Isus, Domn al Sabatului
(Mc. 2:23-28; 3:1-6; Lc. 6:1-11)
1În vremea aceea, într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui au flămânzit, așa că au început să smulgă spice și să mănânce.
2Când au văzut fariseii lucrul acesta, I-au zis lui Isus:
– Iată, ucenicii Tăi fac ce nu este voie să facă în ziua de Sabat!
3Dar El le-a zis:
– N-ați citit ce a făcut David3 Vezi 1 Sam. 21:1-6. atunci când i s-a făcut foame, atât lui, cât și celor ce erau cu el? 4Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinile prezentării, pe care nu era îngăduit să le mănânce nici el, nici cei ce erau cu el, ci doar preoții? 5Sau n-ați citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoții profanează Sabatul în Templu și totuși sunt nevinovați? 6Dar Eu vă spun că aici este Ceva mai mare decât Templul! 7Dacă ați fi știut ce înseamnă: „Milă doresc, și nu jertfă!“7 Vezi Os. 6:6., n-ați fi condamnat niște nevinovați! 8Căci Fiul Omului este Domn al Sabatului.
9Și plecând de acolo, a venit la sinagoga lor. 10Și iată că acolo era un om care avea o mână uscată10 În sensul de paralizată și cu pielea uscată, zbârcită..
Ei, ca să-L poată acuza pe Isus, L-au întrebat, zicând:
– Este îngăduit a vindeca în ziua de Sabat?
11Isus le-a zis:
– Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie ce cade într-o groapă în ziua de Sabat, n-o va apuca și o va scoate afară? 12Așadar, cu cât mai prețios este un om decât o oaie!? Prin urmare, este voie a face bine în ziua de Sabat!
13Apoi i-a zis acelui om:
– Întinde-ți mâna!
El a întins-o și ea a fost făcută sănătoasă, ca și cealaltă.
14Dar fariseii, ieșind, au ținut sfat împotriva Lui, gândindu-se cum să-L omoare.14 Lit.: să-L distrugă.
Isus, Robul Domnului
(Mc. 3:7-12; Lc. 6:17-19)
15Însă Isus, înțelegând aceasta, S-a retras de acolo. După El au mers mulțimi mari de oameni. El i-a vindecat pe toți 16și i-a atenționat să nu-L facă cunoscut, 17ca să se împlinească astfel ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:
18„Iată, Robul18 Gr.: pais, termen care poate avea și sensul de fiu. Meu, pe Care L-am ales,
Preaiubitul Meu, în Care sufletul Meu Își găsește plăcerea!
Voi pune Duhul Meu peste El,
iar El le va vesti neamurilor judecata.
19Nu se va certa, nici nu va striga
și nimeni nu-I va auzi glasul pe străzi.
20Nu va rupe trestia zdrobită
și nu va stinge mucul care încă mai fumegă,
până nu va duce la victorie judecata.
21Și neamurile vor nădăjdui în Numele Lui!“21 Matei citează din LXX (vezi Is. 42:1-4).
Isus și Beelzebul
(Mc. 3:22-29; Lc. 11:14-23; Lc. 12:10)
22Atunci a fost adus la El un demonizat orb și mut. Isus l-a vindecat, așa că mutul vorbea și vedea.
23Toate mulțimile se minunau și ziceau:
– Nu cumva este Acesta Fiul lui David?
24Însă, când fariseii au auzit acest lucru, au zis:
– Omul Acesta nu alungă demonii decât cu ajutorul lui Beelzebul24, 27 Vezi nota de la 10:25., conducătorul24 Termenul grecesc archon este dedicat magistraților care veneau din cadrul aristocrației locale. Se mai poate folosi termenul de conducător al demonilor sau de staroste, întâi stătător etc. demonilor.
25Dar Isus, cunoscându-le gândurile, le-a zis:
– Orice împărăție dezbinată împotriva ei înseși este pustiită și orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei înseși nu va dăinui. 26Și dacă Satan îl alungă pe Satan, este dezbinat în el însuși, deci cum va dăinui împărăția lui?! 27Iar dacă Eu alung demonii cu Beelzebul, fiii27 Probabil cu referire la iudeii care practicau exorcismul. Este posibil ca termenul să se refere chiar la ucenici, care erau iudei. voștri cu cine îi alungă? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri! 28Dar, dacă Eu alung demonii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi.
29Sau cum poate cineva să intre în casa celui puternic și să-i răpească bunurile, dacă nu-l leagă mai întâi pe cel puternic? Abia atunci îi va jefui casa.
30Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine, risipește. 31De aceea vă spun că orice păcat și orice blasfemie le vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertată. 32Și, dacă cineva va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta. Însă, oricui va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta, nici în veacul aceasta, nici în cel care vine.
Pomul se cunoaște după roade
(Lc. 6:43-45)
33Ori faceți pomul bun și rodul lui bun, ori faceți pomul stricat și rodul lui stricat33 Sau: Dacă pomul este bun, și rodul lui va fi bun; dar dacă pomul este stricat, și rodul lui va fi stricat. Sau, în contextul discuției cu fariseii: Fie hotărâți că pomul este bun și atunci și rodul lui va fi bun; fie hotărâți că pomul este stricat și atunci și rodul lui va fi stricat.. Căci pomul este cunoscut după rodul său. 34Pui de vipere, cum ați putea voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi?! Căci din belșugul inimii vorbește gura! 35Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria lui rea. 36Vă spun că, în Ziua Judecății, oamenii vor răspunde pentru orice cuvânt nefolositor pe care l-au rostit. 37Căci prin cuvintele tale vei fi îndreptățit și prin cuvintele tale vei fi condamnat.
Semnul profetului Iona
(Mt. 16:1-4; Mc. 8:11-12; Lc. 11:29-32)
38Atunci unii dintre cărturari și farisei I-au răspuns, zicând:
– Învățătorule, vrem să vedem un semn38-39 Un semn care să demonstreze că El este Mesia, ceva ce numai Dumnezeu poate să facă. În 16:1 fariseii și saducheii cer un semn din cer. de la Tine!
39Însă Isus, răspunzând, le-a zis:
– O generație rea și adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul profetului Iona. 40Căci, după cum a fost Iona în pântecul chitului timp de trei zile și trei nopți, tot așa va fi și Fiul Omului, timp de trei zile și trei nopți, în inima pământului. 41Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată alături de această generație și o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la mesajul proclamat de Iona, iar aici iată că este Ceva41 Cu referire la persoana și lucrarea lui Isus. mai mare decât Iona. 42Regina din sud se va ridica la judecată alături de generația aceasta și o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să asculte înțelepciunea lui Solomon, iar aici iată că este Ceva mai mare decât Solomon.
Întoarcerea duhului necurat
(Lc. 11:24-26)
43Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, dar n-o găsește. 44Atunci își spune: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit!“ Și când vine, o găsește goală, măturată și împodobită. 45Atunci se duce și mai ia cu el alte șapte duhuri, mai rele decât el, și intrând, locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi. Tot așa se va întâmpla și cu această generație rea.
Mama și frații lui Isus
(Mc. 3:31-35; Lc. 8:19-21)
46În timp ce vorbea El mulțimilor, iată că mama și frații Lui stăteau afară, căutând să-I vorbească.46 În Mc. 3:21 este specificat motivul pentru care Isus era căutat de ai Săi.
47Atunci cineva I-a zis:
– Iată că mama și frații Tăi stau afară, căutând să-Ți vorbească.
48Dar Isus, răspunzând, i-a zis celui ce-I vorbise:
– Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?
49Și întinzându-Și mâna spre ucenicii Lui, a zis:
– Iată mama Mea și frații Mei! 50Căci oricine face voia Tatălui Meu Care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră și mamă.
O Senhor do sábado
(Mc 2.23-28; Lc 6.1-5)
1Sucedeu por aquela altura que Jesus atravessava umas searas com os seus discípulos. Era sábado12.1 Sábado. Dia de repouso semanal no calendário judaico. e, como os discípulos sentiam fome, começaram a arrancar espigas de trigo e a comer o grão. 2Mas os fariseus, ao vê-los fazer isso, protestaram: “Os teus discípulos estão a fazer o que não é permitido no dia de sábado!”
3Jesus disse-lhes: “Nunca leram o que o rei David fez quando ele e os companheiros estavam com fome, 4como entraram na casa de Deus, ele e os seus companheiros, e comeram os pães da Presença, que apenas aos sacerdotes era permitido comer?12.4 Ver 1 Sm 21.1-6. 5E nunca leram na Lei que os sacerdotes de serviço no templo podem trabalhar ao sábado, ficando isentos de culpa? 6Pois aqui está um que é maior do que o templo!
7Se soubessem o que quer dizer esta passagem das Escrituras: ‘Mais do que os vossos sacrifícios, quero a vossa misericórdia’,12.7 Os 6.6. não teriam condenado quem não tem culpa. 8Porque eu, o Filho do Homem, sou o Senhor do próprio sábado.”
Jesus cura um homem com mão paralisada
(Mc 3.1-6; Lc 6.6-11)
9Depois foi para a sinagoga. 10E viu ali um homem com uma das mãos aleijadas. Os fariseus perguntaram-lhe: “A Lei permite fazer curas no dia de sábado?” Fizeram-no para terem de que o acusar.
11A sua resposta foi: “Qual de vocês, se tivesse apenas uma ovelha e ela caísse numa vala num sábado não iria tratar de tirá-la de lá? 12Quanto mais não vale uma pessoa do que uma ovelha! Evidentemente que é justo fazer o bem num sábado.” 13E disse ao homem: “Estende o braço!” Ele assim fez e imediatamente a sua mão ficou completamente normal, tal como a outra.
O Servo escolhido por Deus
(Mc 3.7-12; Lc 6.17-19)
14Os fariseus saíram, a fim de combinarem como haveriam de o matar. 15Jesus, sabendo o que tramavam, partiu dali, seguido por grandes multidões. Curou todos os doentes 16e advertiu-os que não revelassem quem ele era. 17Assim se cumpriu a profecia de Isaías a seu respeito:
18“Aqui está o meu Servo, a quem escolhi.
Ele é o meu amado, em quem a minha alma tem prazer.
Porei o meu Espírito sobre ele e proclamará a minha justiça às nações.
19Não discutirá nem gritará; nem se porá a discutir alto nas praças públicas.
20Não esmagará a cana trilhada, nem apagará o pavio que ainda fumega,
até fazer triunfar a justiça.
21No seu nome as nações têm a sua esperança.”12.21 Is 42.1-4.
Jesus e Satanás
(Mc 3.22-29; Lc 11.14-23; 12.10)
22Então um cego e mudo, cativo de demónios, foi trazido a Jesus que o curou, de modo que o homem já falava e via. 23A multidão, cheia de espanto, exclamava: “Não será este o Filho de David, o Cristo?” 24Mas, quando os fariseus souberam do milagre, puseram-se a dizer: “Expulsa os demónios pelo poder de Belzebu12.24 Ver nota a 10.25., líder dos demónios.”
25Jesus, conhecendo os seus pensamentos, respondeu: “Todo o reino dividido fica deserto. E toda a cidade ou casa dividida contra si mesma não subsistirá. 26Ora, se Satanás expulsa Satanás, está dividido contra si próprio. Então, como subsistirá o seu reino? 27E se expulso os demónios pelo poder de Belzebu, a que poder recorrem os vossos, quando fazem o mesmo? Por esta razão, eles serão os vossos juízes! 28Mas, se expulso os demónios pelo Espírito de Deus, então é porque o reino de Deus já está no vosso meio. 29Como pode alguém entrar na casa do homem forte e levar os seus bens, sem antes amarrá-lo? Só então poderá roubar-lhe a casa.
30Quem não é por mim é contra mim; quem não ajunta comigo, espalha. 31Portanto, digo-vos: todo o pecado ou blasfémia pode ser perdoado, exceto a blasfémia contra o Espírito Santo, a qual nunca será perdoada. 32Até o dizer mal do Filho do Homem pode ser perdoado, mas há um pecado: falar contra o Espírito Santo, que jamais terá perdão, seja neste mundo seja no futuro.
33Uma árvore de boa qualidade dá fruto de boa qualidade e uma árvore de má qualidade dá fruto de má qualidade. Com efeito, uma árvore conhece-se pela qualidade do fruto que dá. 34Raça de serpentes! Como podem vocês, que são maus, dizer coisas boas? O que está em abundância no coração vem à superfície no falar. 35Um homem bom produz coisas boas do seu bom tesouro interior; e um homem mau produz, do tesouro da sua maldade, coisas más. 36E garanto-vos: no dia do juízo hão de dar conta de cada palavra leviana que tiverem dito. 37Pelas tuas palavras serás justificado e também por elas serás condenado.”
O sinal de Jonas
(Lc 11.29-32)
38Então, alguns especialistas na Lei e fariseus foram pedir a Jesus: “Mestre, queremos ver um sinal.”
39Jesus respondeu-lhes: “Pede esta geração má e adúltera um sinal, mas não receberá nenhum, a não ser o do profeta Jonas! 40Pois assim como Jonas passou três dias e três noites dentro daquele grande peixe, assim também o Filho do Homem estará nas entranhas da Terra três dias e três noites. 41Também os homens de Nínive se levantarão para condenar esta geração, porque se arrependeram ao ouvir a pregação de Jonas. E agora está aqui alguém que é superior a Jonas. 42No dia do juízo, a rainha, de Sabá há de levantar-se e condenar esta geração, porque fez uma viagem longa e difícil para escutar a sabedoria de Salomão. Mas aqui está quem é superior a Salomão.
Regresso do espírito impuro
(Lc 11.24-26)
43Quando um espírito impuro é expulso de um homem vai para lugares áridos, procurando onde ficar; não encontrando lugar, diz: 44‘Vou voltar para a morada que deixei.’ E descobre que a sua antiga morada está desocupada, varrida e arranjada. 45Então, o demónio vai buscar outros sete espíritos, ainda piores do que ele, e todos entram na tal pessoa para morar nela. E, deste modo, fica pior do que antes. Assim acontecerá a esta geração perversa.”
A mãe e os irmãos de Jesus
(Mc 3.31-35; Lc 8.19-21)
46Jesus estava a ensinar às multidões quando apareceram a sua mãe e irmãos à entrada da casa onde ele estava, procurando falar com ele. 47Alguém lhe disse: “A tua mãe e irmãos estão lá fora e querem falar contigo.” 48Jesus respondeu: “Quem é a minha mãe, e quem são os meus irmãos?” 49E, apontando para os seus discípulos, acrescentou: “Estes é que são a minha mãe e os meus irmãos! 50Todo aquele que faz a vontade do meu Pai que está nos céus, é meu irmão, minha irmã e minha mãe.”
