Marcu 10 – NTLR & NSP

Nouă Traducere În Limba Română

Marcu 10:1-52

Despre divorț

(Mt. 19:1-9)

1Apoi a plecat de acolo și a venit în hotarele Iudeei și1 Unele mss nu conțin această conjuncție. dincolo de Iordan. Mulțimile s‑au adunat din nou în jurul Lui, iar El, după cum Îi era obiceiul, a început iarăși să‑i învețe.

2Niște farisei au venit la El ca să‑L pună la încercare și L‑au întrebat dacă îi este îngăduit unui soț să divorțeze de soția lui.

3Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Ce v‑a poruncit Moise?

4Ei au zis:

– Moise a dat voie ca soțul să‑i scrie soției o scrisoare de despărțire și să divorțeze de ea4 O aluzie la Deut. 24:1..

5Dar Isus le‑a zis:

– Din cauza inimilor voastre împietrite v‑a scris el această poruncă, 6însă la începutul creației Dumnezeu „i‑a făcut bărbat și femeie“6 Vezi Gen. 1:27.. 7„De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, 8iar cei doi vor fi un singur trup.“7-8 Vezi Gen. 2:24. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. 9Deci, ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă!

10În casă, ucenicii L‑au întrebat iarăși cu privire la aceasta. 11El le‑a zis: „Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta comite adulter împotriva ei. 12Și dacă o soție divorțează de soțul ei și se căsătorește cu altul, comite adulter.“

Isus și copilașii

(Mt. 19:13-15; Lc. 18:15-17)

13I‑au adus niște copilași, ca să Se atingă de ei, dar ucenicii i‑au mustrat. 14Isus însă, când a văzut acest lucru, S‑a indignat și le‑a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine! Nu‑i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 15Adevărat vă spun că oricine nu primește ca un copilaș Împărăția lui Dumnezeu, nicidecum nu va intra în ea!“ 16Apoi i‑a luat în brațe și i‑a binecuvântat punându‑Și mâinile peste ei.

Isus și tânărul bogat

(Mt. 19:16-30; Lc. 18:18-30)

17Tocmai când pornea la drum, a alergat la El un om care a căzut în genunchi înaintea Lui și L‑a întrebat:

– Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?

18Isus i‑a zis:

– De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu.18 Afirmația lui Isus este interpretată în moduri diferite: 1) unii comentatori consideră că Isus, deși știa foarte bine că este Dumnezeu, îi spune tânărului aceste cuvinte pentru a da dovadă de smerenie. 2) Alții susțin că, prin această afirmație, Isus neagă faptul că este bun și că este Dumnezeu. 3) O altă categorie de comentatori sunt de părere că întrebarea este una retorică, având rolul de a‑l determina pe tânăr să‑și clarifice îndoielile, să se gândească mai bine la cine este, de fapt, Isus și să acționeze în consecință. Cu alte cuvinte, Isus îi spune acestuia: „De vreme ce Mă numești «bun» și știm cu toții că doar Dumnezeu este bun, presupun că știi foarte bine cine sunt.“ Această interpretare se încadrează bine în logica întregului context (v. 17-31): dacă Isus nu este bun și nu este Dumnezeu, atunci de ce I s‑ar adresa astfel, de ce L‑ar întreba cum poate să moștenească viață veșnică și, în cele din urmă, de ce și‑ar vinde toată averea ca să‑L urmeze? Dar dacă tânărul crede cu adevărat ceea ce spune, – că Isus este bun și, prin urmare, este Dumnezeu –, atunci se merită să facă orice sacrificiu ca să‑L urmeze. De asemenea, afirmația lui Isus trebuie înțeleasă atât în contextul evangheliei lui Marcu (vezi și 2:7, 10; 12:36-37; 14:62), cât și în contextul întregului NT, unde se afirmă explicit că Isus Cristos este Dumnezeu, este Una cu Tatăl (vezi, de ex., In. 1:1; 10:30; 14:9; Flp. 2:5-9; Evr. 1:3 etc.). 19Cunoști poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu păgubești pe nimeni“, „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta.“19 Vezi Ex. 20:12-16; Deut. 5:16-20; 24:14.

20El I‑a spus:

– Învățătorule, pe toate acestea le‑am păzit încă din tinerețea mea.

21Uitându‑Se la el, Isus l‑a îndrăgit și i‑a zis:

– Îți lipsește un singur lucru: du‑te, vinde tot ce ai și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează‑Mă!

22Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe averi.

23Isus a privit în jur și le‑a zis ucenicilor Săi:

– Cât de greu va fi pentru cei bogați să intre în Împărăția lui Dumnezeu!

24Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui.

Isus le‑a zis iarăși:

– Copii, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25Este mai ușor să treacă o cămilă prin gaura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!

26Ei au rămas și mai uimiți și au zis unii către alții:

– Atunci cine poate fi mântuit?

27Uitându‑Se la ei, Isus a zis:

– Este imposibil pentru oameni, dar nu și pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

28Petru a început să‑I zică:

– Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat.

29Isus a răspuns:

– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să‑și fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare de dragul Meu și de dragul Evangheliei 30și care să nu primească acum, în vremea aceasta, de o sută de ori mai mult case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu persecuții, iar în veacul care vine, viață veșnică. 31Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

(Mt. 20:17-19; Lc. 18:31-34)

32Ei erau pe drum și se suiau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau uimiți, iar cei care‑L urmau erau speriați. Isus i‑a luat din nou deoparte pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre ce urma să I se întâmple: 33„Iată că ne suim spre Ierusalim și Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoților și a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte și‑L vor da pe mâna neamurilor, 34care Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și‑L vor omorî. Dar după trei zile va învia.“

Cererea fiilor lui Zebedei

(Mt. 20:20-28; Lc. 22:24-27)

35Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El și I‑au zis:

– Învățătorule, dorim să faci pentru noi orice‑Ți vom cere.

36El i‑a întrebat:

– Ce doriți să fac pentru voi?

37Ei I‑au zis:

– Dă‑ne voie să ședem unul la dreapta și altul la stânga Ta, în slava Ta.

38Isus le‑a zis:

– Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care îl beau Eu38-39 Figură de stil care se referă la a împărtăși soarta cuiva. Paharul simbolizează aici suferința cauzată de păcatul omenirii și de judecata lui Dumnezeu, pe care Isus avea să le ia asupra Lui (vezi, de ex., Is. 51:17; Ier. 25:15; Eze. 23:32-33 și Mc. 14:36; 15:34). sau să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu38 Vezi Lc. 12:50.?

39Ei I‑au zis:

– Putem!

Isus le‑a zis:

– Veți bea paharul pe care‑l voi bea Eu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu, 40dar dreptul de a sta la dreapta sau la stânga Mea nu ține de Mine să‑l dau, ci este pentru aceia cărora le‑a fost pregătit.

41Ceilalți zece, când au auzit, au început să fie indignați din cauza lui Iacov și a lui Ioan. 42Atunci Isus i‑a chemat la El și le‑a zis: „Știți că aceia care sunt considerați domnitorii neamurilor stăpânesc peste ele, iar mai marii lor își exercită autoritatea asupra lor. 43Dar între voi nu este așa! Dimpotrivă, oricine vrea să fie mai mare între voi, va fi slujitorul vostru, 44iar cel ce vrea să fie primul între voi, va fi sclavul tuturor. 45Căci Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să‑Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.“

Vindecarea orbului Bartimeu

(Mt. 20:29-34; Lc. 18:35-43)

46Au ajuns în Ierihon. Când a ieșit Isus din Ierihon, împreună cu ucenicii Lui și cu o mulțime mare de oameni, un cerșetor orb, pe nume Bartimeu, fiul lui Timeu, ședea lângă drum.

47Când a auzit el că este Isus din Nazaret, a început să strige și să zică:

– Fiul lui David47-48 Titlu mesianic. Vezi 2 Sam. 7:12-16; Is. 9:6-7. În iudaism exista o tradiție care spunea că Fiul lui David (Solomon, și mai târziu Mesia) are mari puteri de a vindeca (vezi Flavius Josephus, Antichități, 8.2.5)., Isuse, ai milă de mine!

48Mulți îl mustrau ca să tacă, dar el striga și mai tare:

– Fiul lui David, ai milă de mine!

49Isus S‑a oprit și a zis: „Chemați‑l!“ Ei l‑au chemat pe orb și i‑au zis: „Îndrăznește! Ridică‑te, căci te cheamă!“ 50El și‑a aruncat haina, a sărit în picioare și a venit la Isus.

51Atunci Isus, răspunzându‑i, a întrebat:

– Ce dorești să fac pentru tine?

Orbul I‑a zis:

– Rabuni51 Gr.: rabbouni. Unii comentatori sunt de părere că rabuni este un epitet reverențios, probabil forma de superlativ a lui rabbi; vezi nota de la 9:5. În textele din In. 1:38 și 20:16 atât rabbi, cât și rabbouni sunt traduse prin didaskalos (învățător), fără a se face vreo diferență între cei doi termeni. În literatura evreiască însă, rabbouni este folosit atât cu referire la Dumnezeu (Stăpânul, Domnul meu), cât și în sens secular, pentru a desemna anumiți lideri, nu neapărat învățători., să‑mi recapăt vederea!

52Isus i‑a zis:

– Du‑te! Credința ta te‑a vindecat.

Imediat el și‑a recăpătat vederea și L‑a urmat pe Isus pe drum.

New Serbian Translation

Марко 10:1-52

Неразрешивост брака

1Исус оде оданде и дође у област Јудеје, с друге стране Јордана. Народ је поново нагрнуо к њему, а он их је, по свом обичају, поучавао.

2Тада му приступише неки фарисеји и упиташе га с намером да га искушају: „Да ли је допуштено човеку да се разведе од своје жене?“

3Исус им на то одговори: „Шта вам је заповедио Мојсије?“ 4Они рекоше: „Мојсије је дозволио да човек напише потврду о разводу брака и да се разведе од жене.“

5Исус им одговори: „Мојсије вам је написао ову заповест због тврдоће вашег срца. 6Међутим, на почетку стварања света, Бог је створио мушко и женско. 7’Стога ће човек оставити свога оца и своју мајку, те се приљубити уз своју жену, 8па ће двоје бити једно тело.’ Тако нису више двоје, него једно тело. 9Дакле, што је Бог саставио, човек да не раставља!“

10Када су се поново нашли у кући, ученици су поново упитали Исуса о овоме. 11Он им одговори: „Свако ко се разведе од своје жене и ожени другом, чини прељубу према својој жени. 12И ако се жена разведе од свога мужа, па се уда за другог, такође чини прељубу.“

Исус и деца

13Неки људи су доносили Исусу малу децу да стави своје руке на њих, али су им ученици бранили. 14Када је Исус то видео, наљутио се и рекао ученицима: „Пустите децу да долазе к мени; немојте их спречавати, јер таквима припада Царство Божије! 15Заиста вам кажем, ко не прихвати Царство Божије као дете, никако не може ући у њега!“ 16Тада је загрлио децу и благосиљао их, полажући руке на њих.

Богати човек

17Када се Исус поново нашао на путу, притрча један човек, паде пред њим на колена и упита га: „Добри учитељу, шта треба да чиним да бих баштинио вечни живот?“

18Исус му одговори: „Зашто ме називаш добрим10,18 Епитет добар користио се само за Бога. Исус поставља питање да би видео да ли човек има правилно разумевање Исусовог идентитета, односно, да је Исус Бог. Уколико га човек прихвата као Бога, он ће онда прихватити Исусов позив да распрода све што има и следи га.? Нико није добар осим самога Бога. 19Заповести познајеш: ’Не убиј, не чини прељубе, не кради, не сведочи лажно, не закидај, поштуј оца свог и мајку своју.’“

20Човек му на то одговори: „Учитељу, све сам то извршавао још од своје младости.“

21Исус га је погледа са много љубави и рече му: „Још ти једно недостаје: иди и продај све што имаш, па раздели то сиромасима и имаћеш благо на небесима. Онда дођи и следи ме.“ 22Човек се снужди на ове речи и оде жалостан, јер је имао велики иметак.

23Исус се окрену и рече својим ученицима: „Како ли је тешко имућнима да уђу у Царство Божије!“

24Ученици се запрепасте на ове његове речи. Но, Исус поново рече: „Децо, како је тешко ући у Царство Божије! 25Лакше је камили да прође кроз иглене уши, него богаташу да уђе у Царство Божије.“

26Ученици су, сада већ потпуно збуњени, питали један другога: „Па ко се онда може спасти?“ 27Исус их погледа и рече: „За људе је то немогуће, али не за Бога; за Бога је све могуће.“

28Тада му Петар рече: „Ево, ми смо све оставили и кренули за тобом.“

29Исус одговори: „Заиста вам кажем, нема тога ко је оставио кућу, или браћу, или сестре, или мајку, или оца, или децу, или њиве ради мене и Радосне вести, 30који неће стоструко примити. Тај ће сада, у ово време, с прогонствима примити: куће, браћу, сестре, мајку, децу, и њиве, а у времену које долази примиће вечни живот. 31Али ће многи први бити последњи, и последњи – први.“

Исус трећи пут најављује своју смрт

32Исус и његови ученици су се, потом, успињали путем за Јерусалим. Док је Исус ишао испред њих, ученици су били збуњени, а они који су ишли за њима били су уплашени. Онда Исус поново поведе Дванаесторицу на страну и поче да им говори о ономе што треба да му се догоди: 33„Ево, пењемо се према Јерусалиму и Син Човечији ће бити предан водећим свештеницима и зналцима Светог писма, и они ће га осудити на смрт и изручити га незнабошцима, 34који ће му се наругати, испљувати га, ишибати и затим га погубити, али ће он трећег дана васкрснути.“

Неразумни захтев Јакова и Јована

35Тада су Јаков и Јован, синови Заведејеви, приступили Исусу рекавши му: „Учитељу, хтели бисмо да учиниш нешто за нас што те замолимо.“

36„Шта желите да учиним за вас?“ – упита их Исус.

37Они му рекоше: „Постави нас да седимо један здесна, а други слева, када будеш био у својој небеској слави.“

38Исус им одговори: „Не знате шта тражите. Можете ли пити чашу коју ћу ја испити? Можете ли примити крштење којим ћу се ја крстити?“

39„Можемо!“ – одговорише му они. Исус им узврати: „Чашу коју ћу ја испити, испићете и ви; крштење које ћу ја примити, примићете и ви. 40Али, ко ће седети мени здесна и слева, то ја нисам овлаштен да дам. То је за оне којима је то Бог наменио.“

41Када су то чула остала десеторица, разљутише се на Јакова и Јована. 42Исус их онда све дозва и рече им: „Ви знате да они који важе за владаре, господаре народима и да их њихови великаши држе под влашћу. 43Али међу вама није тако! Него, ко хоће међу вама да буде велик, нека вам буде слуга, 44и ко хоће да буде први међу вама, нека свима буде слуга. 45Јер, Син Човечији није дошао да му служе, него да служи и да свој живот да као откупнину за многе.“

Исцељење слепог Вартимеја

46Дошли су у Јерихон. Кад су Исус и његови ученици излазили из Јерихона, пратило их је велико мноштво. Ту крај пута је седео и просио један слепи човек по имену Вартимеј, син неког Тимеја. 47Кад је чуо да пролази Исус из Назарета, почео је да виче: „Исусе, Сине Давидов, смилуј ми се!“

48Многи су га опомињали да престане, али је он још гласније запомагао: „Сине Давидов, смилуј ми се!“

49Исус се заустави и рече: „Позовите га овамо!“

Позвали су слепог човека бодрећи га: „Храбро, устани! Он те зове!“ 50Он збаци огртач са себе па скочи на ноге и ступи пред Исуса.

51Исус га упита: „Шта хоћеш да ти учиним?“

Слепи човек одговори: „Учитељу, хоћу да прогледам.“

52„Иди! – рече му Исус. Твоја вера те је исцелила.“ Човек је истог часа прогледао и кренуо путем за Исусом.