Uneltire împotriva lui Isus
(Mt. 26:2-5; Lc. 22:1-2; In. 11:45-53)
1Peste două zile era Paștele și Sărbătoarea Azimelor. Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să pună mâna pe Isus prin viclenie și să‑L omoare. 2Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.“
Ungerea lui Isus la Betania
(Mt. 26:6-13; Lc. 7:37-38; In. 12:1-8)
3În timp ce El Se afla în Betania, șezând la masă în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum de nard pur, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru și a turnat parfumul pe capul Lui.
4Dar unii, indignați, își ziceau între ei: „Pentru ce s‑a făcut risipa aceasta de parfum? 5Căci parfumul acesta s‑ar fi putut vinde cu peste trei sute de denari5 Plata obișnuită pentru mai mult de un an (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 6:37), luând în calcul Sabatele și sărbătorile, când nu se lucra., iar banii să fi fost dați săracilor.“ Și o mustrau pe femeie.
6Însă Isus a zis: „Lăsați‑o! De ce o necăjiți? Ea a făcut o faptă bună față de Mine! 7Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi și puteți să le faceți bine oricând vreți, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. 8Ea a făcut ce a putut: Mi‑a uns trupul mai dinainte, în vederea pregătirii Mele pentru înmormântare. 9Adevărat vă spun că oriunde va fi proclamată Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, în amintirea ei.“
Trădarea lui Iuda
(Mt. 26:14-16; Lc. 22:3-6)
10Atunci Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s‑a dus la conducătorii preoților ca să‑L dea pe mâna lor. 11Când au auzit ei lucrul acesta, s‑au bucurat și i‑au promis că‑i vor da argint11 Vezi Mt. 26:15 și nota aferentă.. Și el căuta cum să‑L dea pe mâna lor la momentul potrivit.
Masa pascală
(Mt. 26:17-19; Lc. 22:7-13)
12În prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfește mielul de Paște,12 Vezi Lev. 23:5-6. Masa pascală era luată în seara zilei de 14 Nisan, iar prima zi a Sărbătorii Azimelor începea în mod normal în data de 15 Nisan. Prin Sărbătoarea Azimelor, aici se face referire la ambele sărbători (vezi Eze. 45:21). ucenicii Lui L‑au întrebat:
– Unde vrei să ne ducem să‑Ți pregătim să mănânci jertfa de Paște?
13El i‑a trimis pe doi dintre ucenicii Lui în cetate și le‑a zis:
– Duceți‑vă în cetate și acolo vă va întâlni un om care duce un vas cu apă. Urmați‑l, 14și acolo unde va intra el, spuneți stăpânului casei astfel: „Învățătorul întreabă: «Unde este camera Mea de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“ 15El vă va arăta sus o cameră mare și gata aranjată. Acolo să faceți pregătirile pentru noi!
16Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit totul așa cum le spusese Isus. Și au pregătit Paștele.
Descoperirea trădătorului
(Mt. 26:20-25; Lc. 22:21-23; 1 Cor. 11:23-25)
17Când s‑a înserat, Isus a venit împreună cu cei doisprezece.
18În timp ce ședeau la masă și mâncau, Isus a zis:
– Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda18 Sensul principal al verbului este a preda..
19Ei s‑au întristat foarte tare și unul câte unul au început să‑L întrebe:
– Nu cumva sunt eu?
20Dar El le‑a zis:
– Este unul dintre cei doisprezece, cel care pune mâna în vas împreună cu Mine.20 Vezi Ps. 41:9. 21Căci Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s‑ar fi născut!
Cina Domnului
(1 Cor. 11:23-25)
22În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o ucenicilor, zicând: „Luați! Acesta este trupul Meu.“ 23Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit23 Gr.: eucharisteo, de unde derivă cuvântul Euharistie, desemnând Cina Domnului., l‑a dat ucenicilor și toți au băut din el. 24Isus le‑a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele Noului Legământ, care este vărsat pentru mulți. 25Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea, când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.“ 26După ce au cântat un imn26 Masa de Paște se încheia cu Psalmii 115-118., au ieșit îndreptându‑se spre Muntele Măslinilor.
Isus prezice lepădarea lui Petru
(Mt. 26:31-35; Lc. 22:31-34; In. 13:36-38)
27Isus le‑a zis:
– Toți vă veți poticni, pentru că este scris:
„Voi lovi păstorul,
și oile vor fi risipite!“27 Vezi Zah. 13:7.
28Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.
29Petru I‑a răspuns:
– Chiar dacă toți se vor poticni, eu nu mă voi poticni!
30Isus i‑a zis:
– Adevărat îți spun că astăzi, în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul de două ori30, 68, 72 Probabil cu referire la a 3‑a strajă din noapte (24:00–3:00) sau cu referire la zorii zilei., te vei lepăda de Mine de trei ori.
31Dar Petru a răspuns și mai convins:
– Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine!
Și toți au spus la fel.
Ghetsimani
(Mt. 26:36-46; Lc. 22:39-46)
32Apoi s‑au dus într‑un loc numit Ghetsimani, și Isus le‑a zis ucenicilor Săi:
– Stați jos aici, până Eu Mă rog!
33I‑a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se tulbure.
34El le‑a zis:
– Nespus de mâhnit este sufletul Meu, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați!
35Și, mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și Se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la El ceasul acela. 36El zicea: „Abba36 Abba înseamnă, în aramaică, Tată., Tată, la Tine toate lucrurile sunt posibile! Îndepărtează de la Mine paharul36 Vezi nota de la 10:38. acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“
37Apoi a venit la ucenici, dar i‑a găsit dormind.
El i‑a zis lui Petru:
– Simone, dormi?! N‑ai putut veghea nici măcar o oră? 38Vegheați și rugați‑vă, ca să nu cădeți38 Lit.: ca să nu vă duceți sau ca să nu ajungeți. în ispită! Duhul într-adevăr este dornic, dar carnea este neputincioasă.
39S‑a îndepărtat și S‑a rugat din nou, zicând aceleași cuvinte. 40A venit iarăși la ucenici și i‑a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. Ei nu știau ce să‑I răspundă.
41Când a venit a treia oară, le‑a zis:
– Încă mai dormiți și vă odihniți?41 Sau: Dormiți mai departe și odihniți‑vă! Destul! A sosit ceasul! Iată că Fiul Omului este predat în mâinile păcătoșilor. 42Sculați‑vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!
Arestarea lui Isus
(Mt. 26:47-56; Lc. 22:47-53; In. 18:3-11)
43Și imediat, în timp ce El încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime de oameni cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților, de către cărturari și de către bătrâni. 44Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care‑L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El și să‑L duceți sub pază!“
45Când a venit, s‑a apropiat imediat de Isus și a zis: „Rabbi!45 Vezi nota de la 9:5.“ Și L‑a sărutat.
46Atunci ei au pus mâna pe Isus și L‑au prins. 47Unul dintre cei ce stăteau acolo a scos sabia și l‑a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu‑i urechea.
48Însă Isus, răspunzând, le‑a zis: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat48 Gr.: lestes, termen care, în alte contexte, este tradus cu tâlhar, dar în contextul de față are sensul de rebel, instigator, revoluționar. Cei doi oameni care au fost răstigniți împreună cu Isus erau, de asemenea, revoluționari.? 49În fiecare zi eram cu voi în Templu și dădeam învățătură, dar n‑ați pus mâna pe Mine! Însă trebuie să se împlinească Scripturile.“
50Atunci toți L‑au părăsit și au fugit. 51Un anumit tânăr, care purta peste trupul gol doar o pânză de in, Îl urma pe Isus. Au pus mâna pe el, 52dar el și‑a lăsat pânza de in și a fugit gol.
Isus înaintea Sinedriului
(Mt. 26:57-68; Lc. 22:54-55, 63-71; In. 18:12-13, 19-24)
53Pe Isus L‑au adus la marele preot, iar acolo s‑au adunat toți conducătorii preoților, bătrânii și cărturarii. 54Petru Îl urmase de departe până în curtea marelui preot, iar apoi se așezase împreună cu gărzile și se încălzea la foc.
55Conducătorii preoților și întregul Sinedriu55 Aram.: sanhedrin, care înseamnă adunare. Sanhedrinul desemna atât o curte de justiție locală, întrunindu‑se în orașe și numărând 23 de membri (sanhedrine mici), cât și curtea supremă de justiție, care se întrunea în Ierusalim și număra 71 de membri (Marele Sanhedrin). În cazul de față se face referire, probabil, la curtea supremă de justiție. căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să‑L condamne la moarte, dar n‑au găsit, 56pentru că, deși mulți dădeau mărturii false împotriva Lui, mărturiile lor nu se potriveau.
57Unii s‑au ridicat și au depus împotriva Lui o mărturie falsă, zicând:
58– Noi L‑am auzit zicând: „Eu voi dărâma acest Templu, făcut de mâna omului, și în trei zile voi construi altul, care nu va fi făcut de mâna omului.“
59Dar nici așa nu se potrivea mărturia lor.
60Marele preot s‑a ridicat în mijlocul lor și L‑a întrebat pe Isus, zicând:
– Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?
61Dar El tăcea și nu răspundea nimic.61 O posibilă aluzie la Is. 53:7.
Marele preot L‑a întrebat din nou:
– Ești Tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?
62Isus a răspuns:
– Eu sunt. Și Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind cu norii cerului!62 Vezi Dan. 7:13 și Ps. 110:1.
63Atunci marele preot, sfâșiindu‑și hainele, a zis:
– Ce nevoie mai avem de martori?! 64Ați auzit blasfemia! Ce părere aveți?
Toți L‑au condamnat considerând că este vrednic de moarte.
65Unii au început să‑L scuipe, să‑I acopere fața, să‑L lovească și să‑I zică:
– Profețește!
Iar gărzile L‑au luat la palme.
Lepădarea lui Petru
(Mt. 26:69-75; Lc. 22:54-62; In. 18:15-18, 25-27)
66În timp ce Petru se afla jos, în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot 67și când l‑a văzut pe Petru încălzindu‑se la foc, s‑a uitat la el și a zis:
– Și tu erai cu nazarineanul Acela, Isus!
68Dar el a negat, zicând:
– Nu știu, nici nu înțeleg despre ce vorbești!
A ieșit afară, în fața porții, și atunci a cântat cocoșul.
69Slujnica l‑a văzut și a început din nou să le spună celor ce stăteau acolo:
– Acesta este unul dintre ei!
70Dar el a negat din nou.
După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo i‑au zis din nou lui Petru:
– Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci ești galileean!
71Dar el a început să blesteme și să jure, zicând:
– Nu‑L cunosc pe Omul Acesta despre care vorbiți!
72Și imediat a cântat cocoșul a doua oară. Atunci Petru și‑a adus aminte cuvântul pe care i‑l spusese Isus: „Înaintea celui de‑al doilea cântat al cocoșului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Și gândindu‑se la aceasta a început să plângă.72 Sau: Și a izbucnit în plâns.
Gesù è tradito ed arrestato
1Due giorni dopo cominciava il rito della Pasqua, una festa annuale ebraica durante la quale non si mangia pane lievitato. I primi sacerdoti e gli altri capi giudei cercavano un modo per arrestare Gesù con lʼinganno, per poi ucciderlo.
2«Ma non possiamo durante la Pasqua», dicevano, «altrimenti ci sarà un tumulto!»
3Nel frattempo Gesù era a Betania, nella casa di Simone il lebbroso. Mentre erano a tavola, una donna entrò, portando un flacone di costoso profumo. Rotto il sigillo, la donna versò il profumo sul capo di Gesù.
4-5Alcuni dei commensali erano indignati per questo spreco, almeno così parve a loro.
«Ma perché lo ha fatto? Avrebbe potuto vendere quel profumo per più di trecento monete, e poi dare il denaro ai poveri!» mugugnavano, e ce lʼavevano a morte con lei. 6Gesù allora disse: «Lasciatela in pace! Perché la criticate per una buona azione? 7Ci saranno sempre dei poveri fra voi, che avranno molto bisogno del vostro aiuto e che potrete soccorrere quando vorrete, mentre io non sarò qui ancora per molto.
8Questa donna ha fatto ciò che poteva: ha profumato il mio corpo anzitempo per la sepoltura. 9E aggiungo questo in tutta verità, che ovunque il Vangelo sarà predicato nel mondo, ci si ricorderà di questa donna e di ciò che ha fatto».
10Allora Giuda Iscariota, uno dei discepoli, si recò dai capi sacerdoti per mettersi dʼaccordo con loro ed aiutarli ad arrestare Gesù.
11Quando i capi sacerdoti seppero perché era venuto, ne furono molto felici e gli promisero una ricompensa. Così Giuda cominciò a cercare il momento e il posto favorevole per tradire Gesù.
12Il primo giorno di Pasqua, giorno in cui i Giudei sacrificano gli agnelli, i discepoli di Gesù gli chiesero dove volesse consumare la cena tradizionale di Pasqua. 13Gesù mandò due di loro a Gerusalemme con queste istruzioni: «Quando vedrete venire verso di voi un uomo con una brocca dʼacqua, seguitelo. 14Nella casa in cui entrerà, dite al padrone: “Il nostro Maestro ci manda a vedere la stanza che tieni pronta per noi, quella dove faremo la cena di Pasqua stasera!” 15Allora egli vi porterà in una grande sala al piano di sopra, già sistemata. È là che dovrete preparare la nostra cena».
16I due discepoli andarono in città, trovarono tutto come Gesù aveva detto e prepararono la cena.
17Verso sera arrivò Gesù con gli altri discepoli. 18Mentre mangiavano seduti intorno alla tavola, Gesù disse: «In tutta verità vi dico che uno di voi mi tradirà, proprio uno di voi che intinge nel mio piatto».
19Una profonda tristezza sʼimpadronì dei discepoli; ed uno dopo lʼaltro gli domandarono: «Sono forse io quello?»
20Gesù rispose: «È uno di voi dodici che sta mangiando con me ora. 21Devo morire, come tempo fa predissero i profeti; ma, guai allʼuomo da cui sono tradito! Per lui sarebbe meglio che non fosse mai nato!»
22Mentre stavano mangiando, Gesù prese del pane, chiese la benedizione di Dio, poi lo spezzò e lo diede ai discepoli, dicendo: «Mangiate. Questo è il mio corpo».
23Poi prese un bicchiere di vino, di cui ringraziò Dio, lo porse ai discepoli, e tutti ne bevvero. 24Gesù disse: «Questo è il mio sangue, versato per molti, che conferma il nuovo patto fra Dio e lʼuomo. 25In tutta verità vi dico che non assaggerò più vino fino al giorno in cui non ne berrò del nuovo nel Regno di Dio!»
26Poi cantarono un inno e, usciti, si diressero sul Monte degli Ulivi. Gesù disse ai discepoli:
27«Tutti voi mi abbandonerete, perché Dio ha detto per mezzo dei profeti: “Ucciderò il Pastore, e le pecore saranno disperse!” 28Ma dopo che sarò risorto, andrò in Galilea, e là ci rivedremo!»
29Allora Pietro gli disse: «Io non ti abbandonerò mai! Non importa ciò che faranno gli altri!» 30Ma Gesù replicò: «Pietro, io invece ti dico che prima che il gallo canti una seconda volta domani mattina, mi avrai rinnegato tre volte».
31«No!» esclamò Pietro. «Neppure se dovessi morire con te! Non ti rinnegherò mai!» E gli altri discepoli dicevano lo stesso.
32Erano giunti intanto ad un orto di ulivi, chiamato lʼOrto di Getsemani. Gesù ordinò ai suoi discepoli: «Sedete qui, mentre vado a pregare».
33Prese con sé Pietro, Giacomo e Giovanni e cominciò a sentirsi oppresso dallʼorrore e da una profonda angoscia. 34Allora Gesù disse loro: «La mia anima è oppressa dal dolore per la morte che si avvicina: restate qui e state svegli con me». 35Andò un poʼ più avanti, poi cadde a terra, pregando Dio che, se era possibile, gli risparmiasse il momento terribile che lo aspettava.
36«Padre, Padre», diceva, «ogni cosa ti è possibile. Allontana da me questo calice di dolore! Tuttavia sia fatta la tua volontà, non la mia».
37Poi tornò dai tre discepoli e li trovò addormentati. «Simone!» chiamò, «Dormi? Non sei riuscito a star sveglio con me neppure unʼora? 38State svegli e pregate per non cadere in tentazione. Perché, anche se lo spirito è pieno di buona volontà, il corpo è tanto debole!»
39Gesù sʼallontanò di nuovo e pregò, ripetendo le stesse parole. 40Poi ritornò dai discepoli e ancora una volta li trovò addormentati, perché non erano riusciti a tenere gli occhi aperti e non sapevano che cosa rispondergli.
41La terza volta che tornò da loro disse: «Dormite pure, riposatevi. Ma no, il tempo di dormire è finito! Ecco, sono tradito e consegnato a degli uomini malvagi. 42Venite, alzatevi! Dobbiamo andare. Ecco, sta arrivando lʼuomo che mi tradirà!» 43Mentre stava ancora parlando, arrivò Giuda, uno dei suoi discepoli, accompagnato da una folla armata di spade e bastoni, mandata dai primi sacerdoti e dagli altri capi giudei.
44Giuda aveva detto loro: «Saprete chi arrestare, quando mi avvicinerò a lui e lo bacerò. Allora potrete prenderlo facilmente!»
45Perciò, appena arrivati, Giuda si avvicinò a Gesù e gli disse: «Maestro!» poi lo baciò.
46Allora gli altri furono addosso a Gesù e lo immobilizzarono. 47Ma qualcuno sfoderò una spada e ferì un servo del sommo sacerdote, mozzandogli un orecchio.
48Gesù chiese loro: «Sono un delinquente così pericoloso da venire a prendermi armati fino ai denti? 49Perché non mi avete arrestato nel tempio? Tutti i giorni io ero là ad insegnare. Ma queste cose stanno accadendo, perché si avverino le profezie che mi riguardano».
50Allora tutti i discepoli lo abbandonarono e fuggirono via. 51-52Seguiva Gesù un giovane che indossava soltanto una camicia di lino. Quando cercarono di prendere anche lui, egli lasciò cadere la camicia e se ne scappò via completamente nudo.
Pietro nega di conoscere Gesù
53Gesù fu condotto a casa del sommo sacerdote, dove ben presto si riunirono tutti i capi sacerdoti e gli altri capi religiosi. 54Pietro, che lo seguiva a distanza, era riuscito ad entrare nel cortile della casa del sommo sacerdote; e andò a sedersi fra i servi, a scaldarsi accanto al fuoco.
55Intanto, i capi sacerdoti e la Corte Suprema Ebraica al completo stavano cercando unʼaccusa contro Gesù per condannarlo a morte. Ma i loro sforzi erano vani. 56Molti testimoni deponevano il falso, ma si contraddicevano a vicenda.
57Infine si alzarono alcuni uomini, anchʼessi per accusare falsamente Gesù. Dissero: 58«Abbiamo sentito che diceva: “Distruggerò questo tempio costruito dagli uomini ed in tre giorni ne costruirò un altro, fatto senza mano dʼuomo!”» 59Ma neppure in questo caso le testimonianze concordavano.
60Allora il sommo sacerdote si alzò davanti alla corte e chiese a Gesù: «Perché non rispondi a questa accusa? Che cosa hai da dire in tua discolpa?»
61Gesù non rispose. Allora il sommo sacerdote gli chiese: «Sei tu il Messia, Figlio di Dio?»
62Gesù rispose: «Sì, sono io, e voi mi vedrete sedere alla destra di Dio e tornare in terra sulle nuvole del cielo».
63-64Allora il sommo sacerdote si strappò i vestiti, gridando: «Di che cosa avete bisogno ancora? Perché aspettare dei testimoni? Voi stessi avete udito la sua bestemmia! Qual è il vostro verdetto?» La votazione per la condanna a morte fu unanime.
65Alcuni di loro si misero a sputargli addosso, poi lo bendarono e cominciarono a dargli dei pugni in faccia. «Chi ti ha colpito stavolta, profeta?» lo deridevano. E perfino le guardie lo presero a pugni, mentre lo portavano via.
66-67Nel frattempo, Pietro era rimasto di sotto, nel cortile. Ad un certo punto una delle serve del sommo sacerdote lo vide che si scaldava intorno al fuoco.
La donna lo guardò da vicino, poi lo apostrofò: «Anche tu eri con Gesù di Nazaret!»
68Pietro negò: «Non so neppure di che cosa stai parlando!» disse, e si allontanò verso il cortile. Proprio allora il gallo cantò.
69La serva lo vide che se ne stava là e cominciò a dire agli altri: «Eccolo là! Quello è un discepolo di Gesù!»
70Pietro negò di nuovo. Poco dopo, altre persone che se ne stavano in piedi attorno al fuoco cominciarono a dire a Pietro: «Sì che sei uno di loro, perché vieni dalla Galilea!»
71Pietro cominciò a maledire e a spergiurare, gridando: «Non lo conosco neppure il tizio di cui parlate!»
72Fu allora che il gallo cantò la seconda volta. Improvvisamente Pietro ricordò le parole di Gesù: «Prima che il gallo canti due volte, mi avrai rinnegato per la terza volta».
E Pietro, sconsolato, pianse.
