Sønnen og Guds Hellige Ånd. 20Lær dem å leve på den måten jeg har underviste dere om. Og husk på at jeg alltid er med dere, helt til tidenes slutt.”
