Pilda semănătorului
(Mt. 13:1-23; Lc. 8:4-15)
1Isus a început din nou să dea învățătură lângă mare. În jurul Lui se adunase o mare mulțime de oameni, astfel că El S‑a urcat într‑o barcă și S‑a așezat acolo, pe mare; întreaga mulțime se afla lângă mare, pe țărm.
2El îi învăța multe lucruri în pilde și, în învățătura Lui, le spunea: 3„Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4În timp ce semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, unde au venit păsările și au mâncat‑o. 5Alta a căzut pe loc stâncos, unde nu avea pământ mult. A încolțit repede, din cauză că nu avea pământ adânc5 Sau: adâncime în pământ., 6dar, când a răsărit soarele, a fost arsă și, fiindcă nu avea rădăcină, s‑a uscat. 7Alta a căzut între spini, iar spinii au crescut și au sufocat‑o7, 19 Lit.: înecat‑o., așa că nu a dat rod. 8Dar altele au căzut într‑un pământ bun și au dat rod, înălțându‑se și crescând: una a adus treizeci, una șaizeci și una o sută.“
9Și zicea: „Cine are urechi de auzit, să audă!“
Isus explică pilda semănătorului
(Mt. 13:10-23; Lc. 8:9-15)
10Când a fost singur, cei din jurul Lui împreună cu cei doisprezece L‑au întrebat despre pilde. 11Isus le‑a zis: „Vouă v‑a fost dată taina11 În NT, prin taină se înțelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său. Taina este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credință o înțeleg. Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate sunt în pilde, 12pentru ca,
«Să privească cu privirea,12 Sau: Privind să privească, un idiom ebraic preluat în limba greacă, având sensul de a privi mereu. dar să nu vadă,
și să audă cu auzul,12 Sau: Auzind să audă, un idiom ebraic preluat în limba greacă, având sensul de a auzi mereu. dar să nu înțeleagă,
ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați!»“12 Vezi Is. 6:9-10.
13Apoi le‑a zis: „Nu înțelegeți această pildă? Atunci cum veți înțelege toate celelalte pilde? 14Semănătorul seamănă Cuvântul. 15Cei de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt aceștia: când aud, vine imediat Satan15 Vezi nota de la 1:13. și ia Cuvântul semănat în ei. 16Cei semănați pe locuri stâncoase sunt aceștia: când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie, 17dar nu au rădăcină în ei înșiși, ci sunt vremelnici. Atunci când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, ei se poticnesc imediat. 18Cei semănați între spini sunt alții: aceștia sunt cei care aud Cuvântul, 19dar îngrijorările veacului, înșelăciunea bogățiilor și poftele pentru alte lucruri intră și sufocă Cuvântul, iar el devine neroditor. 20Iar cei semănați în pământul cel bun sunt aceia care aud Cuvântul, îl primesc și aduc rod: unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută.“
Pilda candelei
(Lc. 8:16-18)
21El le‑a mai zis: „Oare se aduce candela ca să fie pusă sub un obroc sau sub un pat?! Nu este adusă ea ca să fie pusă pe un sfeșnicar? 22Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit și nu este nimic tăinuit care nu va ieși la iveală. 23Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!
24Fiți atenți la ceea ce auziți! Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura și vi se va adăuga! 25Căci celui ce are, i se va da, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are.“
Pilda cu sămânța care crește
26El a mai zis: „Împărăția lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânță în pământ. 27Fie că el doarme, fie că se scoală, zi și noapte, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum. 28Pământul rodește de la sine – mai întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi grâu deplin în spic. 29Când rodul este copt, trece imediat secera prin el, pentru că a sosit secerișul.“
Pilda bobului de muștar
(Mt. 13:31-32; Lc. 13:18-19)
30El a mai zis: „Cu ce să asemănăm Împărăția lui Dumnezeu sau prin ce pildă s‑o descriem? 31Ea este ca un bob de muștar, care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele31 Dintre cele ce erau cunoscute de agricultorii din Canaan. de pe pământ, 32dar după ce este semănat, el crește, ajunge mai mare32 Se cunoșteau două soiuri de plante de muștar, una de aproximativ 3 m și alta de aproximativ 7,5 m. decât toate legumele și face ramuri mari, așa încât păsările își pot face cuibul la umbra lor.“
33Și prin multe astfel de pilde, El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să‑l înțeleagă. 34Nu le vorbea fără să folosească pilda. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile.
Isus liniștește furtuna
(Mt. 8:18, 23-27; Lc. 8:22-25)
35În aceeași zi, când s‑a lăsat seara, le‑a zis:
– Să traversăm în partea cealaltă!
36Și lăsând mulțimea, L‑au luat în barcă așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte bărci. 37Atunci s‑a stârnit un vârtej de vânt puternic37 Situată într‑o depresiune, la 200 m sub nivelul mării, și înconjurată de munți, Marea Galileei este expusă la furtuni puternice, din cauza întâlnirii dintre curenții mai reci dinspre Marea Mediterană și cei mai calzi dinspre SE Mării Galileei., care arunca valurile în barcă, astfel încât barca era deja aproape plină cu apă. 38Isus era în partea din spate a bărcii, dormind pe o pernă.
Ei L‑au trezit și I‑au spus:
– Învățătorule, nu‑Ți pasă că pierim?!
39Atunci El, ridicându‑Se, a mustrat vântul și a zis mării:
– Taci! Liniștește‑te!
Vântul s‑a oprit și s‑a făcut o liniște mare.
40Apoi le‑a zis:
– De ce sunteți fricoși? Tot n‑aveți credință?
41Ei s‑au temut foarte tare și‑și ziceau unii altora:
– Cine deci este Acesta, de‑L ascultă până și vântul, și marea?!
Parábola del sembrador
4:1-12 – Mt 13:1-15; Lc 8:4-10
4:13-20 – Mt 13:18-23; Lc 8:11-15
1De nuevo comenzó Jesús a enseñar a la orilla del lago. La multitud que se reunió para verlo era tan grande que él subió y se sentó en una barca que estaba en el lago, mientras toda la gente se quedaba en la playa. 2Entonces se puso a enseñarles muchas cosas por medio de parábolas y, como parte de su instrucción, les dijo: 3«¡Prestad atención! Un sembrador salió a sembrar. 4Sucedió que, al esparcir él la semilla, una parte cayó junto al camino, y llegaron los pájaros y se la comieron. 5Otra parte cayó en terreno pedregoso, sin mucha tierra. Esa semilla brotó pronto porque la tierra no era profunda; 6pero, cuando salió el sol, las plantas se marchitaron y, por no tener raíz, se secaron. 7Otra parte de la semilla cayó entre espinos que, al crecer, la ahogaron, de modo que no dio fruto. 8Pero las otras semillas cayeron en buen terreno. Brotaron, crecieron y produjeron una cosecha que rindió el treinta, el sesenta y hasta el ciento por uno.
9»El que tenga oídos para oír, que oiga», añadió Jesús.
10Cuando se quedó solo, los doce y los que estaban alrededor de él le hicieron preguntas sobre las parábolas. 11«A vosotros se os ha revelado el secreto del reino de Dios —les contestó—; pero a los de afuera todo les llega por medio de parábolas, 12para que
»“por mucho que vean, no perciban;
y por mucho que oigan, no entiendan;
no sea que se conviertan y sean perdonados”.4:12 Is 6:9,10
13»¿No entendéis esta parábola? —continuó Jesús—. ¿Cómo podréis, entonces, entender las demás? 14El sembrador siembra la palabra. 15Algunos son como lo sembrado junto al camino, donde se siembra la palabra. Tan pronto como la oyen, viene Satanás y les quita la palabra sembrada en ellos. 16Otros son como lo sembrado en terreno pedregoso: cuando oyen la palabra, en seguida la reciben con alegría, 17pero, como no tienen raíz, duran poco tiempo. Cuando surgen problemas o persecución a causa de la palabra, en seguida se apartan de ella. 18Otros son como lo sembrado entre espinos: oyen la palabra, 19pero las preocupaciones de esta vida, el engaño de las riquezas y muchos otros malos deseos entran hasta ahogar la palabra, de modo que esta no llega a dar fruto. 20Pero otros son como lo sembrado en buen terreno: oyen la palabra, la aceptan y producen una cosecha que rinde el treinta, el sesenta y hasta el ciento por uno».
Una lámpara en una repisa
21También les dijo: «¿Acaso se trae una lámpara para ponerla debajo de un cajón o debajo de la cama? ¿No es, por el contrario, para ponerla en una repisa? 22No hay nada escondido que no esté destinado a descubrirse; tampoco hay nada oculto que no esté destinado a ser revelado. 23El que tenga oídos para oír, que oiga.
24»Prestad mucha atención —añadió—. Con la medida que medís a otros, se os medirá a vosotros, y aún más se os añadirá. 25Al que tiene, se le dará más; al que no tiene, hasta lo poco que tiene se le quitará».
Parábola de la semilla que crece
26Jesús continuó: «El reino de Dios se parece a quien esparce semilla en la tierra. 27Sin que este sepa cómo, y ya sea que duerma o esté despierto, día y noche brota y crece la semilla. 28La tierra da fruto por sí sola; primero el tallo, luego la espiga, y después el grano lleno en la espiga. 29Tan pronto como el grano está maduro, se le mete la hoz, pues ha llegado el tiempo de la cosecha».
Parábola del grano de mostaza
4:30-32 – Mt 13:31-32; Lc 13:18-19
30También dijo: «¿Con qué vamos a comparar el reino de Dios? ¿Qué parábola podemos usar para describirlo? 31Es como un grano de mostaza: cuando se siembra en la tierra, es la semilla más pequeña que hay, 32pero una vez sembrada crece hasta convertirse en la más grande de las hortalizas, y echa ramas tan grandes que las aves pueden anidar bajo su sombra».
33Y con muchas parábolas semejantes les enseñaba Jesús la palabra hasta donde podían entender. 34No les decía nada sin emplear parábolas. Pero, cuando estaba a solas con sus discípulos, les explicaba todo.
Jesús calma la tormenta
4:35-41 – Mt 8:18,23-27; Lc 8:22-25
35Ese día al anochecer, les dijo a sus discípulos:
―Crucemos al otro lado.
36Dejaron a la multitud y se fueron con él en la barca donde estaba. También lo acompañaban otras barcas. 37Se desató entonces una fuerte tormenta, y las olas azotaban la barca, tanto que ya comenzaba a inundarse. 38Jesús, mientras tanto, estaba en la popa, durmiendo sobre un cabezal, así que los discípulos lo despertaron.
―¡Maestro! —dijeron—, ¿no te importa que nos ahoguemos?
39Él se levantó, reprendió al viento y ordenó al mar:
―¡Silencio! ¡Cálmate!
El viento se calmó y todo quedó completamente tranquilo.
40―¿Por qué tenéis tanto miedo? —dijo a sus discípulos—. ¿Aún4:40 Aún. Var. Cómo es que. no tenéis fe?
41Ellos estaban espantados y se decían unos a otros:
―¿Quién es este, que hasta el viento y el mar le obedecen?
