Schimbarea la față
(Mc. 9:2-13; Lc. 9:28-36)
1După șase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele acestuia, și i-a dus deoparte, pe un munte înalt. 2Acolo I s-a schimbat înfățișarea înaintea lor. Fața Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui au devenit strălucitoare ca lumina. 3Și iată că li s-au arătat Moise și Ilie, stând de vorbă cu El.
4Petru I-a zis4 Lit.: Petru, răspunzând, I-a zis. lui Isus:
– Doamne, este bine să fim aici! Dacă vrei, voi face aici trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.
5În timp ce vorbea el, iată că un nor strălucitor i-a acoperit. Și iată că un glas din nor a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care-Mi găsesc plăcerea! De El să ascultați!5 Vezi Deut. 18:15.“
6Când au auzit glasul, ucenicii s-au aruncat cu fața la pământ și s-au înspăimântat foarte tare.
7Dar Isus S-a apropiat și i-a atins, zicând:
– Ridicați-vă și nu vă temeți!
8Când și-au ridicat privirea, n-au mai văzut pe nimeni în afară de Isus singur.
9În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit, zicând:
– Să nu spuneți nimănui despre această viziune, până când nu va fi înviat Fiul Omului dintre cei morți.
10Ucenicii L-au întrebat, zicând:
– Atunci de ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?
11Isus, răspunzând, a zis:
– Într-adevăr, Ilie vine și va reașeza toate lucrurile. 12Dar Eu vă spun că Ilie a venit deja, însă ei nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el tot ce-au vrut. Tot așa urmează să sufere și Fiul Omului din cauza lor.
13Atunci ucenicii au înțeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
Vindecarea unui băiat demonizat
(Mc. 9:14-29; Lc. 9:37-43)
14Când au ajuns la mulțime, un om s-a apropiat de El, a îngenuncheat înaintea Lui 15și I-a zis:
– Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic15 Vezi nota de la 4:24. și suferă cumplit! Cade adesea în foc și adesea în apă! 16L-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece.
17Isus, răspunzând, a zis:
– O, generație necredincioasă și pervertită! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai îngădui? Aduceți-l aici la Mine!
18Isus a mustrat demonul, iar acesta a ieșit din el. Și băiatul a fost vindecat chiar în ceasul acela.
19Atunci ucenicii s-au dus deoparte la Isus și au zis:
– Noi de ce n-am putut să-l alungăm?
20El le-a răspuns:
– Din cauza puținei voastre credințe. Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință ca un bob de muștar20 Sămânța de muștar este folosită ca metaforă a micimii și a lucrului neînsemnat atât în evanghelii (Matei, Marcu și Luca), cât și în scrierile rabinice. În cazul de față, accentul nu cade pe mărimea credinței, ci pe prezența ei și pe capacitatea ei de a lucra., ați zice acestui munte: „Mută-te de aici, acolo!“, iar el s-ar muta. Nimic nu v-ar fi imposibil! 21Dar acest fel de demoni nu ies afară decât prin rugăciune și post.
Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa
(Mc. 9:30-32; Lc. 9:43-45)
22În timp ce erau adunați în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul Omului urmează să fie predat22 Verbul poate însemna și a trăda. Totuși, sensul literal este a preda. în mâinile oamenilor. 23Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va fi înviat.“ Ei s-au întristat foarte tare.
Taxa pentru Templu
24Când au ajuns în Capernaum, au venit la Petru cei ce încasau cele două drahme24 Gr.: didrachma, echivalentul a jumătate de șechel sau a 2 denari, echivalentul plății pentru 2 zile de muncă; taxa anuală, cerută fiecărui bărbat de peste 20 ani (vezi Ex. 30:13; 2 Cron. 24:9; Neem. 10:32). În regiune, în perioada NT, circulau trei tipuri de monede: cele imperiale (după standard roman), cele provinciale (după standard grecesc) și cele locale (șechelul). pentru Templu și l-au întrebat:
– Învățătorul vostru nu plătește cele două drahme pentru Templu?
25El le-a răspuns:
– Ba da.
Când Petru a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte, zicând:
– Ce crezi, Simone? De la cine strâng regii pământului tributuri sau taxe? De la fiii lor sau de la străini?
26Petru I-a răspuns:
– De la străini.
Isus i-a zis:
– Așadar, fiii sunt liberi. 27Totuși, ca să nu-i facem să se poticnească, du-te la mare, aruncă undița și trage afară primul pește care va veni. Când îi vei deschide gura, vei găsi un stater27 Monedă din argint valorând o tetradrahmă (2 didrahme).. Ia-l și dă-li-l lor pentru Mine și pentru tine.
1And after six days Jesus taketh Peter, James, and John his brother, and bringeth them up into an high mountain apart, 2And was transfigured before them: and his face did shine as the sun, and his raiment was white as the light. 3And, behold, there appeared unto them Moses and Elias talking with him. 4Then answered Peter, and said unto Jesus, Lord, it is good for us to be here: if thou wilt, let us make here three tabernacles; one for thee, and one for Moses, and one for Elias. 5While he yet spake, behold, a bright cloud overshadowed them: and behold a voice out of the cloud, which said, This is my beloved Son, in whom I am well pleased; hear ye him. 6And when the disciples heard it, they fell on their face, and were sore afraid. 7And Jesus came and touched them, and said, Arise, and be not afraid. 8And when they had lifted up their eyes, they saw no man, save Jesus only. 9And as they came down from the mountain, Jesus charged them, saying, Tell the vision to no man, until the Son of man be risen again from the dead. 10And his disciples asked him, saying, Why then say the scribes that Elias must first come? 11And Jesus answered and said unto them, Elias truly shall first come, and restore all things. 12But I say unto you, That Elias is come already, and they knew him not, but have done unto him whatsoever they listed. Likewise shall also the Son of man suffer of them. 13Then the disciples understood that he spake unto them of John the Baptist.
14¶ And when they were come to the multitude, there came to him a certain man, kneeling down to him, and saying, 15Lord, have mercy on my son: for he is lunatick, and sore vexed: for ofttimes he falleth into the fire, and oft into the water. 16And I brought him to thy disciples, and they could not cure him. 17Then Jesus answered and said, O faithless and perverse generation, how long shall I be with you? how long shall I suffer you? bring him hither to me. 18And Jesus rebuked the devil; and he departed out of him: and the child was cured from that very hour. 19Then came the disciples to Jesus apart, and said, Why could not we cast him out? 20And Jesus said unto them, Because of your unbelief: for verily I say unto you, If ye have faith as a grain of mustard seed, ye shall say unto this mountain, Remove hence to yonder place; and it shall remove; and nothing shall be impossible unto you. 21Howbeit this kind goeth not out but by prayer and fasting.
22¶ And while they abode in Galilee, Jesus said unto them, The Son of man shall be betrayed into the hands of men: 23And they shall kill him, and the third day he shall be raised again. And they were exceeding sorry.
24¶ And when they were come to Capernaum, they that received tribute money came to Peter, and said, Doth not your master pay tribute? 25He saith, Yes. And when he was come into the house, Jesus prevented him, saying, What thinkest thou, Simon? of whom do the kings of the earth take custom or tribute? of their own children, or of strangers? 26Peter saith unto him, Of strangers. Jesus saith unto him, Then are the children free. 27Notwithstanding, lest we should offend them, go thou to the sea, and cast an hook, and take up the fish that first cometh up; and when thou hast opened his mouth, thou shalt find a piece of money: that take, and give unto them for me and thee.
