Trimiterea celor doisprezece
(Mc. 3:13-19; 6:7-11; Lc. 6:13-16; 9:1-6; 10:3-12; F.A. 1:13)
1Isus i-a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le-a dat autoritate asupra duhurilor necurate, ca să le alunge și să vindece orice boală și orice neputință.
2Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi, Simon, care este numit Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui; 3Filip și Bartolomeu3 Bartolomeu (aram.: fiul lui Tolmai) poate fi un alt nume al lui Natanael (vezi In. 1:45-51), care nu este menționat aici.; Toma și Matei, vameșul; Iacov, fiul lui Alfeu, și Tadeu3 Unele mss conțin Lebeu, iar altele o combinație de genul: Tadeu, numit Lebeu sau Lebeu, numit Tadeu.; 4Simon Zelotul4 Gr.: kananaios, termen care nu se referă la orașul Cana sau la Canaan, ci este o transliterare a cuvântului aramaic care înseamnă zelos, entuziast. El indică faptul că Simon a aparținut, probabil, grupării zeloșilor/zeloților, o grupare revoluționară, care se opunea în mod violent stăpânirii romane. Totodată este posibil ca termenul să indice doar temperamentul zelos al lui Simon. Vezi și Lc. 6:15.; și Iuda Iscarioteanul, cel care L-a trădat4 Sensul principal al verbului este a preda. pe Isus.
5Pe aceștia doisprezece i-a trimis Isus, după ce le-a poruncit, zicând: „Să nu mergeți pe calea neamurilor și să nu intrați în vreo cetate de-a samaritenilor5 Populație de rasă amestecată, rezultată în urma căsătoriilor dintre israeliții rămași după deportarea asiriană (722 î.Cr.) și populațiile aduse din alte părți de către asirieni (2 Regi 17:24). În timpul lui Isus, între iudei și samariteni exista o foarte mare ostilitate (vezi In. 4:9)., 6ci mergeți, mai degrabă, la oile pierdute ale Casei lui Israel. 7Iar, în timp ce mergeți, predicați și spuneți că Împărăția Cerurilor este aproape. 8Vindecați-i pe cei bolnavi, înviați-i pe cei morți, curățiți-i pe cei leproși8 Vezi nota de la 8:2., alungați demonii. Fără plată ați primit, fără plată să dați.8 Sau: ca dar ați primit, ca dar să dați. 9Să nu luați nici aur, nici argint, nici monede de bronz la brâiele voastre, 10nici traistă pentru drum, nici două cămăși, nici sandale și nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui! 11În orice cetate sau sat intrați, cercetați cine este acolo vrednic și rămâneți la el până veți pleca. 12Iar când intrați în casă, salutați-o! 13Dacă acea casă este într-adevăr vrednică, pacea voastră să vină peste ea, dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi! 14Dacă cineva nu vă va primi sau nu va asculta cuvintele voastre, scuturați-vă praful de pe picioare când ieșiți din casa sau din cetatea aceea! 15Adevărat vă spun că, în Ziua Judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei și al Gomorei15 Vezi Gen. 19:23-29. decât pentru cetatea aceea!
Ucenicii vor fi persecutați
(Mc. 13:9-13; Lc. 12:11-12; 21:12-19)
16Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți deci înțelepți ca șerpii și curați ca porumbeii. 17Păziți-vă de oameni, pentru că vă vor da pe mâna sinedriilor17 Aram.: sanhedrin, care înseamnă adunare. Sanhedrinul desemna atât o curte de justiție locală, întrunindu-se în orașe și numărând 23 de membri (sanhedrine mici), cât și curtea supremă de justiție, care se întrunea în Ierusalim și număra 71 de membri (Marele Sanhedrin). și vă vor biciui în sinagogile lor. 18Și veți fi duși înaintea guvernatorilor și înaintea regilor din cauza Mea, ca mărturie pentru ei și pentru neamuri. 19Dar, când vă vor da pe mâna lor, să nu vă îngrijorați cum sau ce veți spune, căci vi se va da chiar în ceasul acela ce veți spune! 20Căci nu voi sunteți cei care veți vorbi, ci Duhul Tatălui vostru este Cel Care va vorbi prin voi.
21Frate pe frate va da la moarte și tată pe copil. Copiii se vor ridica împotriva părinților și-i vor omorî. 22Veți fi urâți de toți din cauza Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela va fi mântuit. 23Iar când vă vor persecuta într-o cetate să fugiți în alta! Căci, adevărat vă spun, nicidecum nu veți termina de străbătut cetățile lui Israel până va veni Fiul Omului!
24Ucenicul nu este mai presus de învățătorul său, nici sclavul mai presus de stăpânul său. 25Îi este de ajuns ucenicului să fie ca învățătorul său și sclavului ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit «Beelzebul»25 Unele mss conțin Beelzebub, iar altele Beezebul. Beelzebul este forma grecească a lui Baal-Zebul (Prințul Baal). Beelzebub este forma grecească a lui Baal-Zebub (Domnul Muștelor), o parodiere, de fapt, a lui Baal-Zebul. Vezi 12:24, unde Beelzebul este considerat căpetenia demonilor, numele acesta ajungând să fie folosit pentru Satan., cu cât mai mult îi vor numi așa pe cei din casa Lui!?
Teamă de Dumnezeu, nu de oameni
(Lc. 12:2-9; Mc. 8:38)
26Așadar, să nu vă temeți de ei! Căci nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit și nimic ascuns care nu va fi făcut cunoscut. 27Ceea ce vă spun Eu în întuneric, spuneți la lumină, și ceea ce auziți șoptindu-se în ureche, proclamați de pe acoperișuri. 28Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul. Ci temeți-vă, mai degrabă, de Cel Ce poate să distrugă și sufletul și trupul în Gheenă. 29Nu se vând oare două vrăbii pe un assarion29 Lat.: as, monedă romană de bronz, care valora a 16-a parte dintr-un denar (vezi nota de la 20:2).? Și totuși, nici măcar una dintre ele nu va cădea la pământ fără voia Tatălui vostru! 30Vouă însă, și firele de păr din cap, toate vă sunt numărate! 31Deci nu vă temeți! Voi sunteți mai prețioși decât multe vrăbii.
32Așadar, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri. 33Însă, pe oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, îl voi lepăda și Eu înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri.
Costul uceniciei
(Lc. 12:51-53; 14:26-27; 17:33; Mc. 8:34-35; In. 12:25)
34Să nu credeți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. 35Căci am venit să-i despart:
«pe om de tatăl său,
pe fiică de mama ei
și pe noră de soacra sa,
36așa încât dușmanii unui om
vor fi chiar cei din familia lui»36 Vezi Mica 7:6..
37Cel ce iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine, și cel ce iubește pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. 38Iar cel ce nu-și ia crucea și nu Mă urmează, nu este vrednic de Mine. 39Cel ce-și va găsi viața, o va pierde, dar cel ce-și va pierde viața de dragul Meu, o va găsi.
Răsplătiri
(Mc. 9:41; Lc. 10:16; In. 13:20)
40Cel ce vă primește pe voi, Mă primește pe Mine, iar cel ce Mă primește pe Mine, Îl primește pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. 41Cel ce primește un profet în numele unui41-42 Cu sensul de: ca pe unul care este. profet, va primi răsplata unui profet, iar cel ce primește un om drept în numele unui om drept, va primi răsplata unui om drept. 42Și oricine va da chiar și numai un pahar cu apă rece unuia dintre acești micuți, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata.“
Die Aussendung der Jünger und die Auseinandersetzungen mit den Pharisäern
(Kapitel 10–12)
Die zwölf Apostel
(Markus 3,13‒19; Lukas 6,13‒16; Apostelgeschichte 1,13)
1Dann rief Jesus seine zwölf Jünger zu sich und gab ihnen die Macht, böse Geister auszutreiben und alle Kranken und Leidenden zu heilen.
2Das sind die Namen der zwölf Apostel: zuerst Simon, den man auch Petrus nannte, und sein Bruder Andreas; dann Jakobus und sein Bruder Johannes, die Söhne von Zebedäus; 3dazu Philippus und Bartholomäus; Thomas und Matthäus, der ehemalige Zolleinnehmer; Jakobus, der Sohn von Alphäus, und Thaddäus; 4Simon, der ehemalige Freiheitskämpfer, und Judas Iskariot, der Jesus später verriet.
Der Auftrag an die Apostel
(Markus 6,7‒11; Lukas 9,1‒6; 10,3‒12)
5Diese zwölf Jünger sandte Jesus aus und gab ihnen folgenden Auftrag: »Geht nicht zu den Nichtjuden oder in die Städte der Samariter, 6sondern geht nur zu den Menschen aus dem Volk Israel. Sie sind wie Schafe, die ohne ihren Hirten verloren umherirren. 7Ihnen sollt ihr diese Botschaft bringen: ›Gottes himmlisches Reich ist nahe!‹ 8Heilt Kranke, weckt Tote auf, macht Aussätzige gesund und treibt Dämonen aus!
Tut alles, ohne etwas dafür zu verlangen, denn ihr habt auch die Kraft dazu ohne Gegenleistung bekommen. 9Nehmt kein Geld mit auf die Reise, weder Goldstücke noch Silber- oder Kupfermünzen, 10auch keine Tasche für unterwegs, kein zweites Hemd, keine Schuhe und keinen Wanderstock. Denn wer arbeitet, hat ein Recht darauf, dass man ihn versorgt.
11Wenn ihr in eine Stadt oder in ein Dorf kommt, dann sucht jemanden, der willig10,11 Wörtlich: würdig. ist, euch aufzunehmen. Dort bleibt, bis ihr weiterzieht. 12Wenn ihr in ein Haus eintretet, dann sagt: ›Friede sei mit euch!‹ 13Wenn seine Bewohner euch und eure Botschaft annehmen,10,13 Wörtlich: Wenn das Haus würdig ist. so soll der Friede, den ihr bringt, in diesem Haus bleiben. Tun sie dies nicht, so wird der Friede sie wieder verlassen und zu euch zurückkehren.
14Wenn ihr in einer Stadt oder in einem Haus nicht willkommen seid und man eure Botschaft nicht hören will, so geht fort und schüttelt den Staub von euren Füßen als Zeichen dafür, dass ihr die Stadt dem Urteil Gottes überlasst. 15Ich versichere euch: Sodom und Gomorra wird es am Tag des Gerichts besser ergehen als einer solchen Stadt.«
Die Jünger müssen mit Widerstand rechnen
(Markus 13,9‒13; Lukas 12,11‒12; 21,12‒19)
16»Denkt daran: Ich schicke euch wie Schafe mitten unter die Wölfe. Seid klug wie Schlangen, und doch frei von Hinterlist wie Tauben. 17Nehmt euch in Acht vor den Menschen! Denn sie werden euch vor die Gerichte zerren und euch in ihren Synagogen auspeitschen. 18Weil ihr zu mir gehört, werdet ihr vor Machthabern und Königen verhört werden. Dort werdet ihr meine Botschaft bezeugen, damit alle Völker von mir erfahren.
19Wenn sie euch vor Gericht bringen, dann sorgt euch nicht darum, was ihr sagen oder wie ihr euch verteidigen sollt! Denn zur rechten Zeit wird Gott euch das rechte Wort geben. 20Nicht ihr werdet es sein, die Rede und Antwort stehen, sondern der Geist eures Vaters im Himmel wird durch euch sprechen.
21Geschwister werden einander dem Henker ausliefern und Väter ihre eigenen Kinder hinrichten lassen. Und auch Kinder werden gegen ihre Eltern vorgehen und sie in den Tod schicken. 22Alle Welt wird euch hassen, weil ihr euch zu mir bekennt. Aber wer bis zum Ende standhält, der wird gerettet.
23Wenn man euch in der einen Stadt verfolgt, dann flieht in eine andere. Ich versichere euch: Noch ehe ihr meinen Auftrag in allen Städten Israels ausgeführt habt, wird der Menschensohn kommen.
24Ein Schüler steht nicht über seinem Lehrer, und ein Diener hat es nicht besser als sein Herr. 25Sie können zufrieden sein, wenn es ihnen genauso geht wie ihrem Lehrer oder ihrem Herrn. Wenn man aber den Herrn des Hauses schon einen ›Teufel‹10,25 Wörtlich: Beelzebul. – Ein anderer Name für Satan, den Obersten aller Dämonen. genannt hat, was werden sie erst zu seinen Angehörigen sagen?«
Habt keine Angst vor den Menschen!
(Lukas 12,2‒9; Markus 8,38)
26»Fürchtet euch nicht vor denen, die euch bedrohen! Denn nichts bleibt für immer verborgen, sondern eines Tages kommt die Wahrheit ans Licht, und dann werden alle Geheimnisse enthüllt. 27Was ich euch im Dunkeln sage, das gebt am helllichten Tag weiter! Was ich euch ins Ohr flüstere, das ruft von den Dächern. 28Habt keine Angst vor den Menschen, die zwar den Körper, aber nicht die Seele töten können! Fürchtet vielmehr Gott, der beide, Leib und Seele, dem ewigen Verderben in der Hölle ausliefern kann.
29Welchen Wert hat schon ein Spatz? Man kann zwei von ihnen für einen Spottpreis kaufen. Trotzdem fällt keiner tot zur Erde, ohne dass euer Vater davon weiß. 30Bei euch sind sogar die Haare auf dem Kopf alle gezählt. 31Darum habt keine Angst! Ihr seid Gott mehr wert als ein ganzer Spatzenschwarm.
32Wer sich vor den Menschen zu mir bekennt, zu dem werde ich mich auch vor meinem Vater im Himmel bekennen. 33Wer aber vor den Menschen nicht zu mir steht, zu dem werde ich auch vor meinem Vater im Himmel nicht stehen.«
Konsequenzen der Nachfolge
(Lukas 12,51‒53; 14,26‒27; Markus 8,34‒35; Johannes 12,25)
34»Meint nur nicht, ich sei gekommen, um Frieden auf die Erde zu bringen. Nein, ich bringe Kampf!
35Ich werde Vater und Sohn, Mutter und Tochter, Schwiegertochter und Schwiegermutter gegeneinander aufbringen.
36Die eigenen Angehörigen werden zu Feinden!10,36 Vgl. Micha 7,6.
37Wer seinen Vater oder seine Mutter, seinen Sohn oder seine Tochter mehr liebt als mich, der ist es nicht wert, mein Jünger zu sein. 38Und wer nicht bereit ist, sein Kreuz auf sich zu nehmen und mir nachzufolgen, der kann nicht zu mir gehören. 39Wer sich an sein Leben klammert, der wird es verlieren. Wer aber sein Leben für mich aufgibt, der wird es für immer gewinnen.«
Nichts bleibt ohne Lohn
(Markus 9,41; Lukas 10,16; Johannes 13,20)
40»Wer euch aufnimmt, der nimmt mich auf, und wer mich aufnimmt, der nimmt Gott selbst auf, der mich gesandt hat. 41Wer einen Propheten aufnimmt, weil Gott diesen beauftragt hat, der wird auch wie ein Prophet belohnt werden. Und wer einen Menschen aufnimmt, weil dieser nach Gottes Willen lebt, wird denselben Lohn wie dieser empfangen. 42Wer einen meiner unbedeutendsten Jünger auch nur mit einem Schluck kaltem Wasser erfrischt, weil dieser zu mir gehört, der wird seinen Lohn auf jeden Fall erhalten. Das versichere ich euch!«
