Nouă Traducere În Limba Română

Luca 5:1-39

Chemarea primilor apostoli

(Mt. 4:18-22; Mc. 1:16-20; In. 1:40-42)

1În timp ce Se afla lângă lacul Ghenezaret1 Este vorba despre Marea (sau Lacul) Galileei, cunoscută sub mai multe denumiri: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei; [peste tot în carte]. și mulțimea se înghesuia în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, 2Isus a văzut două bărci trase la marginea lacului. Pescarii coborâseră din ele și‑și spălau năvoadele. 3S‑a urcat într‑una din bărci, care era a lui Simon, și l‑a rugat s‑o depărteze puțin de la țărm. Apoi S‑a așezat și, din barcă, a început să dea învățătură mulțimilor.

4Când a terminat de vorbit, i‑a zis lui Simon:

– Depărtează barca la apă adâncă și aruncați‑vă năvoadele pentru pescuit!

5Simon, răspunzând, a zis:

– Stăpâne, toată noaptea ne‑am ostenit, dar n‑am prins nimic. Totuși, la cuvântul Tău, voi arunca năvoadele.

6Au făcut așa și au prins atât de mulți pești, încât începuse să li se rupă năvoadele. 7Le‑au făcut semn confraților lor din cealaltă barcă, să vină să‑i ajute. Aceștia au venit și au umplut amândouă bărcile cu atât de mult pește, încât erau să se scufunde.

8Când Simon Petru a văzut ce s‑a întâmplat, a căzut la genunchii lui Isus și I‑a zis:

– Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos!

9Căci atât el, cât și cei ce erau împreună cu el fuseseră cuprinși de uimire datorită capturii de pește pe care o reușiseră. 10La fel erau și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, confrații lui Simon.

Isus i‑a răspuns lui Simon:

– Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni!

11După ce au adus bărcile la țărm, au lăsat totul și L‑au urmat.

Curățirea unui bolnav de lepră

(Mt. 8:2-4; Mc. 1:40-44)

12În timp ce El era într‑una dintre cetăți, iată că un om plin de lepră12 Termenul grecesc poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra [peste tot în capitol]., când L‑a văzut pe Isus, s‑a aruncat cu fața la pământ și L‑a rugat fierbinte, zicând:

– Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești12 Bolnavul era considerat necurat din punct de vedere ceremonial și la fel erau considerați și cei care intrau în contact cu el (vezi Lev. 13:1-46).!

13Isus a întins mâna, l‑a atins și a zis:

– Da, vreau. Fii curățit!

Și imediat lepra s‑a depărtat de la el.

14Isus i‑a poruncit:

– Să nu spui nimănui, ci du‑te, arată‑te preotului și adu un dar pentru curățirea ta, așa cum a poruncit Moise,14 Vezi Lev. 14:1-32. ca mărturie pentru ei.

15Dar vestea cu privire la El se răspândea tot mai mult, astfel că mulțimi mari de oameni se adunau să‑L asculte și să fie vindecați de neputințele lor. 16El însă Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga.

Vindecarea unui paralitic

(Mt. 9:1-8; Mc. 2:3-12)

17Într‑una din zile, în timp ce El dădea învățătură, erau acolo și niște farisei17 Fariseii formau o grupare religioasă care cunoștea și respecta cu strictețe litera Legii, precum și alte tradiții (reguli bazate pe o interpretare a Legii scrise: legea orală) [peste tot în carte]. și învățători ai Legii17 Cu referire la cei care studiau, interpretau și învățau VT. Majoritatea erau farisei [peste tot în carte]., care veniseră de prin toate satele Galileei și ale Iudeei și din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18Și iată că niște oameni aduceau pe pat18-19, 24-25 Cele mai multe paturi erau niște saltele umplute cu lână sau niște simple rogojini pe care dormeau oamenii. Puțini oameni își permiteau luxul de a avea un pat. Însă în acest context, patul trebuie să fi fost un fel de targă pentru ca omul să poată fi transportat mai ușor. un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să‑l pună înaintea lui Isus. 19Dar fiindcă n‑au găsit cum să‑l aducă înăuntru din cauza mulțimii, s‑au urcat pe acoperișul19 Casele israelite din sec. I d.Cr. aveau un acoperiș plat, pe care se ajungea urcând niște trepte, de obicei exterioare. casei și l‑au coborât cu patul printre cărămizi19 Termenul face referire, de fapt, la lutul și pământul din care era făcut acoperișul unei case israelite din sec. I d.Cr., în mijlocul mulțimii, înaintea lui Isus.

20Văzând Isus credința lor, a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!“

21Cărturarii21 Lit.: scribii, în sensul de erudiți, experți în Lege; cei care studiau, interpretau și învățau atât Legea lui Moise, cât și legile și reglementările tradiționale. Majoritatea erau farisei [peste tot în carte]. și fariseii au început să‑și zică: „Cine este Acesta Care rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele, în afară de singurul Dumnezeu?!“

22Însă Isus, cunoscând gândurile lor, a răspuns, zicându‑le: „De ce gândiți astfel în inimile voastre? 23Ce este mai ușor, a spune: «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică‑te și umblă!»? 24Dar, ca să știți că Fiul Omului24 Titlu mesianic pe care Isus Și l‑a atribuit Sie Însuși (vezi Dan. 7:13-14); apare de peste 80 de ori în evanghelii [peste tot în carte]. are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i‑a zis El celui ce era paralizat – ridică‑te, ia‑ți patul și du‑te acasă!“ 25Și deodată el s‑a ridicat înaintea lor, și‑a luat patul pe care zăcuse și s‑a dus acasă, slăvindu‑L pe Dumnezeu. 26Pe toți i‑a cuprins uimirea și Îl slăveau pe Dumnezeu. S‑au umplut de teamă și au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaiîntâlnite!“

Chemarea lui Levi

(Mt. 9:9-13; Mc. 2:14-17)

27După toate acestea, Isus a ieșit afară și a văzut un vameș, pe nume Levi27 Sau: Matei (vezi Mt. 9:9; 10:3)., șezând la vamă27 Locul unde se percepea impozitul pe circulația mărfurilor (în latină, portorium), Capernaum aflându‑se pe ruta comercială dintre Damasc, Galileea și M. Mediterană. Vama era pusă pe produsele aduse în zonă spre comercializare și intra în vistieria imperială. De aceea colectorii de taxe mai sunt numiți și vameși.. El i‑a zis: „Urmează‑Mă!“

28El a lăsat totul, s‑a ridicat și L‑a urmat. 29Apoi Levi a dat un mare ospăț la el acasă pentru Isus. Și o mare mulțime de vameși și de alți oaspeți luau masa împreună cu ei.

30Fariseii și cărturarii murmurau împotriva ucenicilor Lui, zicând:

– De ce mâncați și beți împreună cu vameșii și cu păcătoșii30 Acei oameni care nu păzeau Legea lui Moise și interpretările date de farisei.?

31Însă Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii. 32Eu n‑am venit să‑i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.

Despre post

(Mt. 9:14-17; Mc. 2:18-22)

33Ei I‑au zis:

– Ucenicii33 Multe mss conțin: De ce ucenicii lui Ioan…? lui Ioan, ca și cei ai fariseilor, postesc des33 În Lege era prescris un singur post anual, de Ziua Ispășirii (vezi Lev. 16:29). După exilul babilonian erau ținute alte patru posturi anuale (vezi Zah. 7:5; 8:19). Fariseii posteau de două ori pe săptămână (vezi 18:12), lunea și joia. și fac rugăciuni, dar ai Tăi mănâncă și beau!

34Isus le‑a răspuns:

– Puteți să‑i faceți pe nuntași să postească în timp ce mirele este cu ei? 35Însă vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci, în zilele acelea, vor posti.

36Le‑a spus apoi și o pildă36 Gr.: parabole (ebr.: mașal). A nu se confunda cu alegoria: în pilde accentul cade pe ideea principală, care este explicată, iar în alegorie fiecare element primește un sens figurat, care trebuie explicat [peste tot în carte].:

– Nimeni nu rupe un petic dintr‑o haină nouă ca să‑l aplice la o haină veche. Altfel, o va rupe și pe cea nouă, iar peticul de la cea nouă nu se va potrivi la cea veche. 37Și nimeni nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, vinul cel nou va crăpa burdufurile, iar el se va vărsa și burdufurile vor fi distruse. 38Ci vinul nou trebuie turnat în burdufuri noi. 39Și nimeni nu vrea să bea vin nou după ce a băut vin vechi, pentru că zice: „Cel vechi este mai bun39 Unele mss conțin: destul de bun.!“

King James Version

Luke 5:1-39

1And it came to pass, that, as the people pressed upon him to hear the word of God, he stood by the lake of Gennesaret, 2And saw two ships standing by the lake: but the fishermen were gone out of them, and were washing their nets. 3And he entered into one of the ships, which was Simon’s, and prayed him that he would thrust out a little from the land. And he sat down, and taught the people out of the ship. 4Now when he had left speaking, he said unto Simon, Launch out into the deep, and let down your nets for a draught. 5And Simon answering said unto him, Master, we have toiled all the night, and have taken nothing: nevertheless at thy word I will let down the net. 6And when they had this done, they inclosed a great multitude of fishes: and their net brake. 7And they beckoned unto their partners, which were in the other ship, that they should come and help them. And they came, and filled both the ships, so that they began to sink. 8When Simon Peter saw it, he fell down at Jesus’ knees, saying, Depart from me; for I am a sinful man, O Lord. 9For he was astonished, and all that were with him, at the draught of the fishes which they had taken: 10And so was also James, and John, the sons of Zebedee, which were partners with Simon. And Jesus said unto Simon, Fear not; from henceforth thou shalt catch men. 11And when they had brought their ships to land, they forsook all, and followed him.

12¶ And it came to pass, when he was in a certain city, behold a man full of leprosy: who seeing Jesus fell on his face, and besought him, saying, Lord, if thou wilt, thou canst make me clean. 13And he put forth his hand, and touched him, saying, I will: be thou clean. And immediately the leprosy departed from him. 14And he charged him to tell no man: but go, and shew thyself to the priest, and offer for thy cleansing, according as Moses commanded, for a testimony unto them. 15But so much the more went there a fame abroad of him: and great multitudes came together to hear, and to be healed by him of their infirmities.

16¶ And he withdrew himself into the wilderness, and prayed. 17And it came to pass on a certain day, as he was teaching, that there were Pharisees and doctors of the law sitting by, which were come out of every town of Galilee, and Judæa, and Jerusalem: and the power of the Lord was present to heal them.

18¶ And, behold, men brought in a bed a man which was taken with a palsy: and they sought means to bring him in, and to lay him before him. 19And when they could not find by what way they might bring him in because of the multitude, they went upon the housetop, and let him down through the tiling with his couch into the midst before Jesus. 20And when he saw their faith, he said unto him, Man, thy sins are forgiven thee. 21And the scribes and the Pharisees began to reason, saying, Who is this which speaketh blasphemies? Who can forgive sins, but God alone? 22But when Jesus perceived their thoughts, he answering said unto them, What reason ye in your hearts? 23Whether is easier, to say, Thy sins be forgiven thee; or to say, Rise up and walk? 24But that ye may know that the Son of man hath power upon earth to forgive sins, (he said unto the sick of the palsy,) I say unto thee, Arise, and take up thy couch, and go into thine house. 25And immediately he rose up before them, and took up that whereon he lay, and departed to his own house, glorifying God. 26And they were all amazed, and they glorified God, and were filled with fear, saying, We have seen strange things to day.

27¶ And after these things he went forth, and saw a publican, named Levi, sitting at the receipt of custom: and he said unto him, Follow me. 28And he left all, rose up, and followed him. 29And Levi made him a great feast in his own house: and there was a great company of publicans and of others that sat down with them. 30But their scribes and Pharisees murmured against his disciples, saying, Why do ye eat and drink with publicans and sinners? 31And Jesus answering said unto them, They that are whole need not a physician; but they that are sick. 32I came not to call the righteous, but sinners to repentance.

33¶ And they said unto him, Why do the disciples of John fast often, and make prayers, and likewise the disciples of the Pharisees; but thine eat and drink? 34And he said unto them, Can ye make the children of the bridechamber fast, while the bridegroom is with them? 35But the days will come, when the bridegroom shall be taken away from them, and then shall they fast in those days.

36¶ And he spake also a parable unto them; No man putteth a piece of a new garment upon an old; if otherwise, then both the new maketh a rent, and the piece that was taken out of the new agreeth not with the old. 37And no man putteth new wine into old bottles; else the new wine will burst the bottles, and be spilled, and the bottles shall perish. 38But new wine must be put into new bottles; and both are preserved. 39No man also having drunk old wine straightway desireth new: for he saith, The old is better.