Luca 19 – NTLR & TNCV

Isus și Zacheu

1Isus a intrat în Ierihon și trecea prin cetate. 2Și iată că un om, pe nume Zacheu, care era șeful colectorilor de taxe și care era bogat, 3căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, căci era mic de statură. 4Atunci el a alergat înainte și s‑a urcat într‑un sicomor4 O specie de copac care seamănă atât cu smochinul, cât și cu dudul, fiind înrudit cu ultimul. Un copac solid, cu ramuri multe și aproape de pământ. Copacul este foarte des în frunziș și foarte rămuros, o bună ascunzătoare pentru oricine. ca să‑L vadă, căci pe drumul acela urma să treacă.

5Când a ajuns Isus în locul acela, S‑a uitat în sus și i‑a zis:

– Zacheu, dă‑te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta.

6El s‑a dat repede jos și, bucuros, L‑a primit ca oaspete.

7Când au văzut acest lucru, toți murmurau și ziceau:

– A intrat să poposească la un om păcătos!

8Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I‑a zis:

– Iată, Doamne, jumătate din posesiunile mele le dau celor săraci, iar dacă am înșelat pe cineva cu ceva, îi dau înapoi de patru ori mai mult!

9Isus i‑a zis:

– Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, deoarece și el este un fiu al lui Avraam! 10Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

Pilda celor zece mine

(Mt. 25:14-30)

11În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat și le‑a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu urma să se arate deodată.

12Așadar, le‑a zis:

– Un nobil a plecat într‑o țară îndepărtată ca să preia un regat și apoi să se întoarcă.12 Pilda se baza pe niște realități istorice ale epocii: Irod cel Mare a trebuit să facă o călătorie la Roma, pentru a fi încoronat rege al Iudeei în 40 î.Cr., începând să domnească abia în 37 î.Cr. Pilda însă vorbește despre Isus Cristos, care era pe punctul de a pleca, întorcându‑se apoi ca Rege. 13I‑a chemat pe zece dintre sclavii lui, le‑a dat zece mine13 Veche monedă grecească de aur sau de argint. O mina avea 100 de drahme, echivalentul a peste 100 de denari (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 7:41) [peste tot în capitol]. și le‑a zis: „Folosiți‑le în negoț până când mă întorc eu!“

14Dar cetățenii lui îl urau și au trimis în urma lui o solie, zicând: „Nu vrem ca acesta să domnească peste noi!“14 O astfel de situație s‑a petrecut cu 30 de ani înainte, în cazul lui Arhelau, fiul lui Irod cel Mare. 15La întoarcerea sa, după ce a preluat regatul, a spus să fie chemați sclavii aceia, cărora le dăduse argintul, ca să afle cât au câștigat.

16Primul a venit, zicând: „Stăpâne, mina ta a mai adus încă zece mine.“ 17Stăpânul i‑a zis: „Bine, sclav bun! Pentru că ai fost credincios într‑un lucru foarte mic, primește autoritate peste zece cetăți!“

18Apoi a venit al doilea, zicând: „Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci!“ 19Stăpânul i‑a zis și acestuia: „Primește și tu autoritate peste cinci cetăți!“

20Un altul a venit, zicând: „Stăpâne, iată‑ți mina! Am ținut‑o învelită într‑un ștergar, 21căci m‑am temut de tine, fiindcă ești un om aspru, care iei ceea ce n‑ai pus și seceri ceea ce n‑ai semănat!“ 22Stăpânul i‑a zis: „Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale! Știai că sunt un om aspru, care iau ceea ce n‑am pus și secer ceea ce n‑am semănat? 23Atunci de ce n‑ai pus argintul la bancă23 Lit.: pe masă, locul unde se țineau și se administrau banii în societatea de atunci., pentru ca, la întoarcere, să strâng cu dobândă?“

24Și le‑a zis celor care stăteau acolo: „Luați‑i mina și dați‑i‑o celui ce are zece mine.“ 25Ei au zis: „Stăpâne, el are zece mine!“ 26Vă spun că celui ce are, i se va da, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are. 27Cât despre acei dușmani ai mei, care n‑au vrut să domnesc eu peste ei, aduceți‑i aici și omorâți‑i înaintea mea!

Intrarea triumfală în Ierusalim

(Mt. 21:1-11; Mc. 11:1-11; In. 12:12-19)

28După ce a spus aceste lucruri, Isus a pornit în frunte, suindu‑Se spre Ierusalim. 29Când S‑a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit „al Măslinilor“, i‑a trimis pe doi dintre ucenici, 30zicând: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră. Când intrați în el veți găsi un măgăruș legat, pe care n‑a încălecat nimeni niciodată. Dezlegați‑l și aduceți‑l! 31Dacă vă va întreba cineva: «De ce‑l dezlegați?», să‑i ziceți: «Domnul are nevoie de el.»“ 32Cei ce fuseseră trimiși s‑au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus.

33În timp ce dezlegau măgărușul, stăpânii acestuia i‑au întrebat:

– De ce dezlegați măgărușul?

34Ei au răspuns:

– Domnul are nevoie de el!

35Și l‑au adus la Isus. Apoi și‑au aruncat hainele peste măgăruș și L‑au așezat pe Isus călare35 Intrând în Ierusalim călare pe un măgăruș, Isus demonstra că El este Fiul lui David, Cel Căruia Îi aparținea tronul lui David (2 Sam. 7:16) și că El este Cel despre Care vorbiseră profeții (Zah. 9:9).. 36În timp ce El înainta, oamenii își așterneau hainele pe drum36 Omagiu adus unui rege (vezi 2 Regi 9:13)..

37Când S‑a apropiat deja de povârnișul dinspre Muntele Măslinilor, toți cei din mulțimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să‑L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.

38Ei ziceau:

– Binecuvântat este Împăratul

Care vine în Numele Domnului!38 Vezi Ps. 118:26.

Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!38 Probabil un citat din Ps. 148:1.

39Unii farisei din mulțime I‑au zis:

– Învățătorule, mustră‑Ți ucenicii!

40Isus, răspunzând, a zis:

– Vă spun că, dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga40 Probabil cu referire la v. 44 (vezi și Hab. 2:11); sau în ideea că până și creația conștientizează importanța evenimentului, numai fariseii nu.!

Isus plânge pentru Ierusalim

41Când S‑a apropiat de cetate și a văzut‑o, Isus a plâns pentru ea. 42El a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în această zi, lucrurile care‑ți puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43Vor veni zile peste tine când dușmanii tăi vor ridica baricade împotriva ta, te vor înconjura și te vor asedia din toate părțile! 44Te vor strivi de pământ, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n‑ai cunoscut vremea cercetării tale!“

Isus alungă comercianții din Templu

(Mt. 21:12-17; Mc. 11:15-19; In. 2:13-22)

45Isus a intrat în Templu și a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, 46zicându‑le: „Este scris:

«Casa Mea va fi o casă de rugăciune»,46 Vezi Is. 56:7.

dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!46 Vezi Ier. 7:11.“

47Isus dădea în fiecare zi învățătură în Templu. Conducătorii preoților, cărturarii și fruntașii poporului căutau să‑L omoare, 48dar nu știau ce să facă, pentru că tot poporul se ținea strâns de El, ascultându‑L.48 Sau: tot poporul se agăța de ceea ce spunea El.