Femeile care L‑au urmat și slujit pe Isus
1După aceea, Isus a călătorit prin fiecare cetate și sat, predicând și vestind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Împreună cu El erau cei doisprezece, 2precum și niște femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de neputințe: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, 3Ioana – soția lui Cuza, administratorul lui Irod3 Irod Antipa, care a domnit între anii 4 î.Cr.–39 d.Cr. –, Suzana și încă multe altele care Îi3 Unele mss conțin: le. slujeau cu ceea ce aveau.
Pilda semănătorului
(Mt. 13:1-10; Mc. 4:1-9)
4Când s‑a adunat o mare mulțime de oameni și au venit la El de prin fiecare cetate, Isus le‑a vorbit printr‑o pildă:
5„Semănătorul a ieșit să‑și semene sămânța. În timp ce semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, unde a fost călcată în picioare și au mâncat‑o păsările cerului. 6Alta a căzut pe stâncă și cum a încolțit, s‑a uscat, pentru că nu avea umezeală. 7Alta a căzut în mijlocul spinilor, iar spinii au crescut împreună cu ea și au sufocat‑o.7, 14 Lit.: înecat‑o. 8Alta însă a căzut într‑un pământ bun, a încolțit și a făcut rod însutit.“
Și zicând acestea, El striga: „Cine are urechi de auzit, să audă!“
Isus explică pilda semănătorului
(Mt. 13:10-23; Mc. 4:10-20)
9Ucenicii Lui L‑au întrebat ce înseamnă această pildă. 10Isus a zis: „Vouă v‑a fost dat să cunoașteți tainele10 În NT, prin taină se înțelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său. Taina este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credință o înțeleg. Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți toate sunt în pilde, pentru ca,
«Privind, să nu vadă
și auzind, să nu înțeleagă!»10 Vezi Is. 6:9.
11Acesta este înțelesul pildei: sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. 12Cei de lângă drum sunt cei care aud. Atunci vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca să nu creadă pentru a fi mântuiți. 13Cei de pe stâncă sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină. Ei cred doar pentru o vreme, iar în vreme de încercare13 Sau: vreme de ispită., se depărtează. 14Cât despre sămânța căzută între spini, aceștia sunt cei care aud, dar, în timp ce merg14 Sau: în drumul lor., sunt sufocați de îngrijorările, bogățiile și plăcerile vieții și nu aduc rod copt. 15Iar cât despre sămânța din pământul bun, aceștia sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl țin strâns într‑o inimă frumoasă și bună și aduc rod cu răbdare15 Termenul hypomone se referă la capacitatea de a suporta, de a îndura și de a răbda diferite suferințe și persecuții..
Candela așezată pe un sfeșnicar
(Mc. 4:21-25)
16Nimeni nu aprinde o candelă ca s‑o acopere cu un vas sau s‑o pună sub pat, ci o pune pe un sfeșnicar, astfel încât cei ce intră, să vadă lumina. 17Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit și nimic tăinuit care să nu fie făcut cunoscut și care să nu iasă la iveală. 18Luați seama deci la felul cum ascultați. Căci celui ce are, i se va da, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ceea ce i se pare că are.“
Mama și frații lui Isus
(Mt. 12:46-50; Mc. 3:31-35)
19Atunci mama și frații Lui au venit la El,19 În Mc. 3:21 este specificat motivul pentru care Isus era căutat de ai Săi. dar nu puteau ajunge la El din cauza mulțimii.
20Isus a fost anunțat:
– Mama Ta și frații Tăi stau afară, dorind să Te vadă.
21Dar Isus, răspunzând, le‑a zis:
– Mama Mea și frații Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și‑l împlinesc.
Isus liniștește furtuna
(Mt. 8:23-27; Mc. 4:36-41)
22Într‑una din zile, Isus S‑a urcat în barcă împreună cu ucenicii Lui și le‑a zis:
– Să traversăm în partea cealaltă a lacului!
Și au plecat. 23În timp ce vâsleau ei, Isus a adormit. Atunci a coborât pe lac un vârtej de vânt23 Situată într‑o depresiune, la 200 m sub nivelul mării, și înconjurată de munți, Marea (Lacul) Galileei este expusă la furtuni puternice, din cauza întâlnirii dintre curenții mai reci dinspre Marea Mediterană și cei mai calzi dinspre SE Mării Galileei., iar ei au fost acoperiți de ape și erau în pericol.
24Ei s‑au apropiat și L‑au trezit, zicând:
– Stăpâne, Stăpâne, pierim!
Atunci El, ridicându‑Se, a mustrat vântul și apa învolburată, iar ele au încetat și s‑a făcut liniște.
25Apoi i‑a întrebat:
– Unde vă este credința?!
Ei s‑au temut, au rămas uimiți și și‑au zis unii altora:
– Cine deci este Acesta, de poruncește până și vânturilor, și apei, iar ele Îl ascultă?!25 Vezi Iov 38:8-11; Ps. 65:5-7; 89:9; 107:23-32.
Vindecarea unui om demonizat
(Mt. 8:28-34; Mc. 5:1-17)
26Au vâslit mai departe, înspre ținutul gherasenilor26 Locuitorii Gherasei, orașul principal al acelei regiuni, situat la aproximativ 50 km de țărm (vezi și Lc. 8:26). Teritoriul era locuit de eleniști (vezi Is. 65:1). Multe mss conțin ghergheseni sau gadareni (vezi Mt. 8:28 și nota)., care se află în dreptul Galileei. 27Când a coborât pe țărm, L‑a întâmpinat un anumit om din cetate, care avea în el demoni. De multă vreme acesta nu27 Unele mss conțin: avea [în el] demoni de multă vreme. Nu. purta haine și nu locuia într‑o casă, ci în morminte.
28Când L‑a văzut pe Isus, a strigat, I s‑a închinat și a zis cu glas tare:
– Ce am eu de‑a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Te rog fierbinte să nu mă chinui!
29Căci Isus îi poruncise duhului necurat să iasă din om. Căci de multe ori duhul îl înșfăca și, deși omul era legat cu lanțuri și cătușe și ținut sub pază, el totuși rupea legăturile și era dus de către demon în locuri pustii.
30Isus l‑a întrebat:
– Care‑ți este numele?
El a zis:
– „Legiune“.30 O legiune romană era un contingent militar format din 6000 de soldați.
Căci în el intraseră mulți demoni. 31Aceștia îl rugau să nu le poruncească să se ducă în Adânc31 Lit.: Abis, loc de detenție pentru duhurile rele și pentru Satan. În LXX însă, termenul grecesc abyssos traduce ebraicul tehom (adânc; vezi Gen. 1:2; 7:11)..
32Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau. Demonii L‑au rugat să le dea voie să intre în porcii aceia, iar El le‑a dat voie. 33Demonii au ieșit din om și au intrat în porci. Atunci turma s‑a repezit de pe râpă în jos, în lac, și s‑a înecat.
34Păzitorii turmei, văzând ce s‑a întâmplat, au fugit și i‑au anunțat pe oameni în cetate și în cătune. 35Aceștia au ieșit să vadă ce s‑a întâmplat și au venit la Isus. Când l‑au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, stând jos la picioarele lui Isus, îmbrăcat și întreg la minte, s‑au înspăimântat. 36Cei ce văzuseră cum a fost salvat cel ce fusese demonizat, le‑au istorisit totul. 37Atunci toată mulțimea din vecinătatea gherasenilor L‑a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi cuprinsese o mare frică. El S‑a urcat în barcă și S‑a întors în cetatea Sa.
38Omul din care ieșiseră demonii Îl rugase fierbinte să‑l lase să vină cu El, dar Isus l‑a trimis înapoi, zicând: 39„Întoarce‑te acasă și istorisește cât de mult a făcut Dumnezeu pentru tine!“39 Spre deosebire de alte situații, în care Isus le‑a poruncit celor pe care i‑a vindecat să nu divulge nimănui ce li s‑a întâmplat, în cazul acesta El procedează exact invers, trimițându‑l pe cel vindecat să povestească toată experiența avută. Isus Se afla, de data aceasta, într‑un teritoriu cu populație majoritar elenistică, unde nu exista pericolul ca lucrarea Lui să fie înțeleasă greșit, ca fiind una de natură politică.
El a plecat și a proclamat prin toată cetatea cât de mult a făcut Isus pentru el.
Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe
(Mt. 9:18-26; Mc. 5:22-43)
40La întoarcere, mulțimea I‑a urat lui Isus bun venit, pentru că toți Îl așteptau. 41Și iată că un om, numit Iair, care era conducătorul sinagogii, a venit, a căzut la picioarele lui Isus și L‑a rugat să vină până la el acasă, 42pentru că singura lui fiică, în vârstă de vreo doisprezece ani, era pe moarte. În timp ce mergea, mulțimile se adunau grămadă în jurul Lui. 43Era acolo o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge și care cheltuise pe la doctori tot ce avusese fără să fi putut fi vindecată de cineva. 44Apropiindu‑se prin spate, s‑a atins de marginea hainei Lui și deodată scurgerea ei de sânge s‑a oprit.
45Isus a întrebat:
– Cine M‑a atins?
Pentru că toți negau, Petru I‑a zis:
– Stăpâne, mulțimile se îngrămădesc în jurul Tău și se înghesuie, iar Tu întrebi: „Cine M‑a atins?!“
46Dar Isus a zis:
– M‑a atins cineva, pentru că știu că a ieșit o putere din Mine!
47Când femeia a văzut că n‑a scăpat neobservată, a venit tremurând și a căzut înaintea Lui. Apoi a istorisit înaintea întregii mulțimi din ce cauză s‑a atins de El și cum fusese vindecată deodată. 48El i‑a zis: „Fiică, credința ta te‑a vindecat! Du‑te în pace!“
49În timp ce El încă vorbea, a venit cineva din casa conducătorului sinagogii și a zis:
– Fiica ta a murit. Nu‑L mai deranja pe Învățător!
50Dar Isus, auzind, i‑a zis lui Iair:
– Nu te teme! Crede doar, și ea va fi vindecată!
51Când a ajuns la casa lui Iair, n‑a lăsat pe nimeni să intre împreună cu El, în afară de Petru, de Ioan, de Iacov și de tatăl și mama copilului. 52Toți plângeau și o jeleau, însă Isus le‑a zis: „Nu mai plângeți, pentru că ea n‑a murit, ci doarme!“ 53Ei însă râdeau de El, pentru că știau că fetița murise.
54Isus, după ce i‑a scos afară pe toți, a apucat‑o de mână și a strigat, zicând: „Copilă, scoală‑te!“ 55Duhul ei s‑a întors, și ea s‑a ridicat deodată. Isus a dat îndrumări să i se dea fetiței să mănânce. 56Părinții ei au rămas înmărmuriți. Isus le‑a poruncit să nu spună nimănui ce s‑a întâmplat.
Isusove sljedbenice
1Nedugo zatim Isus počne obilaziti gradove i sela propovijedajući i naviještajući Radosnu vijest o Božjemu kraljevstvu. S njim su išla Dvanaestorica 2i neke žene koje je oslobodio zloduha i izliječio od bolesti: Marija zvana Magdalena, iz koje je istjerao sedam zlih duhova, 3zatim Ivana, žena Herodova upravitelja Kuza, te Suzana i još mnoge. One su im služile svojim dobrima.
Prispodoba o sijaču
(Mt 13:1-23; Mk 4:1-20)
4Jednoć kad je nagrnulo silno mnoštvo iz svih gradova, on im ispriča prispodobu: 5“Neki je ratar sijao sjeme. Dok je sijao, nešto sjemena padne na stazu pa ga pogaze. Dođu i ptice nebeske te ga pozobaju. 6Drugo padne na kamenito tlo, ali tek što je niknulo, osuši se jer nije imalo vlage. 7Dio sjemena padne u trnje pa ono poraste i uguši ga. 8Nešto ga, napokon, padne u dobru zemlju te donese stostruk plod.” Kad je to rekao, poviče: “Slušajte, kad već imate uši!”
9Učenici ga upitaju o značenju te prispodobe. 10On im reče: “Vama je dopušteno razumjeti tajne o Božjemu kraljevstvu. A ostalima govorim u prispodobama da se ispuni Sveto pismo:
‘Gledat će moja djela,
ali neće dokučiti njihova značenja;
slušat će moje riječi,
ali ih neće razumjeti.’8:10 Izaija 6:9.
11Evo značenja prispodobe: Sjeme je Božja riječ. 12Sjeme na tvrdu tlu oni su koji čuju Božju riječ, ali zatim dolazi đavao i odnosi Riječ iz njihova srca te oni ne povjeruju i ne spase se. 13Kamenito tlo su oni koji čuju Riječ i radosno ju prihvate, ali nemaju korijena. Neko vrijeme vjeruju, ali kada dođe kušnja otpadnu. 14U trnje zasijano sjeme su oni koji čuju Riječ, ali ju uguše životne brige, bogatstvo i užici te zato ne donesu roda. 15Dobro tlo su plemenita i dobra srca koja slušaju Riječ, ustrajno ju čuvaju i donose plod.”
Prispodoba o svjetiljci
(Mk 4:21-25)
16“Nitko ne pali svjetiljku da ju pokrije ili stavi pod postelju, već zato da ju stavi na svijećnjak kako bi svi koji uđu vidjeli svjetlost. 17Sve što je sada skriveno i što je u potaji učinjeno, jednom će izići na vidjelo. 18Zato pazite kako slušate. Onima koji žive po Božjoj mudrosti Bog će dati još više mudrosti. A oni koji ne postupaju prema njegovoj mudrosti, izgubit će ubrzo i ono malo od nje8:18 U grčkome: Tko ima, još će mu se dati pa će obilovati, a onome tko nema oduzet će se i ono što ima. što misle da imaju.”
Prava Isusova obitelj
(Mt 12:46-50; Mk 3:31-35)
19Isusu su došli majka i braća, ali nisu mogli do njega od mnoštva naroda. 20Netko mu je javio: “Vani su ti majka i braća, žele te vidjeti.”
21Isus odgovori: “Moja majka i moja braća su oni koji slušaju Božju riječ i tvore ju.”
Isus smiruje oluju
(Mt 8:23-27; Mk 4:36-41)
22Isus i učenici jednog su dana ušli u lađicu. Isus im reče: “Prijeđimo na drugu stranu jezera.” I otisnu se od obale. 23Dok su plovili, Isus je zaspao. Na jezeru se podigne oluja. Voda se stane prelijevati u lađicu tako da se gotovo posve napunila vodom. Bili su u pogibli.
24Učenici probude Isusa vičući: “Učitelju! Učitelju, izginut ćemo!”
Isus se probudi te zaprijeti vjetru i uzburkanim valovima. Oni se umire i nastane tišina. 25“Gdje vam je vjera?” upita ih.
A učenici su prestrašeni i začuđeni pitali: “Tko je on da zapovijeda vjetrovima i vodi i da mu se oni pokoravaju?”
Isus iscjeljuje opsjednutog čovjeka
(Mt 8:28-34; Mk 5:1-17)
26Doplove tako u gergezenski8:26 U nekim rukopisima gadarski ili geraski kraj. Vidjeti: Matej 8:28 i Marko 5:1. kraj nasuprot Galileji. 27Tek što je Isus izišao na kopno, dođe mu iz grada u susret neki čovjek opsjednut zlodusima. Već dugo nije nosio odjeću ni stanovao u kući, nego po grobnicama. 28Čim je ugledao Isusa, on zaviče, baci se ničice pred njega i na sav glas poviče: “Što hoćeš od mene, Isuse, Sine najuzvišenijega Boga? Molim te, ne muči me!” 29Jer Isus je zapovjedio nečistom duhu da iziđe iz čovjeka kojega je već dugo držao u vlasti. Čak i kad su ga vezali lancima i okovima, čovjek ih je raskinuo jer ga je zloduh gonio u pustinju.
30“Kako se zoveš?” upita ga Isus. “Legija”, odgovori on jer su u njega ušli mnogi zlodusi. 31Zaklinjali su Isusa da im ne zapovjedi da odu u Bezdan.
32A ondje je u gori paslo veliko krdo svinja. Zlodusi zamole Isusa da im dopusti ući u svinje. On im dopusti. 33Zlodusi iziđu iz čovjeka i uđu u svinje. Nato cijelo krdo jurne niz obronak u jezero i podavi se.
34Kad su svinjari vidjeli što se dogodilo, pobjegnu i razglase to po gradiću i selima 35te ljudi dođu vidjeti što se dogodilo. Kad su došli Isusu, nađu čovjeka iz kojega su izišli zlodusi kako obučen i zdrave pameti sjedi do Isusovih nogu te se prestraše. 36Očevici im ispričaju kako je opsjednuti spašen. 37Svo mnoštvo iz gergezenskoga kraja obuzme silan strah pa zamole Isusa da ode od njih. Isus uđe u lađicu i vrati se.
38A čovjek, iz koga su bili izišli zli dusi, zamolio ga je da ostane s njim, ali Isus mu reče: 39“Ne, vrati se doma i reci svima što ti je Bog učinio.” Čovjek ode i po svem gradu razglasi što mu je Isus učinio.
Isus iscjeljuje zaradi velike vjere ljudi
(Mt 9:18-26; Mk 5:22-43)
40Kad se Isus vratio na drugu stranu jezera, mnoštvo ga je dočekalo s dobrodošlicom jer su ga svi željno iščekivali. 41Dođe tada neki čovjek imenom Jair, predstojnik sinagoge, te se baci Isusu pred noge moleći ga da pođe njegovu domu. 42Dvanaestogodišnja kći jedinica bila mu je na samrti.
Isus pođe za njim dok se mnoštvo natiskivalo oko njega. 43Među ljudima je bila i neka žena koja je već dvanaest godina bolovala od krvarenja. Sve što je imala potrošila je na liječnike, ali ju nitko nije mogao izliječiti. 44Ona priđe Isusu otraga i dotakne skut njegova ogrtača. Krvarenje joj odmah prestane.
45“Tko me je dotaknuo?” upita Isus.
Svi su to nijekali, a Petar reče: “Učitelju, pa toliko se mnoštvo gura oko tebe!”
46Isus odgovori: “Ne, netko me je namjerno dotaknuo. Osjetio sam kako sila izlazi iz mene.” 47Videći da se ne može skriti, žena mu sva uplašena priđe, padne ničice i pred svima ispriča zašto ga je dotaknula i kako je smjesta ozdravila. 48On joj reče: “Kćeri, tvoja te vjera iscijelila. Pođi u miru.”
49Dok je Isus još to govorio, stigao je netko iz Jairova doma s viješću: “Kći ti je umrla. Nema smisla da dalje mučiš Učitelja!”
50Isus je to čuo pa reče Jairu: “Ne boj se! Samo vjeruj i ona će se spasiti!”
51Kad je došao u kuću, ne dopusti nikomu da uđe s njim osim Petru, Ivanu, Jakovu te djetetovu ocu i majci. 52Svi su ondje plakali i naricali za djevojčicom. Isus im reče: “Ne plačite! Nije umrla, nego samo spava!”
53Ali oni su ga ismijavali znajući da je umrla. 54Isus ju uhvati za ruku i poviče: “Ustani, djevojčice!” 55U nju se odmah vrati duh te ustane. Isus zapovjedi da joj daju jesti. 56Roditelji se zaprepaste. A Isus im zapovjedi da nikome ne govore o tome što se dogodilo.
