Semne ale sfârșitului
(Mc. 13:1-20; Lc. 21:5-24)
1În timp ce Isus ieșea din Templu și pleca, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.
2Dar Isus, răspunzând, le-a zis:
– Vedeți voi toate acestea? Adevărat vă spun că nu va fi lăsată aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată2 Această predicție s-a împlinit literalmente în anul 70 d.Cr., când romanii au cucerit Ierusalimul și au ars Templul..
3Apoi S-a așezat pe Muntele Măslinilor, iar ucenicii au venit la El, deoparte, și L-au întrebat:
– Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului?
4Isus, răspunzând, le-a zis:
– Vedeți să nu vă ducă în rătăcire cineva! 5Căci vor veni mulți în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Cristosul!“, și-i vor duce în rătăcire pe mulți. 6Veți auzi de războaie și vești de războaie. Vedeți să nu vă tulburați, căci acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. 7Un neam se va ridica împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății. Și vor fi foamete, molime și cutremure în diverse locuri. 8Dar toate acestea vor fi doar începutul durerilor nașterii.
9Atunci vă vor da să fiți chinuiți, vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile din cauza Numelui Meu. 10Atunci mulți se vor poticni, se vor trăda unii pe alții și se vor urî unii pe alții. 11Se vor ridica mulți profeți falși și-i vor duce în rătăcire pe mulți. 12Și din cauza înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mulți se va răci. 13Dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela va fi mântuit. 14Această Evanghelie a Împărăției va fi proclamată întregii omeniri, ca o mărturie pentru toate neamurile. Și atunci va veni sfârșitul.
15De aceea, când veți vedea „urâciunea pustiirii“15 Vezi Dan. 9:27; 11:31; 12:11., despre care a vorbit profetul Daniel, stând în locul sfânt, – cel ce citește, să înțeleagă! –, 16atunci cei din Iudeea să fugă în munți! 17Cel ce va fi pe acoperișul casei, să nu coboare să-și ia lucrurile din casă, 18iar cel ce va fi la câmp, să nu se întoarcă să-și ia haina. 19Vai de cele ce vor fi însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! 20Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. 21Căci atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi! 22Și dacă numărul acelor zile n-ar fi scurtat, niciun om n-ar scăpa. Dar, de dragul celor aleși, numărul acelor zile va fi scurtat.
Isus vorbește despre revenirea Sa
(Mc. 13:21-31; Lc. 17:23-37; 21:25-33)
23Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Aici este!“, să nu-l credeți! 24Căci se vor ridica cristoși falși și profeți falși și vor face semne mari și minuni, pentru a-i duce în rătăcire, dacă este posibil, chiar și pe cei aleși. 25Iată că v-am spus mai dinainte! 26Așadar, dacă vă vor spune: „Iată, este în pustie!“, să nu vă duceți; sau: „Iată-L în odăițe26 Vezi nota de la 6:6.!“, să nu credeți! 27Căci așa cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, tot așa va fi venirea Fiului Omului. 28Oriunde va fi cadavrul, acolo se vor aduna și vulturii.
29Imediat după necazul acelor zile,
„soarele se va întuneca,
luna nu-și va mai da lumina,
stelele vor cădea din cer
și puterile cerurilor vor fi clătinate.“29 Vezi Is. 13:10; 34:4; Ioel 2:10.
30Și atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului. Atunci toate semințiile pământului se vor jeli și-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului30 Vezi Dan. 7:13. cu putere și mare slavă. 31El Își va trimite îngerii cu trâmbița cea răsunătoare31 Lit.: mare., iar ei îi vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.
32Învățați de la smochin pilda lui: când mlădița lui devine deja fragedă și dă frunze, știți că vara este aproape. 33Tot așa și voi, când vedeți toate aceste lucruri, să știți că El33 Sau: el, adică sfârșitul. este aproape, este chiar la uși. 34Adevărat vă spun că nu va trece această generație până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. 35Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nicidecum nu vor trece!
Îndemn la veghere
(Mc. 13:32-37; Lc. 21:34-36; 17:26-27, 34-35; 12:39-46)
36Dar despre ziua și ora aceea nu știe nimeni, nici îngerii cerurilor, nici Fiul, ci numai Tatăl. 37Fiindcă așa cum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și la venirea Fiului Omului. 38Căci, așa cum era în zilele de dinaintea potopului, când oamenii mâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă, 39și nu au știut nimic până când nu a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului Omului. 40Atunci, doi bărbați vor fi la câmp – unul va fi luat, iar altul va fi lăsat. 41Două femei vor măcina la moară – una va fi luată, iar alta va fi lăsată.
42Vegheați deci, pentru că nu știți în ce zi vine Domnul vostru! 43Să știți lucrul acesta: dacă stăpânul casei ar ști în ce strajă din noapte vine hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. 44De aceea, fiți pregătiți și voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.
Robul credincios și înțelept
45Cine este deci robul credincios și înțelept, pe care stăpânul l-a pus responsabil peste ceilalți robi ai săi, ca să le dea hrana la timp? 46Fericit este robul acela, pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! 47Adevărat vă spun că îl va pune responsabil peste toate bunurile sale! 48Dar, dacă robul acela rău zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie!“ 49și începe să-i bată pe confrații lui și să mănânce și să bea cu bețivii, 50stăpânul acelui rob va veni într-o zi în care el nu se așteaptă și la o oră pe care n-o știe. 51El îl va tăia în două51 Posibil o hiperbolă care transmite ideea de pedeapsă foarte aspră. și-i va hotărî partea la un loc cu ipocriții. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!
La suite des temps
De la destruction de Jérusalem à la venue du Fils de l’homme
(Mc 13.1-13 ; Lc 21.5-19)
1Là-dessus, Jésus quitta la cour du Temple. Tandis qu’il s’éloignait, ses disciples s’approchèrent pour lui faire remarquer l’architecture du Temple. 2Alors il leur dit : Oui, regardez bien tout cela ! Vraiment, je vous l’assure : tout sera démoli : il ne restera pas une pierre sur une autre.
3Comme il était assis sur le mont des Oliviers, ses disciples s’approchèrent, le prirent à part, et lui demandèrent : Dis-nous : quand cela se produira-t-il et quel signe annoncera ta venue et la fin du monde ?
4Jésus leur répondit : Faites bien attention que personne ne vous induise en erreur. 5Car plusieurs viendront sous mon nom en disant : « Je suis le Messie24.5 Autre traduction : Le Christ. ! », et ils tromperont beaucoup de gens. 6Vous entendrez parler de guerres et de menaces de guerres. Attention ! Ne vous laissez pas troubler par ces nouvelles, car cela doit arriver, mais ce ne sera pas encore la fin. 7En effet, on verra se dresser une nation contre une nation, un royaume contre un autre24.7 Voir Es 19.2.; il y aura des famines et des tremblements de terre en divers lieux. 8Mais ce ne seront que les premières douleurs de l’enfantement.
9Alors on vous persécutera et l’on vous mettra à mort. Tous les peuples vous haïront à cause de moi. 10A cause de cela, beaucoup abandonneront la foi, ils se trahiront et se haïront les uns les autres.
11De nombreux faux prophètes surgiront et ils tromperont beaucoup de gens. 12Parce que le mal ne cessera de croître, l’amour du plus grand nombre se refroidira. 13Mais celui qui tiendra bon jusqu’au bout sera sauvé. 14Cette Bonne Nouvelle du royaume de Dieu sera proclamée dans le monde entier pour que tous les peuples en entendent le témoignage. Alors seulement viendra la fin.
(Mc 13.14-20 ; Lc 21.20-24)
15Quand donc vous verrez l’abominable profanation24.15 Dn 9.27 ; 11.31 ; 12.11. annoncée par le prophète Daniel s’établir dans le lieu saint – que celui qui lit comprenne ! – 16alors, que ceux qui sont en Judée s’enfuient dans les montagnes. 17Si quelqu’un est sur son toit en terrasse, qu’il ne rentre pas dans sa maison pour emporter les biens qui s’y trouvent. 18Que celui qui sera dans les champs ne retourne pas chez lui pour aller chercher son manteau.
19Malheur, en ces jours-là, aux femmes enceintes et à celles qui allaitent ! 20Priez pour que votre fuite n’ait pas lieu en hiver, ni un jour de sabbat. 21Car à ce moment-là, la détresse sera plus terrible que tout ce qu’on a connu depuis le commencement du monde24.21 Dn 12.1.; et jamais plus, on ne verra pareille souffrance.
22Vraiment, si le Seigneur n’avait pas décidé de réduire le nombre de ces jours, personne n’en réchapperait ; mais, à cause de ceux qu’il a choisis, il abrégera ce temps.
(Mc 13.21-31 ; Lc 17.23-24 ; 21.25-33)
23Si quelqu’un vous dit alors : « Le Messie est ici ! » ou : « Il est là ! », ne le croyez pas. 24De faux messies surgiront, ainsi que de faux prophètes. Ils produiront des signes extraordinaires et des prodiges au point de tromper même, si c’était possible, ceux que Dieu a choisis. 25Voilà, je vous ai prévenus !
26Si l’on vous dit : « Regardez, il est dans le désert ! », n’y allez pas ! Si l’on prétend : « Il se cache en quelque endroit secret ! », n’en croyez rien. 27En effet, quand le Fils de l’homme viendra, ce sera comme l’éclair qui jaillit du levant et illumine tout jusqu’au couchant. 28Où que soit le cadavre, là s’assembleront les vautours24.28 C’est-à-dire que la venue du Fils de l’homme sera évidente pour tous et que nul n’échappera au jugement..
29Aussitôt après ces jours de détresse,
le soleil s’obscurcira,
la lune perdra sa clarté,
les étoiles tomberont du ciel ;
les puissances célestes ╵seront ébranlées24.29 Voir Es 13.10 ; 34.4 ; Jl 3.4..
30C’est alors que le signe du Fils de l’homme apparaîtra dans le ciel. Alors tous les peuples de la terre se lamenteront, et ils verront le Fils de l’homme venir sur les nuées du ciel24.30 Dn 7.13. avec beaucoup de puissance et de gloire. 31Il enverra ses anges rassembler, au son des trompettes éclatantes, ses élus des quatre coins du monde, d’un bout à l’autre de l’univers.
32Que l’exemple du figuier vous serve d’enseignement : quand ses rameaux deviennent tendres et que ses feuilles poussent, vous savez que l’été est proche. 33De même, quand vous verrez tous ces événements, sachez que le Fils de l’homme est proche, comme aux portes de la ville.
34Vraiment, je vous assure que cette génération-ci ne passera pas jusqu’à ce que tout cela vienne à se réaliser. 35Le ciel et la terre passeront, mais mes paroles ne passeront jamais.
Se tenir prêt
(Mc 13.32-37 ; Lc 17.26-30, 34-35)
36Quant au jour et à l’heure où cela se produira, personne ne les connaît, ni les anges du ciel, ni même le Fils24.36 L’expression ni même le Fils ne se trouve pas dans certains manuscrits. ; personne, sauf le Père, et lui seul.
37Lors de la venue du Fils de l’homme, les choses se passeront comme au temps de Noé ; 38en effet, à l’époque qui précéda le déluge, les gens étaient occupés à manger et à boire, à se marier et à marier leurs enfants, jusqu’au jour où Noé entra dans le bateau. 39Ils ne se doutèrent de rien, jusqu’à ce que vienne le déluge qui les emporta tous.
Ce sera la même chose lorsque le Fils de l’homme viendra. 40Alors deux ouvriers travailleront côte à côte dans un champ : l’un sera emmené, l’autre laissé. 41Deux femmes seront en train de tourner la pierre de meule : l’une sera emmenée, l’autre laissée.
42Tenez-vous donc en éveil, puisque vous ignorez quel jour votre Seigneur viendra. 43Vous le savez bien : si le maître de maison savait à quelle heure de la nuit le voleur doit venir, il resterait éveillé pour ne pas le laisser pénétrer dans sa maison. 44Pour cette même raison, vous aussi, tenez-vous prêts, car c’est à un moment que vous n’auriez pas imaginé que le Fils de l’homme viendra.
(Lc 12.41-48)
45Quel est le serviteur fidèle et sensé à qui le maître a confié le soin de veiller sur l’ensemble de son personnel pour qu’il distribue à chacun sa nourriture au moment voulu ? 46Heureux ce serviteur que le maître, à son retour, trouvera en train d’agir comme il le lui a demandé ! 47Vraiment, je vous l’assure, son maître lui confiera l’administration de tout ce qu’il possède.
48Mais si c’est un mauvais serviteur, qui se dit : « Mon maître n’est pas près de rentrer », 49et se met à maltraiter ses compagnons de service, à manger et à boire avec les ivrognes, 50son maître arrivera un jour où il ne s’y attendra pas et à un moment qu’il ne connaît pas. 51Alors le maître le punira très sévèrement, et le traitera comme on traite les hypocrites. C’est là qu’il y aura des pleurs et d’amers regrets.
