Uneltire împotriva lui Isus
(Mc. 14:1-2; Lc. 22:1-2; In. 11:45-53)
1După ce a terminat de spus toate aceste cuvinte, Isus le-a zis ucenicilor Săi: 2„Știți că peste două zile va fi Paștele, iar Fiul Omului va fi predat ca să fie răstignit.“
3Atunci conducătorii preoților și bătrânii poporului s-au adunat în curtea marelui preot, numit Caiafa3 Mare preot între anii 18–36 d.Cr; vezi Flavius Josephus, Antichități, XVIII.2.2., 4și au plănuit să pună mâna pe Isus prin viclenie și să-L omoare. 5Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.“
Ungerea lui Isus la Betania
(Mc. 14:3-9; In. 12:1-8)
6În timp ce Isus Se afla în Betania, în casa lui Simon, leprosul, 7s-a apropiat de El o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum foarte scump. Ea a turnat parfumul pe capul Lui, în timp ce El stătea la masă. 8Dar ucenicii, văzând lucrul acesta, s-au indignat, zicând: „Pentru ce risipa aceasta? 9Căci parfumul s-ar fi putut vinde scump, iar banii să fi fost dați săracilor.“
10Știind aceasta, Isus le-a zis: „De ce o necăjiți pe femeie? Căci ea a făcut o faptă bună față de Mine! 11Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. 12Când a turnat acest parfum pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta ca să Mă pregătească pentru înmormântare. 13Adevărat vă spun că, oriunde va fi proclamată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, în amintirea ei.“
Trădarea lui Iuda
(Mc. 14:10-11; Lc. 22:3-6)
14Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la conducătorii preoților. 15El a zis: „Ce vreți să-mi dați ca să-L dau pe mâna voastră?“ Ei i-au oferit treizeci de arginți15 Vezi Zah. 11:12 și nota. Câteva mss conțin: stateri, un stater fiind echivalentul a 4 denari sau al unui șechel.. 16De atunci încolo el căuta un prilej potrivit ca să-L dea pe mâna lor.
Masa pascală
(Mc. 14:12-21; Lc. 22:7-14, 21-23; In. 13:21-30)
17În prima zi a Sărbătorii Azimelor17 Vezi Lev. 23:5-6. Masa pascală era luată în seara zilei de 14 Nisan, iar prima zi a Sărbătorii Azimelor începea în mod normal în data de 15 Nisan. Prin Sărbătoarea Azimelor, aici se face referire la ambele sărbători (vezi Eze. 45:21)., ucenicii au venit la Isus și L-au întrebat:
– Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci jertfa de Paște?
18El a răspuns:
– Duceți-vă în cetate la un anumit om și spuneți-i: „Învățătorul zice: «Vremea Mea este aproape. Voi sărbători Paștele la tine, împreună cu ucenicii Mei.»“
19Ucenicii au făcut așa cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.
Descoperirea trădătorului
(Mc. 14:17-21; Lc. 22:21-23)
20Când s-a înserat, Isus ședea la masă împreună cu cei doisprezece.
21În timp ce mâncau, Isus le-a zis:
– Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda21 Sensul principal al verbului grecesc este a preda..
22Ei s-au întristat foarte tare și fiecare dintre ei au început să-L întrebe:
– Nu cumva sunt eu, Doamne?
23Dar Isus, răspunzând, a zis:
– Cel ce-și pune mâna în vas împreună cu Mine, acela Mă va trăda!23 Vezi Ps. 41:9. 24Într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!
25Iuda, cel ce Îl trădase, a răspuns, zicând:
– Nu cumva sunt eu, Rabbi25, 49 Vezi nota de la 23:7.?
Isus i-a zis:
– Tu ai spus-o!
Cina Domnului
(Mc. 14:22-26; Lc. 22:17-20; 1 Cor. 11:23-25)
26În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați! Acesta este trupul Meu.“ 27Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit27 Gr.: eucharisteo, de unde derivă cuvântul Euharistie, desemnând Cina Domnului., l-a dat ucenicilor, zicând: „Beți toți din el, 28căci acesta este sângele Meu, sângele Noului Legământ, care este vărsat pentru mulți spre iertarea păcatelor. 29Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea, când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.“ 30După ce au cântat un imn30 Masa de Paște se încheia cu Psalmii 115-118., au ieșit îndreptându-se spre Muntele Măslinilor.
Isus prezice lepădarea lui Petru
(Mc. 14:27-31; Lc. 22:31-34; In. 13:36-38)
31Atunci Isus le-a zis:
– În noaptea aceasta toți vă veți poticni în Mine, pentru că este scris:
„Voi lovi păstorul,
iar oile turmei vor fi risipite!“31 Vezi Zah. 13:7.
32Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.
33Petru, răspunzând, I-a zis:
– Chiar dacă toți se vor poticni în Tine, eu niciodată nu mă voi poticni!
34Isus i-a zis:
– Adevărat îți spun că în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul34, 74-75 Probabil cu referire la a 3-a strajă din noapte (24:00–3:00) sau cu referire la zorii zilei., te vei lepăda de Mine de trei ori.
35Petru I-a răspuns:
– Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine!
Și toți ucenicii au spus la fel.
Ghetsimani
(Mc. 14:32-42; Lc. 22:39-46; In. 18:1)
36Atunci Isus S-a dus cu ei într-un loc numit Ghetsimani și le-a zis ucenicilor:
– Stați jos aici, până Mă voi duce acolo să Mă rog!
37I-a luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se tulbure.
38Atunci le-a zis:
– Nespus de mâhnit este sufletul Meu, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!
39Și, mergând puțin mai înainte, S-a aruncat cu fața la pământ, rugându-Se și zicând: „Tată, dacă este posibil, să treacă de la Mine paharul39, 42 Vezi nota de la 20:22. acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“
40Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind.
El i-a zis lui Petru:
– Așadar, n-ați putut veghea împreună cu Mine nici măcar o oră? 41Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți41 Lit.: ca să nu intrați. în ispită! Duhul într-adevăr este dornic, dar carnea este neputincioasă.
42S-a îndepărtat a doua oară și S-a rugat din nou, zicând: „Tată, dacă acest pahar nu poate fi îndepărtat de la Mine fără să-l beau, facă-se voia Ta!“
43A venit iarăși la ucenici și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn.
44I-a lăsat iarăși, S-a îndepărtat și S-a rugat pentru a treia oară, zicând aceleași cuvinte.
45Atunci a venit la ucenici și le-a zis:
– Încă mai dormiți și vă odihniți?45 Sau: Dormiți mai departe și odihniți-vă! Iată, s-a apropiat ceasul! Fiul Omului este predat în mâinile păcătoșilor. 46Sculați-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!
Arestarea lui Isus
(Mc. 14:43-50; Lc. 22:47-53; In. 18:3-11)
47În timp ce El încă vorbea, iată că vine Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mare mulțime de oameni cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților și de bătrânii poporului. 48Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El!“
49El s-a apropiat imediat de Isus și a zis:
– Plecăciune49 Gr.: chaire, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea verbală, cât și în cea scrisă. El mai poate însemna: Bucură-te! Fii sănătos! Salut! Bun venit!, Rabbi!
Și L-a sărutat.
50Isus i-a zis:
– Prietene, fă potrivit cu ceea ce ești aici să faci!
Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Isus și L-au prins. 51Și iată că unul dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, și-a scos sabia și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea.
52Însă Isus i-a zis: „Pune-ți sabia înapoi la locul ei, căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri! 53Sau crezi că n-aș putea să-L rog pe Tatăl Meu să Mă ajute și El Mi-ar pune alături chiar acum mai mult de douăsprezece legiuni53 O legiune romană era un contingent militar format din 6000 de soldați. de îngeri? 54Dar cum s-ar mai împlini atunci Scripturile care spun că așa trebuie să se întâmple?“
55În ceasul acela, Isus a zis mulțimilor: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat55 Gr.: lestes, termen care, în alte contexte, este tradus cu tâlhar, dar în contextul de față are sensul de rebel, instigator, revoluționar. Cei doi oameni care au fost răstigniți împreună cu Isus erau, de asemenea, revoluționari.? În fiecare zi Mă așezam în Templu și dădeam învățătură, dar n-ați pus mâna pe Mine! 56Însă toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeților.“
Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.
Isus înaintea Sinedriului
(Mc. 14:53-65; Lc. 22:54-55, 63-71; In. 18:12-13, 19-24)
57Atunci, cei ce au pus mâna pe Isus L-au adus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. 58Petru L-a urmat de departe până la curtea marelui preot. Apoi a intrat înăuntru și s-a așezat împreună cu gărzile, ca să vadă care va fi sfârșitul.
59Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau vreo mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L poată condamna la moarte, 60dar n-au găsit niciuna, deși veniseră mulți martori mincinoși. La urmă, au venit doi 61care au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu și să-l reconstruiesc în trei zile.»“
62Marele preot s-a ridicat și L-a întrebat:
– Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?
63Dar Isus tăcea.63 O posibilă aluzie la Is. 53:7.
Marele preot i-a zis:
– Te pun sub jurământ înaintea Dumnezeului cel Viu să ne spui dacă Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!
64Isus i-a răspuns:
– Tu ai spus-o! Dar vă spun mai mult decât atât că,
de acum încolo, Îl veți vedea pe Fiul Omului
șezând la dreapta Puterii
și venind pe norii cerului!64 Vezi Ps. 110:1 și Dan. 7:13.
65Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele, zicând:
– A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori?! Iată, acum ați auzit blasfemia! 66Ce părere aveți?
Ei au răspuns, zicând:
– Este vrednic de moarte!
67Atunci L-au scuipat în față și L-au lovit. Unii L-au pălmuit, 68zicând: „Profețește-ne, Cristoase, cine este cel ce Te-a lovit?“67-68 Vezi Is. 50:6.
Lepădarea lui Petru
(Mc. 14:66-72; Lc. 22:54-62; In. 18:15-18, 25-27)
69Petru însă stătea afară, în curte.
O slujnică s-a apropiat de el, zicând:
– Și tu erai cu Isus galileeanul!
70Dar el a negat înaintea tuturor, zicând:
– Nu știu despre ce vorbești!
71În timp ce ieșea pe poartă, l-a văzut o altă slujnică, care le-a zis celor de acolo:
– Acesta era cu Isus nazarineanul.
72Dar el a negat din nou cu jurământ:
– Nu-L cunosc pe Omul Acesta!
73După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și i-au zis lui Petru:
– Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci te dă de gol vorbirea!
74Atunci el a început să blesteme și să jure, zicând:
– Nu-L cunosc pe Omul Acesta!
Și imediat a cântat cocoșul. 75Atunci Petru și-a amintit cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de cântatul cocoșului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Și ieșind afară, a plâns cu amar.
Planer på att döda Jesus
(Mark 14:1-2; Luk 22:1-2; Joh 11:45-53)
1När Jesus hade avslutat hela detta tal sa han till sina lärjungar: 2”Som ni vet börjar påskhögtiden26:2 Påsk kommer från hebreiskans pésach eller pasách som betyder gå förbi eller skona. Judarnas påsk firas till minne av hur Gud räddade dem ut från slaveriet i Egypten. Jfr 2 Mos 12:1-27. om två dagar. Då ska Människosonen bli utlämnad och korsfäst.”
3Under tiden samlades översteprästerna och folkets ledare i översteprästen Kajafas palats 4för att diskutera hur man i hemlighet skulle kunna arrestera Jesus och döda honom. 5”Men”, sa de till varandra, ”inte under själva påskhögtiden, för det kan leda till upplopp.”
En kvinna smörjer Jesus med dyrbar olja
(Mark 14:3-9; Luk 7:37-38; Joh 12:1-8)
6Jesus var en dag i Betania hos Simon, den spetälske. 7Och medan de åt där tillsammans, kom en kvinna fram till Jesus med en alabasterflaska dyrbar olja, som hon hällde över hans huvud när han låg till bords.
8Lärjungarna blev upprörda och sa: ”Vilket slöseri! 9Oljan kunde man ju ha sålt och fått mycket pengar att ge till de fattiga.”
10Men Jesus märkte det och sa: ”Varför kritiserar ni henne? Hon har gjort en god gärning mot mig. 11De fattiga kommer ni alltid att ha ibland er, men mig kommer ni inte alltid att ha hos er. 12Genom att hälla den här oljan över mig har hon förberett min begravning. 13Sannerligen säger jag er: överallt i världen där man förkunnar detta evangelium ska man också berätta om det hon nyss gjorde och komma ihåg henne.”
Judas beslutar att förråda Jesus
(Mark 14:10-11; Luk 22:3-6)
14Då gick Judas Iskariot, en av de tolv, till översteprästerna 15och frågade: ”Hur mycket betalar ni mig om jag förråder honom?” De gav honom då trettio silvermynt, 16och från den stunden sökte Judas efter ett lämpligt tillfälle att förråda Jesus.
Jesus lärjungar förbereder påskmåltiden
(Mark 14:12-16; Luk 22:7-13)
17På första dagen av det osyrade brödets högtid26:17 Påskhögtid. Judarna äter under påskveckan bara osyrat bröd som bakats utan jäst. kom lärjungarna till Jesus och frågade: ”Var vill du att vi ska ordna så att du kan äta påskmåltiden?”
18Jesus svarade: ”Gå in i Jerusalem och sök upp en viss man och säg till honom: ’Vår Mästare säger: Min tid närmar sig. Nu vill jag äta påskmåltiden i ditt hus tillsammans med mina lärjungar.’ ” 19Hans lärjungar gjorde då som han hade sagt, och de ordnade sedan med påskmåltiden.
Jesus och hans lärjungar äter den sista måltiden
(Mark 14:17-25; Luk 22:17-23; 1 Kor 11:23-25)
20När kvällen kom slog sig Jesus och de tolv ner vid bordet. 21Och medan de åt sa han: ”Sannerligen säger jag er: en av er kommer att förråda mig.” 22Då blev de mycket bedrövade, och en efter en frågade de: ”Det är väl inte jag, Herre?”
23Han svarade: ”Den som doppade sitt bröd i fatet tillsammans med mig, han är det.26:23 Jfr Ps 41:10. 24För Människosonen går bort, som det står skrivet om honom. Men ve den människa som förråder Människosonen! Det hade varit bättre för den människan att aldrig ha blivit född.”
25Då frågade Judas, han som skulle förråda honom: ”Rabbi26:25 Rabbi är hebreiska. Grundbetydelsen är mästare, lärare, liknande läromästare., det är väl inte mig du menar?” Jesus svarade: ”Du har självt sagt det.”
26Medan de åt tog Jesus ett bröd, och när han hade tackat Gud för det, bröt han det och gav det till sina lärjungar och sa: ”Ta detta och ät, för det är min kropp.” 27Sedan tog han en bägare och tackade Gud och gav den till dem och sa: ”Drick av det allihop, 28för detta är mitt blod, förbundsblodet, som ska utgjutas för många till syndernas förlåtelse. 29Jag säger er, att från och med nu ska jag inte dricka av det som vinstocken ger, förrän jag dricker det nya vinet med er i min Faders rike.”
Jesus förutsäger att Petrus ska svika honom
(Mark 14:26-31; Luk 22:33-34; Joh 13:37-38)
30När de till sist hade sjungit lovsången26:30 Vid slutet av påskmåltiden sjöng man alltid Ps 115-118. tillsammans, gick de ut till Olivberget.
31Där sa Jesus till dem: ”I natt kommer ni alla på fall för min skull, för det står skrivet:
’Jag ska slå herden,
så att fåren i hjorden skingras.’26:31 Se Sak 13:7. Det finns små skillnader i den grekiska textens formulering jämfört med den hebreiska (masoretiska) texten.
32Men när jag har uppstått från de döda, ska jag gå före er till Galileen.”
33Petrus svarade: ”Även om alla andra kommer på fall, så ska jag aldrig göra det!” 34Men Jesus sa till honom: ”Sannerligen säger jag dig: redan i natt, innan tuppen hinner gala, ska du tre gånger ha förnekat mig.”
35Då sa Petrus: ”Om jag så måste dö med dig, ska jag aldrig förneka dig!” Och alla de andra lärjungarna sa samma sak.
Jesus ber i Getsemane
(Mark 14:32-42; Luk 22:39-46)
36Sedan gick Jesus med sina lärjungar till ett ställe som kallas Getsemane, och där sa han till dem: ”Sätt er här medan jag går bort en bit och ber.” 37Han tog med sig Petrus och Sebedaios båda söner.
Jesus greps nu av sorg och ångest, 38och han sa till dem: ”Jag är djupt bedrövad, ända till döds. Stanna kvar här och vaka tillsammans med mig.” 39Sedan gick han lite längre bort och föll ner på sitt ansikte och bad: ”Min Fader, om det är möjligt, så låt mig slippa denna bägare26:39 Bägare stod för Guds dom redan i det gammaltestamentliga språkbruket. Jfr även Joh 18:11.. Men låt det bli som du vill, inte som jag vill.”
40Sedan kom han tillbaka till sina lärjungar och hittade dem sovande. Han sa till Petrus: ”Klarade ni inte att hålla er vakna med mig en enda timma? 41Vaka och be, så att ni inte faller för frestelsen. Anden är villig, men kroppen är svag.”
42Så lämnade han dem och bad samma bön för andra gången: ”Fader i himlen, om det inte är möjligt att slippa denna bägare, utan jag måste tömma den, så låt din vilja ske.” 43Men när han kom tillbaka, fann han dem åter sovande. De kunde inte hålla ögonen öppna. 44Han lämnade dem därför och bad för tredje gången med samma ord.
45Sedan gick han tillbaka till sina lärjungar och sa: ”Ja, ni sover och vilar er fortfarande. Men nu är stunden inne då Människosonen ska överlämnas i syndarnas händer. 46Res er upp, så går vi härifrån! Här kommer han som ska förråda mig.”
Jesus blir förrådd och arresterad
(Mark 14:43-50; Luk 22:47-53; Joh 18:3-11)
47Medan Jesus fortfarande talade kom Judas, en av de tolv, tillsammans med en stor folkhop beväpnad med svärd och klubbor. De var utsända av översteprästerna och folkets ledare. 48Förrädaren hade kommit överens med dem om ett tecken och sagt: ”Den man som jag hälsar med en kyss är det, honom ska ni gripa.” 49Judas gick direkt till Jesus och sa: ”Var hälsad, Rabbi!” och kysste honom.
50Jesus svarade: ”Min vän, gör det du har kommit hit för att göra.” Och genast gick de andra fram och grep Jesus och höll fast honom.
51En av de män som var med Jesus drog då sitt svärd och högg örat av översteprästens tjänare. 52Men Jesus sa till honom: ”Stoppa tillbaka svärdet! De som använder svärd, kommer själva att falla för svärd. 53Inser du inte att jag skulle kunna be min Fader att skicka mer än tolv arméer med änglar för att hjälpa mig, och att han genast skulle göra det? 54Men hur skulle det då gå i uppfyllelse som förutsagts i Skriften, att allt detta måste hända?”
55Sedan vände sig Jesus till folkhopen och sa: ”Som mot en farlig brottsling har ni kommit med svärd och klubbor för att gripa mig! Varje dag satt jag i templet och undervisade utan att ni grep mig. 56Men allt detta har hänt för att profeternas skrifter ska gå i uppfyllelse.26:56 Jfr Sak 13:7.”
I samma stund övergav alla hans lärjungar honom och flydde.
Jesus förhörs av det judiska rådet
(Mark 14:53-65; Luk 22:54-55; 22:63-71; Joh 18:12-13; 18:19-24)
57De som hade arresterat Jesus förde honom nu till översteprästen Kajafas, där de skriftlärda och folkets ledare hade samlats. 58Petrus följde efter på avstånd, ända in på gården till översteprästens palats. Där slog han sig sedan ner bland tjänarna för att se vad som skulle hända.
59Översteprästerna och hela det judiska rådet26:59 Det judiska rådet, Sanhedrin, hade cirka 70 medlemmar, och bestod av alla de religiösa och politiska ledarna i Israel. Rådet fungerade under den romerska ockupationen som domstol, men hade också rätt att besluta i vissa politiska frågor. försökte hitta falska vittnesberättelser som skulle räcka för att döma Jesus till döden. 60Men de hittade inga, trots att det fanns många som var villiga att vittna falskt.
Till slut kom två 61som sa: ”Vi har hört den här mannen säga: ’Jag kan riva ner Guds tempel och bygga upp det igen på tre dagar.’ ”
62Då reste sig översteprästen och sa till Jesus: ”Svarar du inte på vad de vittnar mot dig?” 63Men Jesus teg.
Då sa översteprästen: ”Inför den Gud som lever besvär jag dig att du talar om för oss om du är Messias, Guds Son.”
64Jesus svarade: ”Det är du själv som kallar mig det. Men jag säger er, att efter detta ska ni få se Människosonen sitta på Maktens högra sida och komma på himlens moln.26:64 Se Ps 110:1 och Dan 7:13.”
65Då slet översteprästen sönder sina kläder och ropade: ”Han har hädat! Vi behöver väl inga fler vittnen! Ni har själva hört hädelsen. 66Vad anser ni?” De ropade tillbaka: ”Han förtjänar döden!”
67Sedan spottade de Jesus i ansiktet och slog honom med knytnävarna. Några gav honom också örfilar 68och sa: ”Du som är Messias, visa nu att du är en profet! Avslöja vem som slog dig.”
Petrus förnekar att han känner Jesus
(Mark 14:66-72; Luk 22:54-62; Joh 18:16-18; 18:25-27)
69Under tiden satt Petrus ute på gården. En tjänsteflicka kom då fram till honom och sa: ”Du var väl också tillsammans med den där Jesus från Galileen!” 70Men Petrus nekade inför alla och sa: ”Jag vet inte ens vad du pratar om.”
71Sedan gick han ut i porten, och där fick en annan tjänsteflicka syn på honom. ”Den här mannen var tillsammans med Jesus från Nasaret”, sa hon till dem som stod runt omkring. 72Men Petrus nekade igen, ja, han till och med svor på det: ”Jag känner inte den där mannen!”
73Efter en stund kom de som stod där fram till honom och sa: ”Visst är du en av dem. Det hörs på din dialekt.” 74Petrus svor då igen och bedyrade: ”Jag känner inte den mannen.” Och i samma stund gol tuppen.
75Då kom Petrus ihåg vad Jesus hade sagt: ”Innan tuppen gal ska du förneka mig tre gånger.” Och han gick ut och grät bittert.
