Uneltire împotriva lui Isus
(Mt. 26:1-5, 14-16; Mc. 14:1-2, 10-11; In. 11:45-53)
1Se apropia Sărbătoarea Azimelor, căreia i se spune „Paștele“.1, 7 Vezi Lev. 23:5-6. Masa pascală era luată în seara zilei de 14 Nisan, iar prima zi a Sărbătorii Azimelor începea în mod normal în data de 15 Nisan. Prin Sărbătoarea Azimelor, aici se face referire la ambele sărbători (vezi și Eze. 45:21). 2Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să‑L omoare pe Isus, dar se temeau de popor. 3Atunci Satan3, 31 Vezi nota de la 10:18. a intrat în Iuda, numit „Iscarioteanul“, care era din numărul celor doisprezece. 4Acesta s‑a dus la conducătorii preoților și la comandanții gărzii Templului și au discutat despre cum să‑L dea pe mâna lor. 5Ei s‑au bucurat și s‑au înțeles cu el să‑i dea argint5 Iuda a primit 30 de arginți (vezi Mt. 26:15 și nota aferentă).. 6El a încuviințat și căuta un prilej potrivit ca să‑L dea pe mâna lor, în lipsa mulțimii.
Masa pascală
(Mt. 26:17-30; Mc. 14:12-26; In. 13:21-30; 1 Cor. 11:23-25)
7Apoi a venit ziua Sărbătorii Azimelor, zi în care trebuia jertfit mielul de Paște.
8Isus i‑a trimis înainte pe Petru și pe Ioan, zicând:
– Duceți‑vă și pregătiți‑ne jertfa de Paște, ca s‑o mâncăm!
9Ei L‑au întrebat:
– Unde vrei s‑o pregătim?
10El le‑a răspuns:
– Iată, când veți intra în cetate, vă va întâmpina un om care duce un vas cu apă.10 De obicei, numai femeile duceau vasele cu apă. Prin urmare, nu era foarte dificil pentru Petru și Ioan să‑l recunoască pe acel om. Urmați‑l până la casa în care va intra 11și spuneți‑i stăpânului casei astfel: „Învățătorul te întreabă: «Unde este camera de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“ 12El vă va arăta sus o cameră mare și aranjată. Acolo să faceți pregătirile!
13Ei s‑au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus. Și au pregătit Paștele.
Cina Domnului
(Mt. 26:20-29; Mc. 14:17-25; In. 13:21-30; 1 Cor. 11:23-25)
14Când a sosit ceasul, Isus S‑a așezat să mănânce împreună cu apostolii.
15El le‑a zis: „Am dorit cu ardoare să mănânc împreună cu voi acest Paște, înainte de suferința Mea! 16Căci vă spun că nu voi mai mânca din el până când nu își va găsi împlinirea în Împărăția lui Dumnezeu!“
17Și luând un pahar, a mulțumit17, 19 Gr.: eucharisteo, de unde derivă cuvântul Euharistie, desemnând Cina Domnului. și a zis: „Luați‑l și împărțiți‑l între voi! 18Căci vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței până când va veni Împărăția lui Dumnezeu.“
19Apoi a luat o pâine și, după ce a mulțumit, a frânt‑o și le‑a dat‑o, zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Să faceți lucrul acesta spre amintirea19 Termenul grecesc anamnesis înseamnă comemorare dar mai degrabă re‑amintire. Prefixul ana arată repetitivitatea, dar și intensitatea ceremoniei. Mea!“
20În același fel, după ce au mâncat, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu, care este vărsat pentru voi. 21Dar iată că mâna trădătorului Meu este cu Mine la masă! 22Căci într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum a fost hotărât, dar vai de omul acela prin care El este trădat!“
23Ei au început să se întrebe unii pe alții cine să fie oare acela dintre ei care urmează să facă lucrul acesta.
Cine este cel mai mare
(Mt. 20:25-28; 19:28; Mc. 10:42-45)
24Între ei a avut loc și o ceartă cu privire la cine să fie considerat cel mai mare dintre ei.
25Atunci Isus le‑a zis:
– Regii neamurilor stăpânesc peste ele, iar cei ce au autoritate asupra lor sunt numiți „binefăcători“25 Titlu asumat sau oferit conducătorilor din regatele eleniste (Egipt, Siria) și din Roma, chiar dacă cei care‑l purtau erau niște tirani.. 26Dar voi să nu fiți așa! Dimpotrivă, cel mai mare dintre voi să fie precum cel mai mic, iar cel care conduce să fie precum cel care slujește. 27Căci cine este mai mare, cel care șade la masă sau cel care slujește? Oare nu cel care șade la masă? Eu însă sunt între voi precum Cel Care slujește! 28Voi sunteți cei care ați rămas cu Mine în încercările28 Este același termen tradus cu ispite. În cazul de față are sensul de probe, teste. Mele. 29De aceea și Eu vă ofer o împărăție, așa cum și Tatăl Meu Mi‑a oferit‑o Mie, 30ca să mâncați și să beți la masa Mea, în Împărăția Mea, și să stați pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
Isus prezice lepădarea lui Petru
(Mt. 26:31-35; Mc. 14:27-31; In. 13:36-38)
31Simone, Simone, iată, Satan a cerut să vă cearnă așa cum se cerne grâul, 32dar Eu M‑am rugat fierbinte pentru tine, ca să nu ți se piardă credința. Iar când te vei întoarce, întărește‑i pe frații tăi!
33Petru I‑a răspuns:
– Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar și la închisoare, și la moarte!
34Isus i‑a zis:
– Îți spun, Petru, că nu va cânta cocoșul34, 60-61 Probabil cu referire la a 3‑a strajă din noapte (24:00–3:00) sau cu referire la zorii zilei. astăzi până nu te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.
Îndemnuri pentru vremea încercării
35Apoi le‑a zis:
– Când v‑am trimis fără săculeți cu bani, fără traistă și fără sandale, ați dus voi lipsă de ceva?
Ei au zis:
– De nimic.
36El le‑a zis:
– Acum, dimpotrivă, cel ce are un săculeț cu bani, să‑l ia! La fel și traista! Iar cel ce nu are sabie, să‑și vândă haina și să‑și cumpere una!36 Probabil ca o imagine a pregătirii pentru luptă, nu în ideea de a cumpăra efectiv o sabie. 37Căci vă spun că ceea ce este scris trebuie să se împlinească în Mine, și anume: „El a fost numărat alături de cei fără de Lege.“37 Vezi Is. 53:12. Da, ce este scris despre Mine ajunge la împlinire.
38Ei au zis:
– Doamne, iată aici două săbii!
El le‑a zis:
– De‑ajuns!38 Isus Se adresează aici în mod ironic (sau Sunt chiar prea multe!). Deoarece ucenicii n‑au înțeles ce le spunea Isus, Domnul încheie discuția în felul acesta (vezi și v. 49-51).
Isus Se roagă pe Muntele Măslinilor
(Mt. 26:36-46; Mc. 14:32-42)
39Și ieșind afară, S‑a dus, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor. Ucenicii L‑au urmat și ei.
40Când a ajuns în locul acela, le‑a zis:
– Rugați‑vă să nu cădeți40, 46 Lit.: ca să nu intrați. în ispită!
41Apoi S‑a retras de lângă ei, cam la o aruncătură de piatră, și, punându‑Se în genunchi, Se ruga, 42zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul42 Paharul simbolizează aici suferința cauzată de păcatul omenirii și de judecata lui Dumnezeu, pe care Isus avea să le ia asupra Lui (vezi, de ex., Is. 51:17; Ier. 25:15; Eze. 23:32-33; vezi, de asemenea, Mt. 20:22 și nota). acesta! Totuși, facă‑se nu voia Mea, ci a Ta!“ 43Atunci I s‑a arătat un înger din cer, ca să‑L întărească. 44Fiind în agonie44 Termenul grecesc este chiar agonia, care înseamnă o luptă fizică și sufletească aprigă, un chin care implică trupul și sufletul deopotrivă., El Se ruga cu și mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca niște picături de sânge, care cădeau pe pământ. 45Când S‑a ridicat de la rugăciune și a venit la ucenici, i‑a găsit adormiți de întristare.
46El le‑a zis:
– De ce dormiți? Sculați‑vă și rugați‑vă, ca să nu cădeți în ispită!
Arestarea lui Isus
(Mt. 26:47-56; Mc. 14:43-50; In. 18:3-11)
47În timp ce El încă vorbea, iată că a venit o mulțime de oameni, iar cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor. El s‑a apropiat de Isus ca să‑L sărute, 48dar Isus i‑a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi48 Sensul principal al verbului este a preda. tu pe Fiul Omului?“
49Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis:
– Doamne, să lovim cu sabia?
50Și unul dintre ei l‑a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot, tăindu‑i urechea dreaptă.
51Însă Isus, răspunzând, a zis:
– Lăsați‑i! Până aici!
Și atingându‑Se de urechea acelui om, l‑a vindecat. 52Apoi Isus le‑a zis conducătorilor preoților, comandanților gărzii Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit cu săbii și ciomege, ca după un răsculat52 Gr.: lestes, termen care, în alte contexte, este tradus cu tâlhar, dar în contextul de față are sensul de rebel, instigator, revoluționar. Cei doi oameni care au fost răstigniți împreună cu Isus erau, de asemenea, revoluționari.? 53În fiecare zi când eram cu voi în Templu, n‑ați întins mâinile împotriva Mea! Însă acesta este ceasul vostru și autoritatea întunericului.“
Lepădarea lui Petru
(Mt. 26:67-75; Mc. 14:66-72; In. 18:15-18, 25-27)
54După ce L‑au arestat, L‑au dus și L‑au băgat în casa marelui preot. Petru Îl urma de departe. 55După ce au aprins un foc în mijlocul curții și au stat jos, Petru s‑a așezat în mijlocul lor.
56O slujnică, văzându‑l șezând lângă foc, s‑a uitat atent la el și a zis:
– Și acesta era cu El!
57Dar el a negat, zicând:
– Nu‑L cunosc, femeie!
58După puțin timp, l‑a văzut altcineva, care a zis:
– Și tu ești unul dintre ei!
Dar Petru a zis:
– Nu sunt, omule!
59Cam o oră mai târziu, un altul a susținut cu tărie, zicând:
– Cu siguranță și acesta era cu El, căci este galileean.
60Dar Petru a zis:
– Omule, nu știu despre ce vorbești!
Și deodată, în timp ce el încă vorbea, a cântat cocoșul. 61Domnul S‑a întors și S‑a uitat la Petru. Atunci Petru și‑a adus aminte de cuvântul pe care i‑l spusese Domnul: „Astăzi, înainte de cântatul cocoșului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ 62Și ieșind afară, a plâns cu amar.
Isus, batjocorit de cei din garda Templului
(Mt. 26:67-68; Mc. 14:65)
63Oamenii, cei care‑L păzeau pe Isus, Îl batjocoreau și‑L băteau. 64Și legându‑L la ochi, Îl întrebau, zicând: „Profețește, cine este cel ce Te‑a lovit?“ 65Și rosteau multe alte blasfemii împotriva Lui.
Isus înaintea Sinedriului
(Mt. 26:59-66; Mc. 14:55-64; In. 18:19-24)
66Când s‑a făcut ziuă, Sfatul bătrânilor poporului66 Vezi nota de la 9:22., conducătorii preoților și cărturarii s‑au adunat și L‑au dus pe Isus în sinedriul66 Aram.: sanhedrin, care înseamnă adunare. Sanhedrinul desemna atât o curte de justiție locală, întrunindu‑se în orașe și numărând 23 de membri (sanhedrine mici), cât și curtea supremă de justiție, care se întrunea în Ierusalim și număra 71 de membri (Marele Sanhedrin). În cazul de față se face referire, probabil, la curtea supremă de justiție. lor.
67Ei au zis:
– Dacă Tu ești Cristosul, spune‑ne!
Isus le‑a răspuns:
– Dacă vă voi spune, nicidecum nu veți crede, 68iar dacă vă voi întreba, nicidecum nu‑Mi veți răspunde, nici nu‑Mi veți da drumul. 69Dar, de acum încolo, Fiul Omului va fi așezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.69 O aluzie la Dan. 7:13 și Ps. 110:1.
70Toți au întrebat:
– Ești Tu deci Fiul lui Dumnezeu?
El le‑a răspuns:
– Chiar voi înșivă spuneți că Eu sunt.
71Atunci ei au zis:
– Ce nevoie mai avem de mărturie?! Căci noi înșine am auzit‑o din gura Lui!
Judas acuerda traicionar a Jesús
22:1-2 – Mt 26:2-5; Mr 14:1-2,10-11
1Se aproximaba la fiesta de los Panes sin levadura, llamada la Pascua. 2Los jefes de los sacerdotes y los maestros de la ley buscaban algún modo de acabar con Jesús, porque temían al pueblo. 3Entonces entró Satanás en Judas, uno de los doce, al que llamaban Iscariote. 4Este fue a los jefes de los sacerdotes y a los capitanes del templo para tratar con ellos cómo les entregaría a Jesús. 5Ellos se alegraron y acordaron darle dinero. 6Él aceptó, y comenzó a buscar una oportunidad para entregarles a Jesús cuando no hubiera gente.
La última cena
22:7-13 – Mt 26:17-19; Mr 14:12-16
22:17-20 – Mt 26:26-29; Mr 14:22-25; 1Co 11:23-25
22:21-23 – Mt 26:21-24; Mr 14:18-21; Jn 13:21-30
22:25-27 – Mt 20:25-28; Mr 10:42-45
22:33-34 – Mt 26:33-35; Mr 14:29-31; Jn 13:37-38
7Cuando llegó el día de la fiesta de los Panes sin levadura, en que debía sacrificarse el cordero de la Pascua, 8Jesús envió a Pedro y a Juan, diciéndoles:
―Id y haced los preparativos para que comamos la Pascua.
9―¿Dónde quieres que la preparemos? —le preguntaron.
10―Mirad —contestó él—: al entrar en la ciudad os saldrá al encuentro un hombre que lleva un cántaro de agua. Seguidlo hasta la casa en que entre, 11y decid al dueño de la casa: “El Maestro pregunta: ¿Dónde está la sala en la que voy a comer la Pascua con mis discípulos?” 12Él os mostrará en la planta alta una sala amplia y amueblada. Preparad allí la cena.
13Ellos se fueron y encontraron todo tal como les había dicho Jesús. Así que prepararon la Pascua.
14Cuando llegó la hora, Jesús y sus apóstoles se sentaron a la mesa. 15Entonces les dijo:
―He tenido muchísimos deseos de comer esta Pascua con vosotros antes de padecer, 16pues os digo que no volveré a comerla hasta que tenga su pleno cumplimiento en el reino de Dios.
17Luego tomó la copa, dio gracias y dijo:
―Tomad esto y repartidlo entre vosotros. 18Os digo que no volveré a beber del fruto de la vid hasta que venga el reino de Dios.
19También tomó pan y, después de dar gracias, lo partió, se lo dio y dijo:
―Este pan es mi cuerpo, entregado por vosotros; haced esto en memoria de mí.
20De la misma manera tomó la copa después de la cena, y dijo:
―Esta copa es el nuevo pacto en mi sangre, que es derramada por vosotros. 21Pero sabed que la mano del que va a traicionarme está con la mía, sobre la mesa. 22A la verdad el Hijo del hombre se irá según está decretado, pero ¡ay de aquel que lo traiciona!
23Entonces comenzaron a preguntarse unos a otros quién de ellos haría esto.
24Tuvieron además un altercado sobre cuál de ellos sería el más importante. 25Jesús les dijo:
―Los reyes de las naciones oprimen a sus súbditos, y los que ejercen autoridad sobre ellos se llaman a sí mismos benefactores. 26No sea así entre vosotros. Al contrario, el mayor debe comportarse como el menor, y el que manda como el que sirve. 27Porque, ¿quién es más importante, el que está a la mesa o el que sirve? ¿No lo es el que está sentado a la mesa? Sin embargo, yo estoy entre vosotros como uno que sirve. 28Ahora bien, vosotros sois los que habéis estado siempre a mi lado en mis pruebas. 29Por eso, yo mismo os concedo un reino, así como mi Padre me lo concedió a mí, 30para que comáis y bebáis a mi mesa en mi reino, y os sentéis en tronos para juzgar a las doce tribus de Israel.
31»Simón, Simón, mira que Satanás ha pedido zarandearos como si fuerais trigo. 32Pero yo he orado por ti, para que no falle tu fe. Y tú, cuando te hayas vuelto a mí, fortalece a tus hermanos».
33―Señor —respondió Pedro—, estoy dispuesto a ir contigo tanto a la cárcel como a la muerte.
34―Pedro, te digo que hoy mismo, antes de que cante el gallo, tres veces negarás que me conoces.
35Luego Jesús dijo a todos:
―Cuando os envié sin monedero ni bolsa ni sandalias, ¿acaso os faltó algo?
―Nada —respondieron.
36―Ahora, en cambio, el que tenga un monedero, que lo lleve; así mismo el que tenga una bolsa. Y el que nada tenga, que venda su manto y compre una espada. 37Porque os digo que tiene que cumplirse en mí aquello que está escrito: “Y fue contado entre los transgresores”.22:37 Is 53:12 En efecto, lo que se ha escrito de mí se está cumpliendo.22:37 En efecto … cumpliendo. Lit. Porque lo que es acerca de mí tiene fin.
38―Mira, Señor —le señalaron los discípulos—, aquí hay dos espadas.
―¡Basta! —les contestó.
Jesús ora en el monte de los Olivos
22:40-46 – Mt 26:36-46; Mr 14:32-42
39Jesús salió de la ciudad y, como de costumbre, se dirigió al monte de los Olivos, y sus discípulos lo siguieron. 40Cuando llegaron al lugar, les dijo: «Orad para no caer en tentación». 41Entonces se separó de ellos a una buena distancia,22:41 a una buena distancia. Lit. como a un tiro de piedra. se arrodilló y empezó a orar: 42«Padre, si quieres, no me hagas beber este trago amargo;22:42 no … amargo. Lit. quita de mí esta copa. pero no se cumpla mi voluntad, sino la tuya». 43Entonces se le apareció un ángel del cielo para fortalecerlo. 44Pero, como estaba angustiado, se puso a orar con más fervor, y su sudor era como gotas de sangre que caían a tierra.22:44 Var. no incluye vv. 43 y 44.
45Cuando terminó de orar y volvió a los discípulos, los encontró dormidos, agotados por la tristeza. 46«¿Por qué estáis durmiendo? —les exhortó—. Levantaos y orad para no caer en tentación».
Arresto de Jesús
22:47-53 – Mt 26:47-56; Mr 14:43-50; Jn 18:3-11
47Todavía estaba hablando Jesús cuando se apareció una turba, y al frente iba uno de los doce, el que se llamaba Judas. Este se acercó a Jesús para besarlo, 48pero Jesús le preguntó:
―Judas, ¿con un beso traicionas al Hijo del hombre?
49Los discípulos que lo rodeaban, al darse cuenta de lo que pasaba, dijeron:
―Señor, ¿atacamos con la espada?
50Y uno de ellos hirió al siervo del sumo sacerdote, cortándole la oreja derecha.
51―¡Dejadlos! —ordenó Jesús.
Entonces tocó la oreja al hombre, y lo sanó. 52Luego dijo a los jefes de los sacerdotes, a los capitanes del templo y a los ancianos, que habían venido a prenderlo:
―¿Acaso soy un bandido,22:52 bandido. Alt. insurgente. para que vengáis contra mí con espadas y palos? 53Todos los días estaba con vosotros en el templo, y no os atrevisteis a ponerme las manos encima. Pero ya ha llegado vuestra hora, cuando reinan las tinieblas.
Pedro niega a Jesús
22:55-62 – Mt 26:69-75; Mr 14:66-72; Jn 18:16-18,25-27
54Prendieron entonces a Jesús y lo llevaron a la casa del sumo sacerdote. Pedro los seguía de lejos. 55Pero luego, cuando encendieron una fogata en medio del patio y se sentaron alrededor, Pedro se les unió. 56Una criada lo vio allí sentado a la lumbre, lo miró detenidamente y dijo:
―Este estaba con él.
57Pero él lo negó.
―Muchacha, yo no lo conozco.
58Poco después lo vio otro y afirmó:
―Tú también eres uno de ellos.
―¡No, hombre, no lo soy! —contestó Pedro.
59Como una hora más tarde, otro lo acusó:
―Seguro que este estaba con él; pues también es galileo.
60―¡Hombre, no sé de qué estás hablando! —replicó Pedro.
En el mismo momento en que dijo eso, cantó el gallo. 61El Señor se volvió y miró directamente a Pedro. Entonces Pedro se acordó de lo que el Señor le había dicho: «Hoy mismo, antes de que el gallo cante, me negarás tres veces». 62Y saliendo de allí, lloró amargamente.
Los soldados se burlan de Jesús
22:63-65 – Mt 26:67-68; Mr 14:65; Jn 18:22-23
63Los hombres que vigilaban a Jesús comenzaron a burlarse de él y a golpearlo. 64Le vendaron los ojos, y le increpaban:
―¡Adivina quién te pegó!
65Y le lanzaban muchos otros insultos.
Jesús ante Pilato y Herodes
22:67-71 – Mt 26:63-66; Mr 14:61-63; Jn 18:19-21
23:2-3 – Mt 27:11-14; Mr 15:2-5; Jn 18:29-37
23:18-25 – Mt 27:15-26; Mr 15:6-15; Jn 18:39–19:16
66Al amanecer, se reunieron los ancianos del pueblo, tanto los jefes de los sacerdotes como los maestros de la ley, e hicieron comparecer a Jesús ante el Consejo.
67―Si eres el Cristo, dínoslo —le exigieron.
Jesús les contestó:
―Si os lo dijera, no me creeríais 68y, si os hiciera preguntas, no me contestaríais. 69Pero de ahora en adelante el Hijo del hombre estará sentado a la derecha del Dios Todopoderoso.
70―¿Eres tú, entonces, el Hijo de Dios? —le preguntaron a una voz.
―Vosotros mismos lo decís.
71―¿Para qué necesitamos más testimonios? —resolvieron—. Acabamos de oírlo de sus propios labios.
