Luca 21 – NTLR & KJV

Nouă Traducere În Limba Română

Luca 21:1-38

Văduva săracă și dărnicia ei

(Mc. 12:41-44)

1Când Și‑a ridicat privirea, i‑a văzut pe cei bogați punându‑și darurile în vistieria1 Cu referire la locul unde se aflau cutiile pentru daruri, daruri ce luau drumul vistieriei. Mișna (culegere de texte legislative, reflectând cinci secole de tradiție: 300 î.Cr.–200 d.Cr.) atestă existența a 13 astfel de cutii în Templu. Templului. 2A văzut și o văduvă săracă, punând acolo doi leptoni2 Un lepton (monedă grecească din cupru) era jumătate de codrant (pentru valoarea codrantului, vezi nota următoare) și a 128-a parte dintr‑un denar (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 7:41)..

3Isus a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți, 4pentru că toți aceștia au pus din belșugul lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus întreaga sursă de trai pe care o avea.“

Semne ale sfârșitului

(Mt. 24:1-22; Mc. 13:1-20)

5În timp ce unii vorbeau despre Templu, că este împodobit5 Cf. istoricului iudeu Flavius Josephus (sec. I d.Cr.), Templul era construit din pietre masive de marmură albă și în unele locuri era placat cu aur (Antichități, 15.11.3; Istoria, 5.5.6). cu pietre frumoase5 Cf. lui Flavius Josephus, pietrele Templului aveau o lungime de aproximativ 12 m, o lățime de aproximativ 4 m și o înălțime de aproximativ 6 m, fiind din marmură albă. Unele pietre aveau lungimea de 22 m, înălțimea de 2,5 m, și lățimea de 3 m (Antichități, 15.11.3 și Istoria, 5.5.6). și cu daruri, El a zis:

6– Cât despre aceste lucruri pe care le vedeți, vor veni zile când nu va fi lăsată piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.6 Această predicție s‑a împlinit literalmente în anul 70 d.Cr., când romanii au cucerit Ierusalimul și au ars Templul.

7Ei L‑au întrebat:

– Învățătorule, când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul când urmează să se întâmple acestea?

8El le‑a zis:

– Vedeți să nu fiți duși în rătăcire! Căci vor veni mulți în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“ și „Vremea se apropie!“ Să nu vă duceți după ei! 9Când veți auzi de războaie și răscoale, să nu vă îngroziți, căci întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârșitul nu va fi imediat.

10Apoi le‑a zis:

– Un neam se va ridica împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății. 11Vor fi cutremure mari, în diverse locuri, și foamete și molime. Vor fi manifestări înspăimântătoare și semne mari din cer. 12Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi și vă vor persecuta. Vă vor da pe mâna sinagogilor și a închisorilor și vă vor duce înaintea regilor și înaintea guvernatorilor din cauza Numelui Meu. 13Veți avea astfel ocazia să fiți mărturie. 14Hotărâți‑vă deci în inimile voastre să nu vă pregătiți mai dinainte ce veți vorbi în apărarea voastră! 15Căci Eu vă voi da cuvinte15 Lit.: o gură. și o înțelepciune căreia niciunul din oponenții voștri nu i se va putea împotrivi și n‑o va putea contrazice! 16Veți fi trădați chiar și de părinți, de frați, de rude și de prieteni, iar pe unii dintre voi vă vor omorî. 17Și veți fi urâți de toți din cauza Numelui Meu. 18Dar niciun fir de păr din cap nu vi se va pierde. 19Prin răbdarea19 Termenul hypomone se referă la capacitatea de a suporta, de a îndura și de a răbda diferite suferințe și persecuții. voastră vă veți câștiga sufletele19 Unele mss conțin imperativul: Prin răbdarea voastră, câștigați‑vă sufletele!.

20Când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oștiri, atunci să știți că pustiirea lui este aproape. 21Atunci cei din Iudeea să fugă în munți, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară, iar cei de pe câmpii să nu intre în el, 22căci acestea sunt zile de răzbunare, ca să se împlinească toate lucrurile care au fost scrise. 23Vai de cele ce vor fi însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Căci va fi necaz mare pe pământ și mânie împotriva poporului acestuia! 24Vor cădea uciși de ascuțișul sabiei și vor fi luați captivi printre toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de către neamuri, până când se vor fi împlinit vremurile neamurilor.

Isus vorbește despre revenirea Sa

(Mt. 24:23-35; Mc. 13:21-31)

25Vor fi semne în soare, lună și stele,25 Vezi Is. 13:9-10; 24:18-20; 34:4; Eze. 32:7-8; Ioel 2:1, 30-31; 3:15. iar pe pământ va fi groază printre neamuri, încremenite de urletul mării și al valurilor. 26Oamenii vor leșina de frică în așteptarea lucrurilor care urmează să vină asupra omenirii, căci puterile cerurilor vor fi clătinate26 O aluzie la Is. 34:4.. 27Și atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind într‑un nor,27 Vezi Dan. 7:13. cu putere și mare slavă. 28Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, îndreptați‑vă și ridicați‑vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie!

29Le‑a spus apoi o pildă:

– Uitați‑vă la smochin și la toți pomii. 30Când deja înfrunzesc, voi înșivă vedeți și știți că, de acum, vara este aproape. 31Tot așa și voi, când vedeți că se întâmplă aceste lucruri, să știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape. 32Adevărat vă spun că nu va trece această generație până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. 33Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nicidecum nu vor trece!

Îndemn la veghere

(Mt. 24:36-51; Mc. 13:32-37)

34Fiți atenți la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare, cu beții și cu îngrijorările vieții, și astfel ziua aceea să vină asupra voastră pe neașteptate, 35ca o capcană! Căci ea va veni peste toți locuitorii de pe toată fața pământului. 36Fiți treji deci în orice vreme, rugându‑vă fierbinte să puteți scăpa de toate aceste lucruri care urmează să se întâmple și să stați în picioare înaintea Fiului Omului!

37În fiecare zi Isus dădea învățătură în Templu, iar în fiecare seară ieșea și‑Și petrecea noaptea pe muntele numit „al Măslinilor“. 38Și tot poporul venea dis‑de‑dimineață la El, în Templu, ca să‑L asculte.

King James Version

Luke 21:1-38

1And he looked up, and saw the rich men casting their gifts into the treasury. 2And he saw also a certain poor widow casting in thither two mites. 3And he said, Of a truth I say unto you, that this poor widow hath cast in more than they all: 4For all these have of their abundance cast in unto the offerings of God: but she of her penury hath cast in all the living that she had.

5¶ And as some spake of the temple, how it was adorned with goodly stones and gifts, he said, 6As for these things which ye behold, the days will come, in the which there shall not be left one stone upon another, that shall not be thrown down. 7And they asked him, saying, Master, but when shall these things be? and what sign will there be when these things shall come to pass? 8And he said, Take heed that ye be not deceived: for many shall come in my name, saying, I am Christ; and the time draweth near: go ye not therefore after them. 9But when ye shall hear of wars and commotions, be not terrified: for these things must first come to pass; but the end is not by and by. 10Then said he unto them, Nation shall rise against nation, and kingdom against kingdom: 11And great earthquakes shall be in divers places, and famines, and pestilences; and fearful sights and great signs shall there be from heaven. 12But before all these, they shall lay their hands on you, and persecute you, delivering you up to the synagogues, and into prisons, being brought before kings and rulers for my name’s sake. 13And it shall turn to you for a testimony. 14Settle it therefore in your hearts, not to meditate before what ye shall answer: 15For I will give you a mouth and wisdom, which all your adversaries shall not be able to gainsay nor resist. 16And ye shall be betrayed both by parents, and brethren, and kinsfolks, and friends; and some of you shall they cause to be put to death. 17And ye shall be hated of all men for my name’s sake. 18But there shall not an hair of your head perish. 19In your patience possess ye your souls. 20And when ye shall see Jerusalem compassed with armies, then know that the desolation thereof is nigh. 21Then let them which are in Judæa flee to the mountains; and let them which are in the midst of it depart out; and let not them that are in the countries enter thereinto. 22For these be the days of vengeance, that all things which are written may be fulfilled. 23But woe unto them that are with child, and to them that give suck, in those days! for there shall be great distress in the land, and wrath upon this people. 24And they shall fall by the edge of the sword, and shall be led away captive into all nations: and Jerusalem shall be trodden down of the Gentiles, until the times of the Gentiles be fulfilled.

25¶ And there shall be signs in the sun, and in the moon, and in the stars; and upon the earth distress of nations, with perplexity; the sea and the waves roaring; 26Men’s hearts failing them for fear, and for looking after those things which are coming on the earth: for the powers of heaven shall be shaken. 27And then shall they see the Son of man coming in a cloud with power and great glory. 28And when these things begin to come to pass, then look up, and lift up your heads; for your redemption draweth nigh. 29And he spake to them a parable; Behold the fig tree, and all the trees; 30When they now shoot forth, ye see and know of your own selves that summer is now nigh at hand. 31So likewise ye, when ye see these things come to pass, know ye that the kingdom of God is nigh at hand. 32Verily I say unto you, This generation shall not pass away, till all be fulfilled. 33Heaven and earth shall pass away: but my words shall not pass away.

34¶ And take heed to yourselves, lest at any time your hearts be overcharged with surfeiting, and drunkenness, and cares of this life, and so that day come upon you unawares. 35For as a snare shall it come on all them that dwell on the face of the whole earth. 36Watch ye therefore, and pray always, that ye may be accounted worthy to escape all these things that shall come to pass, and to stand before the Son of man. 37And in the day time he was teaching in the temple; and at night he went out, and abode in the mount that is called the mount of Olives. 38And all the people came early in the morning to him in the temple, for to hear him.