Marcu 15 – NTLR & NIRV

Isus înaintea lui Pilat

(Mt. 27:1-2, 11-14; Lc. 23:1-5; In. 18:28-38)

1Dis‑de‑dimineață, conducătorii preoților au ținut imediat sfat împreună cu bătrânii, cărturarii și întreg Sinedriul1 Vezi nota de la 14:55.. Apoi, după ce L‑au legat pe Isus, L‑au dus și L‑au dat pe mâna lui Pilat1 Procurator al Iudeei între anii 26/27–36 d.Cr. Procuratorul era guvernatorul unei provincii imperiale mai mici sau a unei părți dintr‑o provincie imperială. Iudeea făcea parte din provincia imperială Siria, condusă de un legat, superior procuratorului. O provincie imperială era una considerată nepacificată și care necesita prezența trupelor. Procuratorul era numit direct de către împărat. Vezi nota de la F.A. 13:7 pentru o distincție între provinciile romane [peste tot în capitol]..

2Pilat L‑a întrebat:

– Ești Tu Împăratul iudeilor?

Isus, răspunzându‑i, a zis:

– Tu o spui!

3Conducătorii preoților Îl acuzau de multe lucruri.

4Pilat L‑a întrebat din nou:

– Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te acuză ei!

5Dar Isus n‑a mai răspuns nimic, astfel că Pilat era uimit.

Condamnarea lui Isus

(Mt. 27:15-26; Lc. 23:13-25; In. 18:39–19:16)

6Pilat le elibera la fiecare sărbătoare un prizonier pe care‑l cereau ei. 7Era unul numit Barabba7 Vezi a doua notă de la Mt. 27:16., închis împreună cu răsculații care săvârșiseră o crimă în timpul răscoalei. 8Mulțimea a venit și a început să‑i ceară lui Pilat să facă ceea ce făcea de obicei.

9Pilat le‑a răspuns, zicând:

– Vreți să vi‑L eliberez pe Împăratul iudeilor?

10Căci știa că din invidie Îl dăduseră conducătorii preoților pe mâna lui.

11Însă conducătorii preoților au incitat mulțimea să ceară să le elibereze mai bine pe Barabba.

12Pilat, răspunzând iarăși, le‑a zis:

– Și atunci ce doriți să fac cu Cel pe Care‑L numiți Împăratul iudeilor?

13Ei au strigat din nou:

– Răstignește‑L!

14Pilat i‑a întrebat:

– Dar ce rău a făcut?

Însă ei strigau și mai tare:

– Răstignește‑L!

15Și astfel, Pilat, dorind să facă pe placul mulțimii, le‑a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să‑L biciuiască,15 O pedeapsă cruntă. Romanii foloseau un bici din mai multe fâșii din piele, la capătul cărora se aflau bucăți de os sau de plumb. În timp ce evreii nu permiteau mai mult de 39 de lovituri, la romani nu exista limită, adesea victimele decedând. L‑a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldați

(Mt. 27:27-31; In. 19:2-3)

16Soldații L‑au dus în palat, adică în pretoriu16 Pretoriul era un cartier general, în cazul de față cartierul general al lui Pilat din Ierusalim, probabil palatul construit de Irod cel Mare sau fortăreața Antonia., și au chemat toată cohorta16 Diviziune a legiunii romane; în perioada Imperiului, această diviziune avea un efectiv de aproximativ 600 de soldați.. 17L‑au îmbrăcat cu o mantie de purpură, au împletit o coroană de spini și I‑au așezat‑o pe cap. 18Și au început să‑L salute, zicând: „Plecăciune18 Gr.: chaire, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea verbală, cât și în cea scrisă. El mai poate însemna: Bucură‑te! Fii sănătos! Salut! Bun venit!, Împărate al iudeilor!“18 Corespondentul lui Ave Cezar, însă rostit în batjocură. 19Ei Îl loveau peste cap cu o trestie, Îl scuipau și se puneau în genunchi, închinându‑I‑se. 20După ce și‑au bătut joc de El astfel, L‑au dezbrăcat de mantia de purpură, L‑au îmbrăcat cu hainele Lui și L‑au dus afară să‑L răstignească.

Răstignirea

(Mt. 27:32-44; Lc. 23:26-43; In. 19:16-27)

21Au obligat un trecător, un om care venea de la câmp, și anume pe Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru și al lui Rufus, să ducă crucea lui Isus. 22L‑au adus la locul numit Golgota, care tradus înseamnă „Locul Craniului“22 Lat.: Calvariae, de unde provine cuvântul românesc calvar.. 23I‑au dat să bea vin amestecat cu smirnă,23 Vezi nota de la Mt. 27:34. dar El nu l‑a luat.23 Femeile obișnuiau să le dea condamnaților la moarte un fel de narcotic care să le ușureze suferința, însă, refuzându‑l, Isus a dorit să fie pe deplin conștient în fața morții. Vezi prima notă de la Mt. 27:34. 24După ce L‑au răstignit, și‑au împărțit hainele Lui între ei, aruncând sorții pentru ele,24 Vezi Ps. 22:18. ca să știe ce să ia fiecare.

25Era ceasul al treilea25 Ora 9:00. când L‑au răstignit. 26Deasupra Lui era o inscripție pe care era scrisă acuzația: „Împăratul iudeilor.“ 27Au răstignit împreună cu El doi răsculați27 Gr.: lestai, termen care, în alte contexte, este tradus cu tâlhari, dar în contextul de față are sensul de rebeli, instigatori, revoluționari., unul la dreapta și unul la stânga Lui. 28Astfel a fost împlinită Scriptura, care zice: „A fost numărat alături de cei nelegiuiți.“ 29Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap și ziceau: „Ha! Tu, Cel Care dărâmi Templul și‑l reconstruiești în trei zile, 30salvează‑Te pe Tine Însuți și dă‑Te jos de pe cruce!“

31Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii, Îl batjocoreau între ei, zicând: „Pe alții i‑a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! 32«Cristosul»! «Împăratul lui Israel»! Să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem!“ Cei care erau răstigniți împreună cu El Îl insultau și ei.

Moartea lui Isus

(Mt. 27:45-56; Lc. 23:44-49; In. 19:28-30)

33Când a venit ceasul al șaselea, s‑a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea.33 Între 12:00–15:00. 34La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lema sabactani?“, care tradus înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M‑ai părăsit?“34 Vezi Ps. 22:1.

35Unii dintre cei ce stăteau acolo L‑au auzit și au zis: „Iată că‑l strigă pe Ilie!“

36Cineva a alergat și a umplut un burete cu oțet de vin36 Cu referire, probabil, la posca, o băutură ieftină amestecată din oțet de vin și apă, pe care o consumau clasele sociale inferioare și soldații romani., l‑a pus într‑o trestie și I l‑a dat să‑l bea, zicând: „Lăsați să vedem dacă vine Ilie să‑L dea jos!“

37Dar Isus, strigând cu glas tare, Și‑a dat suflarea.

38Atunci draperia38 Gr.: katapetasma, cea care despărțea Locul Sfânt de Locul Preasfânt. Pentru semnificația acestui eveniment, vezi Evr. 9:1-14; 10:14-22. Templului s‑a rupt în două, de sus până jos. 39Când centurionul39, 44-45 Ofițer roman subaltern, comandant peste aproximativ 100 de oameni. care stătea în fața lui Isus a văzut că39 Unele mss adaugă: că a strigat și. Și‑a dat suflarea astfel, a zis: „Într-adevăr, Omul Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“

40Acolo erau și niște femei care priveau de departe. Printre ele erau și Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel tânăr și a lui Iose40, 47 Unele mss conțin Ioset, iar altele Iosif (vezi și Mt. 27:56)., și Salome, 41care Îl urmaseră pe Isus și‑I slujiseră atunci când Se afla în Galileea. Și mai erau încă multe altele care veniseră cu El la Ierusalim.

Înmormântarea lui Isus

(Mt. 27:57-61; Lc. 23:50-56; In. 19:38-42)

42Când s‑a făcut deja seară, pentru că era Ziua Pregătirii, adică ziua de dinaintea Sabatului, 43Iosif din Arimateea, un sfetnic distins din Sinedriu43 Vezi nota de la 14:55., care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu, a îndrăznit să se ducă la Pilat și să‑i ceară trupul lui Isus. 44Pilat a rămas uimit că murise deja și l‑a chemat pe centurion ca să‑l întrebe dacă murise demult. 45Aflând aceasta de la centurion, i‑a dăruit lui Iosif trupul. 46După ce a cumpărat o pânză de in, Iosif a dat jos trupul, L‑a înfășurat în pânza de in, L‑a pus într‑un mormânt săpat în stâncă și a rostogolit o piatră la intrarea mormântului. 47Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, se uitau unde era pus.