Nouă Traducere În Limba Română

Maleahi 1

1O profeţie. Cuvântul Domnului spus lui Israel prin Maleahi[a].

Întâietatea lui Iacov

„V-am iubit! zice Domnul.

Dar voi întrebaţi: «Cum ne-ai iubit?»

N-a fost Esau fratele lui Iacov? zice Domnul. Şi totuşi pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât! I-am prefăcut munţii într-o pustietate, iar moştenirea lui am dat-o şacalilor din pustie.

Dacă cei din Edom ar zice: «Suntem doborâţi, dar ne vom întoarce şi vom rezidi ruinele!», atunci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor[b]: «Ceea ce vor rezidi ei, voi dărâma Eu! Şi vor fi numiţi: ‘Teritoriul Răutăţii’, ‘Poporul pe care Domnul este indignat pentru totdeauna’.

Veţi vedea lucrul acesta cu ochii voştri şi veţi zice: ‘Mare este Domnul, până şi dincolo de hotarele lui Israel!’»“

Un cuvânt de mustrare pentru preoţi

„Un fiu îl cinsteşte pe tatăl său şi un sclav dă cinste stăpânului său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Şi dacă sunt Stăpân, unde este teama faţă de Mine? vă spune Domnul Oştirilor vouă, preoţilor, care dispreţuiţi Numele Meu.

Voi însă spuneţi: «Cum Ţi-am dispreţuit noi Numele?»

Aducând pe altarul Meu hrană pângărită!

Dar voi întrebaţi: «Cum Te-am pângărit[c]

Spunând că masa Domnului este de dispreţuit[d]! Când aduceţi ca jertfă animale oarbe, nu este acesta un lucru rău? Iar când aduceţi animale şchioape sau bolnave, nu este acesta un lucru rău?[e] Încearcă să-i aduci astfel de daruri guvernatorului tău! Va fi el oare mulţumit de tine? Te va lua el în seamă? zice Domnul Oştirilor.“

Şi acum, imploraţi-L pe Dumnezeu să-Şi arate bunăvoinţa faţă de noi! „Vă va lua El în seamă de vreme ce mâinile voastre aduc astfel de daruri?[f]“, zice Domnul Oştirilor.

10 „O, de ar închide careva dintre voi porţile Templului, ca să nu mai aprindeţi degeaba focul pe altarul Meu! Nu-Mi găsesc nici o plăcere în voi, zice Domnul Oştirilor, şi nu voi accepta nici un dar din mâinile voastre! 11 Căci de la răsăritul soarelui şi până la asfinţitul lui[g] Numele Meu este mare printre neamuri! Şi în orice loc se arde tămâie în cinstea Numelui Meu, şi se aduc daruri curate, căci Numele Meu este[h] mare printre neamuri, zice Domnul Oştirilor. 12 Dar voi Îl profanaţi spunând: «Masa Stăpânului este pângărită şi rodul ei este o hrană de dispreţuit![i]» 13 Voi ziceţi: «Ce osteneală!» şi vă strâmbaţi la ea[j], zice Domnul Oştirilor. Apoi aduceţi ce este furat, şchiop sau bolnav! Da, astfel de daruri aduceţi! Să le primesc Eu din mâinile voastre? zice Domnul. 14 Blestemat să fie înşelătorul care are în turma sa un mascul sănătos şi care, deşi jură că-l va aduce pe acesta, totuşi îl jertfeşte Stăpânului pe cel cu meteahnă! Căci Eu sunt un Împărat mare, zice Domnul Oştirilor, şi Numele Meu este de temut printre neamuri!“

Notas al pie

  1. Maleahi 1:1 Sau: prin mesagerul Meu
  2. Maleahi 1:4 Ebr.: YHWH Ţevaot. Termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers; peste tot în carte
  3. Maleahi 1:7 TM; LXX: am pângărit-o
  4. Maleahi 1:7 În sensul că nu contează ce fel de jertfă este adusă pe altar (vezi prima parte a v. 7)
  5. Maleahi 1:8 Vezi Lev. 22:17-25
  6. Maleahi 1:9 Sau: noi! Vina este a voastră! Vă va lua El în seamă?
  7. Maleahi 1:11 Sau: de la un capăt al pământului şi până la celălalt
  8. Maleahi 1:11 Verbele din acest verset pot fi redate şi la timpul viitor: va fi, se va arde, se vor aduce, va fi, în TM verbul fiind fie omis, fie la modul participiu
  9. Maleahi 1:12 Sau: Masa Stăpânului poate fi pângărită şi rodul ei poate fi o hrană de dispreţuit!
  10. Maleahi 1:13 Sau: la El

La Bible du Semeur

Malachie 1

1Proclamation, parole que l’Eternel a adressée à Israël par l’intermédiaire de Malachie[a].

L’amour de l’Eternel pour son peuple

Moi, je vous ai aimés, déclare l’Eternel. Et vous me demandez: «En quoi donc nous as-tu aimés?» Esaü n’est-il pas le frère de Jacob? demande l’Eternel. Or, j’ai aimé Jacob, et j’ai écarté Esaü[b]: j’ai fait de ses montagnes un pays désolé, et j’ai livré son patrimoine aux chacals du désert. Edom peut bien dire: «Nous avons été démolis, mais nous rebâtirons ce qui n’est plus que ruines.» Mais le Seigneur des armées célestes déclare: Eux, ils rebâtiront, moi, je démolirai. On appellera leur pays: «le territoire de la méchanceté, le peuple contre qui, toujours, l’Eternel sera en colère». Et vous le verrez de vos yeux, et vous direz: «L’Eternel est très grand, même au-delà du territoire d’Israël.»

L’honneur dû à l’Eternel

Le Seigneur des armées célestes s’adresse à vous les prêtres, vous qui me méprisez: Un fils honore un père, un serviteur son maître. Si je suis votre père, où donc sont les honneurs qui me sont dus? Si je suis votre maître, où est la crainte qui m’est due? Et puis vous demandez: «En quoi t’avons-nous méprisé?» Vous apportez sur mon autel des aliments impurs[c] et puis vous demandez: «En quoi t’avons-nous profané?» C’est en disant: «La table de l’Eternel est chose méprisable.» Quand, pour le sacrifice, vous venez présenter un animal aveugle, n’y a-t-il rien de mal? Et quand vous présentez une bête éclopée ou malade, n’y a-t-il rien de mal? Offrez-le donc à votre gouverneur! Sera-t-il content de vous? Ou vous fera-t-il bon accueil? dit l’Eternel, le Seigneur des armées célestes. Ensuite, après avoir agi ainsi, vous venez supplier Dieu d’avoir pitié de vous! Vous fera-t-il bon accueil? demande le Seigneur des armées célestes. 10 Qui enfin, parmi vous, se décidera à fermer les portes de mon temple, pour que vous n’allumiez plus inutilement le feu sur mon autel? Je n’ai aucun plaisir en vous, dit l’Eternel, le Seigneur des armées célestes. Je n’agrée pas l’offrande de vos mains.

11 Car, du soleil levant jusqu’au soleil couchant, ma renommée sera très grande au milieu des peuples non israélites, et partout, en tout lieu, de l’encens me sera offert et des offrandes pures. Car, parmi ces peuples, ma renommée sera très grande, dit l’Eternel, le Seigneur des armées célestes[d].

12 Mais vous, vous me profanez lorsque vous dites: «La table du Seigneur est impure, et ce qu’elle nous rapporte en aliments est vraiment méprisable.» 13 «Quel fardeau!», dites-vous, et vous me dédaignez, déclare l’Eternel, le Seigneur des armées célestes. Vous apportez ici des bêtes dérobées, boiteuses ou malades; ce sont là vos offrandes. Croyez-vous que je vais les agréer de votre part? demande l’Eternel.

14 Maudit soit le tricheur qui a dans son troupeau un mâle, qui s’engage par un vœu, puis qui offre au Seigneur une bête tarée. Car je suis un grand Roi, déclare l’Eternel, le Seigneur des armées célestes, et les peuples non israélites me craindront.

Notas al pie

  1. 1.1 Malachie : voir l’introduction.
  2. 1.3 Cité en Rm 9.13.
  3. 1.7 Parce que non conformes aux règles de la Loi (voir v. 8; Lv 22.17-30; Dt 15.21).
  4. 1.11 Autre traduction: Car, du soleil levant jusqu’au soleil couchant, ma renommée est très grande au milieu des nations, et partout, en tout lieu, de l’encens m’est offert et des offrandes pures. Car, parmi les nations, ma renommée est très grande, dit l’Eternel, le Seigneur des armées célestes.