Isus hrănește peste patru mii de oameni
(Mt. 15:32-39)
1În zilele acelea s‑a adunat din nou o mare mulțime de oameni și nu aveau ce să mănânce.
Isus i‑a chemat pe ucenici și le‑a zis:
2– Mi‑e milă de cei din mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n‑au ce să mănânce, 3iar dacă îi las să plece acasă flămânzi, vor leșina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe.
4Ucenicii Lui I‑au răspuns:
– De unde ar putea lua cineva pâini aici, în pustie, ca să‑i sature pe acești oameni?
5Isus i‑a întrebat:
– Câte pâini aveți?
Ei au zis:
– Șapte.
6Isus i‑a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. Și după ce a luat cele șapte pâini și a mulțumit, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le‑au împărțit mulțimii. 7Mai aveau și câțiva peștișori. El i‑a binecuvântat și a zis să fie împărțiți și aceștia. 8Au mâncat toți și s‑au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase. 9Erau în jur de patru mii de bărbați. După ce i‑a lăsat să plece, 10Isus S‑a urcat imediat în barcă împreună cu ucenicii Lui și S‑a dus în părțile Dalmanutei.10 Vezi Mt. 15:39 și nota.
Fariseii cer un semn
(Mt. 16:1-4)
11Fariseii au venit și au început să discute aprins cu Isus, căutând un semn din cer11-12 Un semn care să demonstreze că El este Mesia, ceva ce numai Dumnezeu poate să facă. de la El ca să‑L pună la încercare. 12Însă Isus, oftând adânc în duhul Său, a zis: „De ce caută această generație un semn? Adevărat vă spun că acestei generații nu i se va da niciun semn.“ 13Apoi i‑a lăsat, S‑a urcat iarăși în barcă și S‑a dus de cealaltă parte a mării.
Drojdia fariseilor și a lui Irod
(Mt. 16:5-12)
14Ucenicii uitaseră să ia pâini și nu aveau cu ei în barcă decât o pâine.
15Isus le‑a poruncit, zicând:
– Aveți grijă, feriți‑vă de drojdia fariseilor și de drojdia lui Irod!
16Ei vorbeau unii cu alții despre faptul că nu aveau pâini.
17Cunoscând aceasta, Isus le‑a zis:
– De ce vorbiți între voi că n‑aveți pâini? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Aveți inima împietrită? 18Aveți ochi, dar nu vedeți și aveți urechi, dar nu auziți?18 Vezi Ier. 5:21. Nu vă mai aduceți aminte, 19atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coșnițe pline cu firimituri ați ridicat?
Ei I‑au zis:
– Douăsprezece.
20– Iar când am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați, câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat?
Ei I‑au zis:
– Șapte.
21Atunci El le‑a zis:
– Tot nu înțelegeți?
Isus vindecă un orb la Betsaida
22Când au ajuns în Betsaida, I‑au adus un orb și L‑au rugat să Se atingă de el. 23Isus l‑a luat pe orb de mână și l‑a dus afară din sat.
A scuipat pe ochii acestuia, Și‑a pus mâinile peste el și l‑a întrebat:
– Vezi ceva?
24Omul s‑a uitat și a zis:
– Văd niște oameni, dar mi se par ca niște pomi care umblă.
25Atunci Isus Și‑a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar el a privit țintă și i‑a revenit vederea. Acum el vedea toate lucrurile clar.
26Isus l‑a trimis acasă, zicând:
– Să nu intri în sat și nici să nu spui cuiva în sat!
Mărturisirea de credință a lui Petru
(Mt. 16:13-16, 20; Lc. 9:18-21)
27Isus S‑a dus împreună cu ucenicii Lui în satele Cezareei lui Filip27 Cetatea a fost întemeiată de tetrarhul Filip (care a domnit între anii 4–34 d.Cr.), fiul lui Irod cel Mare, fiind situată la izvoarele Iordanului (vezi Flavius Josephus, Antichități, XVIII, 2.1). A nu se confunda cu portul mediteranean Cezareea Maritima..
Pe drum, Isus i‑a întrebat pe ucenicii Săi, zicându‑le:
– Cine zic oamenii că sunt Eu?
28Ei I‑au răspuns, zicând:
– Unii zic că ești Ioan Botezătorul, alții zic că ești Ilie, iar alții spun despre Tine că ești unul dintre profeți.
29El i‑a întrebat:
– Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?
Petru, răspunzând, I‑a zis:
– Tu ești Cristosul!
30Atunci Isus le‑a atras atenția să nu spună nimănui despre El.
Isus vorbește despre moartea și învierea Sa
(Mt. 16:21-23; Lc. 9:22)
31Apoi a început să‑i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere multe31 Vezi Is. 52:13–53:12. și să fie respins de către bătrâni31 Probabil membri laici ai Sinedriului (vezi nota de la 14:55), capi ai celor mai importante familii evreiești [peste tot în carte]., de către conducătorii preoților și de către cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L‑a luat deoparte și a început să‑L mustre.
33Dar Isus S‑a întors, S‑a uitat la ucenicii Săi și l‑a mustrat pe Petru, zicând:
– Pleacă! Înapoia Mea, Satan33 Vezi nota de la 1:13., căci tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.
Prețul uceniciei
(Mt. 16:24-28; Lc. 9:23-27)
34Apoi i‑a chemat pe cei din mulțime alături de ucenicii Săi și le‑a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să Mă urmeze. 35Căci oricine vrea să‑și salveze viața, o va pierde, dar cel ce‑și pierde viața de dragul Meu și de dragul Evangheliei, o va salva. 36Într-adevăr, la ce i‑ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și‑ar pierde sufletul? 37Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? 38Căci de cel ce îi va fi rușine de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră și păcătoasă, de acela Îi va fi rușine și Fiului Omului când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri.“
A Segunda Multiplicação dos Pães
(Mt 15.29-39)
1Naqueles dias, outra vez reuniu-se uma grande multidão. Visto que não tinham nada para comer, Jesus chamou os seus discípulos e disse-lhes: 2“Tenho compaixão desta multidão; já faz três dias que eles estão comigo e nada têm para comer. 3Se eu os mandar para casa com fome, vão desfalecer no caminho, porque alguns deles vieram de longe”.
4Os seus discípulos responderam: “Onde, neste lugar deserto, poderia alguém conseguir pão suficiente para alimentá-los?”
5“Quantos pães vocês têm?”, perguntou Jesus.
“Sete”, responderam eles.
6Ele ordenou à multidão que se assentasse no chão. Depois de tomar os sete pães e dar graças, partiu-os e os entregou aos seus discípulos, para que os servissem à multidão; e eles o fizeram. 7Tinham também alguns peixes pequenos; ele deu graças igualmente por eles e disse aos discípulos que os distribuíssem. 8O povo comeu até se fartar. E ajuntaram sete cestos cheios de pedaços que sobraram. 9Cerca de quatro mil homens estavam presentes. E, tendo-os despedido, 10entrou no barco com seus discípulos e foi para a região de Dalmanuta.
Os Fariseus Pedem um Sinal
(Mt 16.1-4)
11Os fariseus vieram e começaram a interrogar Jesus. Para pô-lo à prova, pediram-lhe um sinal do céu. 12Ele suspirou profundamente e disse: “Por que esta geração pede um sinal milagroso? Eu afirmo que nenhum sinal será dado a vocês”. 13Então se afastou deles, voltou para o barco e foi para o outro lado.
O Fermento dos Fariseus e de Herodes
(Mt 16.5-12)
14Os discípulos haviam se esquecido de levar pão, a não ser um pão que tinham consigo no barco. 15Advertiu-os Jesus: “Estejam atentos e tenham cuidado com o fermento dos fariseus e com o fermento de Herodes”.
16E eles discutiam entre si, dizendo: “É porque não temos pão”.
17Percebendo a discussão, Jesus lhes perguntou: “Por que vocês estão discutindo sobre não terem pão? Ainda não compreendem nem percebem? O coração de vocês está endurecido? 18Vocês têm olhos, mas não veem? Têm ouvidos, mas não ouvem? Não se lembram? 19Quando eu parti os cinco pães para os cinco mil, quantos cestos cheios de pedaços vocês recolheram?”
“Doze”, responderam eles.
20“E, quando eu parti os sete pães para os quatro mil, quantos cestos cheios de pedaços vocês recolheram?”
“Sete”, responderam eles.
21Ele lhes disse: “Vocês ainda não entendem?”
A Cura de um Cego em Betsaida
22Eles foram para Betsaida, e algumas pessoas trouxeram um cego a Jesus, suplicando-lhe que tocasse nele. 23Ele tomou o cego pela mão e o levou para fora do povoado. Depois de cuspir nos olhos do homem e impor-lhe as mãos, Jesus perguntou: “Você está vendo alguma coisa?”
24Ele levantou os olhos e disse: “Vejo pessoas; elas parecem árvores andando”.
25Mais uma vez, Jesus colocou as mãos sobre os olhos do homem. Então seus olhos foram abertos, e sua vista lhe foi restaurada, e ele via tudo claramente. 26Jesus mandou-o para casa, dizendo: “Não entre no povoado8.26 Vários manuscritos acrescentam nem conte nada a ninguém no povoado.!”
A Confissão de Pedro
(Mt 16.13-20; Lc 9.18-21)
27Jesus e os seus discípulos dirigiram-se para os povoados nas proximidades de Cesareia de Filipe. No caminho, ele lhes perguntou: “Quem o povo diz que eu sou?”
28Eles responderam: “Alguns dizem que és João Batista; outros, Elias; e, ainda outros, um dos profetas”.
29“E vocês?”, perguntou ele. “Quem vocês dizem que eu sou?”
Pedro respondeu: “Tu és o Cristo8.29 Ou Messias. Tanto Cristo (grego) como Messias (hebraico) significam Ungido; também em todo o livro de Marcos.”.
30Jesus os advertiu que não falassem a ninguém a seu respeito.
Jesus Prediz sua Morte e Ressurreição
(Mt 16.21-28; Lc 9.22-27)
31Então ele começou a ensinar-lhes que era necessário que o Filho do homem sofresse muitas coisas e fosse rejeitado pelos líderes religiosos, pelos chefes dos sacerdotes e pelos mestres da lei, fosse morto e três dias depois ressuscitasse. 32Ele falou claramente a esse respeito. Então Pedro, chamando-o à parte, começou a repreendê-lo.
33Jesus, porém, voltou-se, olhou para os seus discípulos e repreendeu Pedro, dizendo: “Para trás de mim, Satanás! Você não pensa nas coisas de Deus, mas nas dos homens”.
34Então ele chamou a multidão e os discípulos e disse: “Se alguém quiser acompanhar-me, negue-se a si mesmo, tome a sua cruz e siga-me. 35Pois quem quiser salvar a sua vida8.35 Ou alma a perderá; mas quem perder a sua vida por minha causa e pelo evangelho a salvará. 36Pois, que adianta ao homem ganhar o mundo inteiro e perder a sua alma? 37Ou, o que o homem poderia dar em troca de sua alma? 38Se alguém se envergonhar de mim e das minhas palavras nesta geração adúltera e pecadora, o Filho do homem se envergonhará dele quando vier na glória de seu Pai com os santos anjos”.
