Uneltire împotriva lui Isus
(Mc. 14:1-2; Lc. 22:1-2; In. 11:45-53)
1După ce a terminat de spus toate aceste cuvinte, Isus le-a zis ucenicilor Săi: 2„Știți că peste două zile va fi Paștele, iar Fiul Omului va fi predat ca să fie răstignit.“
3Atunci conducătorii preoților și bătrânii poporului s-au adunat în curtea marelui preot, numit Caiafa3 Mare preot între anii 18–36 d.Cr; vezi Flavius Josephus, Antichități, XVIII.2.2., 4și au plănuit să pună mâna pe Isus prin viclenie și să-L omoare. 5Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.“
Ungerea lui Isus la Betania
(Mc. 14:3-9; In. 12:1-8)
6În timp ce Isus Se afla în Betania, în casa lui Simon, leprosul, 7s-a apropiat de El o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum foarte scump. Ea a turnat parfumul pe capul Lui, în timp ce El stătea la masă. 8Dar ucenicii, văzând lucrul acesta, s-au indignat, zicând: „Pentru ce risipa aceasta? 9Căci parfumul s-ar fi putut vinde scump, iar banii să fi fost dați săracilor.“
10Știind aceasta, Isus le-a zis: „De ce o necăjiți pe femeie? Căci ea a făcut o faptă bună față de Mine! 11Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. 12Când a turnat acest parfum pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta ca să Mă pregătească pentru înmormântare. 13Adevărat vă spun că, oriunde va fi proclamată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, în amintirea ei.“
Trădarea lui Iuda
(Mc. 14:10-11; Lc. 22:3-6)
14Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la conducătorii preoților. 15El a zis: „Ce vreți să-mi dați ca să-L dau pe mâna voastră?“ Ei i-au oferit treizeci de arginți15 Vezi Zah. 11:12 și nota. Câteva mss conțin: stateri, un stater fiind echivalentul a 4 denari sau al unui șechel.. 16De atunci încolo el căuta un prilej potrivit ca să-L dea pe mâna lor.
Masa pascală
(Mc. 14:12-21; Lc. 22:7-14, 21-23; In. 13:21-30)
17În prima zi a Sărbătorii Azimelor17 Vezi Lev. 23:5-6. Masa pascală era luată în seara zilei de 14 Nisan, iar prima zi a Sărbătorii Azimelor începea în mod normal în data de 15 Nisan. Prin Sărbătoarea Azimelor, aici se face referire la ambele sărbători (vezi Eze. 45:21)., ucenicii au venit la Isus și L-au întrebat:
– Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci jertfa de Paște?
18El a răspuns:
– Duceți-vă în cetate la un anumit om și spuneți-i: „Învățătorul zice: «Vremea Mea este aproape. Voi sărbători Paștele la tine, împreună cu ucenicii Mei.»“
19Ucenicii au făcut așa cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.
Descoperirea trădătorului
(Mc. 14:17-21; Lc. 22:21-23)
20Când s-a înserat, Isus ședea la masă împreună cu cei doisprezece.
21În timp ce mâncau, Isus le-a zis:
– Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda21 Sensul principal al verbului grecesc este a preda..
22Ei s-au întristat foarte tare și fiecare dintre ei au început să-L întrebe:
– Nu cumva sunt eu, Doamne?
23Dar Isus, răspunzând, a zis:
– Cel ce-și pune mâna în vas împreună cu Mine, acela Mă va trăda!23 Vezi Ps. 41:9. 24Într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!
25Iuda, cel ce Îl trădase, a răspuns, zicând:
– Nu cumva sunt eu, Rabbi25, 49 Vezi nota de la 23:7.?
Isus i-a zis:
– Tu ai spus-o!
Cina Domnului
(Mc. 14:22-26; Lc. 22:17-20; 1 Cor. 11:23-25)
26În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați! Acesta este trupul Meu.“ 27Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit27 Gr.: eucharisteo, de unde derivă cuvântul Euharistie, desemnând Cina Domnului., l-a dat ucenicilor, zicând: „Beți toți din el, 28căci acesta este sângele Meu, sângele Noului Legământ, care este vărsat pentru mulți spre iertarea păcatelor. 29Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea, când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.“ 30După ce au cântat un imn30 Masa de Paște se încheia cu Psalmii 115-118., au ieșit îndreptându-se spre Muntele Măslinilor.
Isus prezice lepădarea lui Petru
(Mc. 14:27-31; Lc. 22:31-34; In. 13:36-38)
31Atunci Isus le-a zis:
– În noaptea aceasta toți vă veți poticni în Mine, pentru că este scris:
„Voi lovi păstorul,
iar oile turmei vor fi risipite!“31 Vezi Zah. 13:7.
32Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.
33Petru, răspunzând, I-a zis:
– Chiar dacă toți se vor poticni în Tine, eu niciodată nu mă voi poticni!
34Isus i-a zis:
– Adevărat îți spun că în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul34, 74-75 Probabil cu referire la a 3-a strajă din noapte (24:00–3:00) sau cu referire la zorii zilei., te vei lepăda de Mine de trei ori.
35Petru I-a răspuns:
– Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine!
Și toți ucenicii au spus la fel.
Ghetsimani
(Mc. 14:32-42; Lc. 22:39-46; In. 18:1)
36Atunci Isus S-a dus cu ei într-un loc numit Ghetsimani și le-a zis ucenicilor:
– Stați jos aici, până Mă voi duce acolo să Mă rog!
37I-a luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se tulbure.
38Atunci le-a zis:
– Nespus de mâhnit este sufletul Meu, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!
39Și, mergând puțin mai înainte, S-a aruncat cu fața la pământ, rugându-Se și zicând: „Tată, dacă este posibil, să treacă de la Mine paharul39, 42 Vezi nota de la 20:22. acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“
40Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind.
El i-a zis lui Petru:
– Așadar, n-ați putut veghea împreună cu Mine nici măcar o oră? 41Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți41 Lit.: ca să nu intrați. în ispită! Duhul într-adevăr este dornic, dar carnea este neputincioasă.
42S-a îndepărtat a doua oară și S-a rugat din nou, zicând: „Tată, dacă acest pahar nu poate fi îndepărtat de la Mine fără să-l beau, facă-se voia Ta!“
43A venit iarăși la ucenici și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn.
44I-a lăsat iarăși, S-a îndepărtat și S-a rugat pentru a treia oară, zicând aceleași cuvinte.
45Atunci a venit la ucenici și le-a zis:
– Încă mai dormiți și vă odihniți?45 Sau: Dormiți mai departe și odihniți-vă! Iată, s-a apropiat ceasul! Fiul Omului este predat în mâinile păcătoșilor. 46Sculați-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!
Arestarea lui Isus
(Mc. 14:43-50; Lc. 22:47-53; In. 18:3-11)
47În timp ce El încă vorbea, iată că vine Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mare mulțime de oameni cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților și de bătrânii poporului. 48Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El!“
49El s-a apropiat imediat de Isus și a zis:
– Plecăciune49 Gr.: chaire, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea verbală, cât și în cea scrisă. El mai poate însemna: Bucură-te! Fii sănătos! Salut! Bun venit!, Rabbi!
Și L-a sărutat.
50Isus i-a zis:
– Prietene, fă potrivit cu ceea ce ești aici să faci!
Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Isus și L-au prins. 51Și iată că unul dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, și-a scos sabia și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea.
52Însă Isus i-a zis: „Pune-ți sabia înapoi la locul ei, căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri! 53Sau crezi că n-aș putea să-L rog pe Tatăl Meu să Mă ajute și El Mi-ar pune alături chiar acum mai mult de douăsprezece legiuni53 O legiune romană era un contingent militar format din 6000 de soldați. de îngeri? 54Dar cum s-ar mai împlini atunci Scripturile care spun că așa trebuie să se întâmple?“
55În ceasul acela, Isus a zis mulțimilor: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat55 Gr.: lestes, termen care, în alte contexte, este tradus cu tâlhar, dar în contextul de față are sensul de rebel, instigator, revoluționar. Cei doi oameni care au fost răstigniți împreună cu Isus erau, de asemenea, revoluționari.? În fiecare zi Mă așezam în Templu și dădeam învățătură, dar n-ați pus mâna pe Mine! 56Însă toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeților.“
Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.
Isus înaintea Sinedriului
(Mc. 14:53-65; Lc. 22:54-55, 63-71; In. 18:12-13, 19-24)
57Atunci, cei ce au pus mâna pe Isus L-au adus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. 58Petru L-a urmat de departe până la curtea marelui preot. Apoi a intrat înăuntru și s-a așezat împreună cu gărzile, ca să vadă care va fi sfârșitul.
59Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau vreo mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L poată condamna la moarte, 60dar n-au găsit niciuna, deși veniseră mulți martori mincinoși. La urmă, au venit doi 61care au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu și să-l reconstruiesc în trei zile.»“
62Marele preot s-a ridicat și L-a întrebat:
– Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?
63Dar Isus tăcea.63 O posibilă aluzie la Is. 53:7.
Marele preot i-a zis:
– Te pun sub jurământ înaintea Dumnezeului cel Viu să ne spui dacă Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!
64Isus i-a răspuns:
– Tu ai spus-o! Dar vă spun mai mult decât atât că,
de acum încolo, Îl veți vedea pe Fiul Omului
șezând la dreapta Puterii
și venind pe norii cerului!64 Vezi Ps. 110:1 și Dan. 7:13.
65Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele, zicând:
– A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori?! Iată, acum ați auzit blasfemia! 66Ce părere aveți?
Ei au răspuns, zicând:
– Este vrednic de moarte!
67Atunci L-au scuipat în față și L-au lovit. Unii L-au pălmuit, 68zicând: „Profețește-ne, Cristoase, cine este cel ce Te-a lovit?“67-68 Vezi Is. 50:6.
Lepădarea lui Petru
(Mc. 14:66-72; Lc. 22:54-62; In. 18:15-18, 25-27)
69Petru însă stătea afară, în curte.
O slujnică s-a apropiat de el, zicând:
– Și tu erai cu Isus galileeanul!
70Dar el a negat înaintea tuturor, zicând:
– Nu știu despre ce vorbești!
71În timp ce ieșea pe poartă, l-a văzut o altă slujnică, care le-a zis celor de acolo:
– Acesta era cu Isus nazarineanul.
72Dar el a negat din nou cu jurământ:
– Nu-L cunosc pe Omul Acesta!
73După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și i-au zis lui Petru:
– Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci te dă de gol vorbirea!
74Atunci el a început să blesteme și să jure, zicând:
– Nu-L cunosc pe Omul Acesta!
Și imediat a cântat cocoșul. 75Atunci Petru și-a amintit cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de cântatul cocoșului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Și ieșind afară, a plâns cu amar.
1And it came to pass, when Jesus had finished all these sayings, he said unto his disciples, 2Ye know that after two days is the feast of the passover, and the Son of man is betrayed to be crucified. 3Then assembled together the chief priests, and the scribes, and the elders of the people, unto the palace of the high priest, who was called Caiaphas, 4And consulted that they might take Jesus by subtilty, and kill him. 5But they said, Not on the feast day, lest there be an uproar among the people.
6¶ Now when Jesus was in Bethany, in the house of Simon the leper, 7There came unto him a woman having an alabaster box of very precious ointment, and poured it on his head, as he sat at meat. 8But when his disciples saw it, they had indignation, saying, To what purpose is this waste? 9For this ointment might have been sold for much, and given to the poor. 10When Jesus understood it, he said unto them, Why trouble ye the woman? for she hath wrought a good work upon me. 11For ye have the poor always with you; but me ye have not always. 12For in that she hath poured this ointment on my body, she did it for my burial. 13Verily I say unto you, Wheresoever this gospel shall be preached in the whole world, there shall also this, that this woman hath done, be told for a memorial of her.
14¶ Then one of the twelve, called Judas Iscariot, went unto the chief priests, 15And said unto them, What will ye give me, and I will deliver him unto you? And they covenanted with him for thirty pieces of silver. 16And from that time he sought opportunity to betray him.
17¶ Now the first day of the feast of unleavened bread the disciples came to Jesus, saying unto him, Where wilt thou that we prepare for thee to eat the passover? 18And he said, Go into the city to such a man, and say unto him, The Master saith, My time is at hand; I will keep the passover at thy house with my disciples. 19And the disciples did as Jesus had appointed them; and they made ready the passover. 20Now when the even was come, he sat down with the twelve. 21And as they did eat, he said, Verily I say unto you, that one of you shall betray me. 22And they were exceeding sorrowful, and began every one of them to say unto him, Lord, is it I? 23And he answered and said, He that dippeth his hand with me in the dish, the same shall betray me. 24The Son of man goeth as it is written of him: but woe unto that man by whom the Son of man is betrayed! it had been good for that man if he had not been born. 25Then Judas, which betrayed him, answered and said, Master, is it I? He said unto him, Thou hast said.
26¶ And as they were eating, Jesus took bread, and blessed it, and brake it, and gave it to the disciples, and said, Take, eat; this is my body. 27And he took the cup, and gave thanks, and gave it to them, saying, Drink ye all of it; 28For this is my blood of the new testament, which is shed for many for the remission of sins. 29But I say unto you, I will not drink henceforth of this fruit of the vine, until that day when I drink it new with you in my Father’s kingdom. 30And when they had sung an hymn, they went out into the mount of Olives. 31Then saith Jesus unto them, All ye shall be offended because of me this night: for it is written, I will smite the shepherd, and the sheep of the flock shall be scattered abroad. 32But after I am risen again, I will go before you into Galilee. 33Peter answered and said unto him, Though all men shall be offended because of thee, yet will I never be offended. 34Jesus said unto him, Verily I say unto thee, That this night, before the cock crow, thou shalt deny me thrice. 35Peter said unto him, Though I should die with thee, yet will I not deny thee. Likewise also said all the disciples.
36¶ Then cometh Jesus with them unto a place called Gethsemane, and saith unto the disciples, Sit ye here, while I go and pray yonder. 37And he took with him Peter and the two sons of Zebedee, and began to be sorrowful and very heavy. 38Then saith he unto them, My soul is exceeding sorrowful, even unto death: tarry ye here, and watch with me. 39And he went a little further, and fell on his face, and prayed, saying, O my Father, if it be possible, let this cup pass from me: nevertheless not as I will, but as thou wilt. 40And he cometh unto the disciples, and findeth them asleep, and saith unto Peter, What, could ye not watch with me one hour? 41Watch and pray, that ye enter not into temptation: the spirit indeed is willing, but the flesh is weak. 42He went away again the second time, and prayed, saying, O my Father, if this cup may not pass away from me, except I drink it, thy will be done. 43And he came and found them asleep again: for their eyes were heavy. 44And he left them, and went away again, and prayed the third time, saying the same words. 45Then cometh he to his disciples, and saith unto them, Sleep on now, and take your rest: behold, the hour is at hand, and the Son of man is betrayed into the hands of sinners. 46Rise, let us be going: behold, he is at hand that doth betray me.
47¶ And while he yet spake, lo, Judas, one of the twelve, came, and with him a great multitude with swords and staves, from the chief priests and elders of the people. 48Now he that betrayed him gave them a sign, saying, Whomsoever I shall kiss, that same is he: hold him fast. 49And forthwith he came to Jesus, and said, Hail, master; and kissed him. 50And Jesus said unto him, Friend, wherefore art thou come? Then came they, and laid hands on Jesus, and took him. 51And, behold, one of them which were with Jesus stretched out his hand, and drew his sword, and struck a servant of the high priest’s, and smote off his ear. 52Then said Jesus unto him, Put up again thy sword into his place: for all they that take the sword shall perish with the sword. 53Thinkest thou that I cannot now pray to my Father, and he shall presently give me more than twelve legions of angels? 54But how then shall the scriptures be fulfilled, that thus it must be? 55In that same hour said Jesus to the multitudes, Are ye come out as against a thief with swords and staves for to take me? I sat daily with you teaching in the temple, and ye laid no hold on me. 56But all this was done, that the scriptures of the prophets might be fulfilled. Then all the disciples forsook him, and fled.
57¶ And they that had laid hold on Jesus led him away to Caiaphas the high priest, where the scribes and the elders were assembled. 58But Peter followed him afar off unto the high priest’s palace, and went in, and sat with the servants, to see the end. 59Now the chief priests, and elders, and all the council, sought false witness against Jesus, to put him to death; 60But found none: yea, though many false witnesses came, yet found they none. At the last came two false witnesses, 61And said, This fellow said, I am able to destroy the temple of God, and to build it in three days. 62And the high priest arose, and said unto him, Answerest thou nothing? what is it which these witness against thee? 63But Jesus held his peace. And the high priest answered and said unto him, I adjure thee by the living God, that thou tell us whether thou be the Christ, the Son of God. 64Jesus saith unto him, Thou hast said: nevertheless I say unto you, Hereafter shall ye see the Son of man sitting on the right hand of power, and coming in the clouds of heaven. 65Then the high priest rent his clothes, saying, He hath spoken blasphemy; what further need have we of witnesses? behold, now ye have heard his blasphemy. 66What think ye? They answered and said, He is guilty of death. 67Then did they spit in his face, and buffeted him; and others smote him with the palms of their hands, 68Saying, Prophesy unto us, thou Christ, Who is he that smote thee?
69¶ Now Peter sat without in the palace: and a damsel came unto him, saying, Thou also wast with Jesus of Galilee. 70But he denied before them all, saying, I know not what thou sayest. 71And when he was gone out into the porch, another maid saw him, and said unto them that were there, This fellow was also with Jesus of Nazareth. 72And again he denied with an oath, I do not know the man. 73And after a while came unto him they that stood by, and said to Peter, Surely thou also art one of them; for thy speech bewrayeth thee. 74Then began he to curse and to swear, saying, I know not the man. And immediately the cock crew. 75And Peter remembered the word of Jesus, which said unto him, Before the cock crow, thou shalt deny me thrice. And he went out, and wept bitterly.
