Isus și Zacheu
1Isus a intrat în Ierihon și trecea prin cetate. 2Și iată că un om, pe nume Zacheu, care era șeful colectorilor de taxe și care era bogat, 3căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, căci era mic de statură. 4Atunci el a alergat înainte și s‑a urcat într‑un sicomor4 O specie de copac care seamănă atât cu smochinul, cât și cu dudul, fiind înrudit cu ultimul. Un copac solid, cu ramuri multe și aproape de pământ. Copacul este foarte des în frunziș și foarte rămuros, o bună ascunzătoare pentru oricine. ca să‑L vadă, căci pe drumul acela urma să treacă.
5Când a ajuns Isus în locul acela, S‑a uitat în sus și i‑a zis:
– Zacheu, dă‑te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta.
6El s‑a dat repede jos și, bucuros, L‑a primit ca oaspete.
7Când au văzut acest lucru, toți murmurau și ziceau:
– A intrat să poposească la un om păcătos!
8Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I‑a zis:
– Iată, Doamne, jumătate din posesiunile mele le dau celor săraci, iar dacă am înșelat pe cineva cu ceva, îi dau înapoi de patru ori mai mult!
9Isus i‑a zis:
– Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, deoarece și el este un fiu al lui Avraam! 10Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.
Pilda celor zece mine
(Mt. 25:14-30)
11În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat și le‑a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu urma să se arate deodată.
12Așadar, le‑a zis:
– Un nobil a plecat într‑o țară îndepărtată ca să preia un regat și apoi să se întoarcă.12 Pilda se baza pe niște realități istorice ale epocii: Irod cel Mare a trebuit să facă o călătorie la Roma, pentru a fi încoronat rege al Iudeei în 40 î.Cr., începând să domnească abia în 37 î.Cr. Pilda însă vorbește despre Isus Cristos, care era pe punctul de a pleca, întorcându‑se apoi ca Rege. 13I‑a chemat pe zece dintre sclavii lui, le‑a dat zece mine13 Veche monedă grecească de aur sau de argint. O mina avea 100 de drahme, echivalentul a peste 100 de denari (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 7:41) [peste tot în capitol]. și le‑a zis: „Folosiți‑le în negoț până când mă întorc eu!“
14Dar cetățenii lui îl urau și au trimis în urma lui o solie, zicând: „Nu vrem ca acesta să domnească peste noi!“14 O astfel de situație s‑a petrecut cu 30 de ani înainte, în cazul lui Arhelau, fiul lui Irod cel Mare. 15La întoarcerea sa, după ce a preluat regatul, a spus să fie chemați sclavii aceia, cărora le dăduse argintul, ca să afle cât au câștigat.
16Primul a venit, zicând: „Stăpâne, mina ta a mai adus încă zece mine.“ 17Stăpânul i‑a zis: „Bine, sclav bun! Pentru că ai fost credincios într‑un lucru foarte mic, primește autoritate peste zece cetăți!“
18Apoi a venit al doilea, zicând: „Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci!“ 19Stăpânul i‑a zis și acestuia: „Primește și tu autoritate peste cinci cetăți!“
20Un altul a venit, zicând: „Stăpâne, iată‑ți mina! Am ținut‑o învelită într‑un ștergar, 21căci m‑am temut de tine, fiindcă ești un om aspru, care iei ceea ce n‑ai pus și seceri ceea ce n‑ai semănat!“ 22Stăpânul i‑a zis: „Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale! Știai că sunt un om aspru, care iau ceea ce n‑am pus și secer ceea ce n‑am semănat? 23Atunci de ce n‑ai pus argintul la bancă23 Lit.: pe masă, locul unde se țineau și se administrau banii în societatea de atunci., pentru ca, la întoarcere, să strâng cu dobândă?“
24Și le‑a zis celor care stăteau acolo: „Luați‑i mina și dați‑i‑o celui ce are zece mine.“ 25Ei au zis: „Stăpâne, el are zece mine!“ 26Vă spun că celui ce are, i se va da, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are. 27Cât despre acei dușmani ai mei, care n‑au vrut să domnesc eu peste ei, aduceți‑i aici și omorâți‑i înaintea mea!
Intrarea triumfală în Ierusalim
(Mt. 21:1-11; Mc. 11:1-11; In. 12:12-19)
28După ce a spus aceste lucruri, Isus a pornit în frunte, suindu‑Se spre Ierusalim. 29Când S‑a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit „al Măslinilor“, i‑a trimis pe doi dintre ucenici, 30zicând: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră. Când intrați în el veți găsi un măgăruș legat, pe care n‑a încălecat nimeni niciodată. Dezlegați‑l și aduceți‑l! 31Dacă vă va întreba cineva: «De ce‑l dezlegați?», să‑i ziceți: «Domnul are nevoie de el.»“ 32Cei ce fuseseră trimiși s‑au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus.
33În timp ce dezlegau măgărușul, stăpânii acestuia i‑au întrebat:
– De ce dezlegați măgărușul?
34Ei au răspuns:
– Domnul are nevoie de el!
35Și l‑au adus la Isus. Apoi și‑au aruncat hainele peste măgăruș și L‑au așezat pe Isus călare35 Intrând în Ierusalim călare pe un măgăruș, Isus demonstra că El este Fiul lui David, Cel Căruia Îi aparținea tronul lui David (2 Sam. 7:16) și că El este Cel despre Care vorbiseră profeții (Zah. 9:9).. 36În timp ce El înainta, oamenii își așterneau hainele pe drum36 Omagiu adus unui rege (vezi 2 Regi 9:13)..
37Când S‑a apropiat deja de povârnișul dinspre Muntele Măslinilor, toți cei din mulțimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să‑L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
38Ei ziceau:
– Binecuvântat este Împăratul
Care vine în Numele Domnului!38 Vezi Ps. 118:26.
Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!38 Probabil un citat din Ps. 148:1.
39Unii farisei din mulțime I‑au zis:
– Învățătorule, mustră‑Ți ucenicii!
40Isus, răspunzând, a zis:
– Vă spun că, dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga40 Probabil cu referire la v. 44 (vezi și Hab. 2:11); sau în ideea că până și creația conștientizează importanța evenimentului, numai fariseii nu.!
Isus plânge pentru Ierusalim
41Când S‑a apropiat de cetate și a văzut‑o, Isus a plâns pentru ea. 42El a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în această zi, lucrurile care‑ți puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43Vor veni zile peste tine când dușmanii tăi vor ridica baricade împotriva ta, te vor înconjura și te vor asedia din toate părțile! 44Te vor strivi de pământ, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n‑ai cunoscut vremea cercetării tale!“
Isus alungă comercianții din Templu
(Mt. 21:12-17; Mc. 11:15-19; In. 2:13-22)
45Isus a intrat în Templu și a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, 46zicându‑le: „Este scris:
«Casa Mea va fi o casă de rugăciune»,46 Vezi Is. 56:7.
dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!46 Vezi Ier. 7:11.“
47Isus dădea în fiecare zi învățătură în Templu. Conducătorii preoților, cărturarii și fruntașii poporului căutau să‑L omoare, 48dar nu știau ce să facă, pentru că tot poporul se ținea strâns de El, ascultându‑L.48 Sau: tot poporul se agăța de ceea ce spunea El.
Isus i Zakej
1Isus uđe u Jerihon. Dok je prolazio gradom, 2dođe čovjek imenom Zakej, utjecajan Židov koji je radio za rimsku poreznu upravu i vrlo se obogatio. 3Želio je vidjeti Isusa, ali je bio prenizak rastom da bi ga mogao vidjeti preko mnoštva. 4On zato potrči naprijed te se popne na smokvu pokraj koje je Isus trebao proći da s nje promatra.
5Kad je Isus stigao do njega, pogleda gore i reče mu: “Zakeju, brzo siđi! Danas moram k tebi u goste.”
6Zakej žurno siđe s drveta i primi ga u goste sav radostan. 7Ali mnoštvo koje je to promatralo počne prigovarati: “Otišao je takvom grešniku u goste!”
8A Zakej ustane i reče Gospodinu: “Gospodine, polovicu svojega imanja dat ću siromasima, a svakome koga sam prevario četverostruko ću vratiti.”
9“Danas je u ovu kuću došlo spasenje jer je i ovaj čovjek Abrahamov sin! 10Ja, Sin Čovječji, došao sam tražiti i spasiti izgubljene.”
Prispodoba o desetorici slugu
(Mt 25:14-30)
11Mnoštvo je sve to slušalo. Kako je već bio nadomak Jeruzalemu, mislili su da će se kraljevstvo Božje odmah pojaviti. Isus im zato ispriča prispodobu: 12“Neki je ugledan čovjek trebao otputovati u daleku zemlju da ga ondje okrune za kralja, a zatim se vratiti. 13Pozove zato desetoricu svojih slugu, dade svakomu pola kilograma srebra19:13 U grčkome: 10 mina (svakome jednu minu, što je u to doba iznosilo otprilike tri mjesečne plaće). te im reče: ‘Trgujte s njime dok ne dođem.’ 14Ali njegovi su ga građani mrzili i poslali su za njim poslanike s porukom: ‘Ne želimo da on kraljuje nad nama.’
15Kad se vratio kao kralj, zapovjedi da mu pozovu sluge kojima je dao novac. Htio je znati koliko je koji zaradio. 16Prvi sluga dođe i reče: ‘Gospodaru, udeseterostručio sam iznos koji si mi dao.’ 17‘Odlično! Dobar si sluga’, reče mu on. ‘Zato što si bio vjeran u najmanjemu, dajem ti da vladaš nad deset gradova.’
18Drugi sluga dođe i reče: ‘Upeterostručio sam iznos, gospodaru.’ 19‘Dobro! Vladaj nad pet gradova’, reče i njemu.
20Ali treći sluga dođe bez zarade i reče: ‘Gospodaru, evo ti srebra. Držao sam ga skrivenoga u rupcu. 21Bojao sam te se zato što si strog čovjek. Uzimaš što nije tvoje i žanješ što nisi posijao.’
22‘Zli slugo!’ odgovori mu on. ‘Sudit ću ti prema tvojim vlastitim riječima. Znao si da sam strog, da uzimam što nije moje i da žanjem što nisam posijao? 23Zašto onda nisi moj novac uložio u banku?19:23 U grčkome: kod novčara. Tako bih barem dobio kamate.’ 24Zatim kralj reče: ‘Oduzmite mu to srebro i dajte ga onome koji ima deset!’
25‘Ali, gospodaru, pa on već ima pet kilograma srebra!19:25 U grčkome: deset mina.’ kazali su.
26‘Velim vam,’ odgovori im kralj, ‘onome tko ima dat će se još, a onome tko nema oduzet će se i ono što ima. 27A moje neprijatelje, koji me nisu htjeli za kralja, dovedite ovamo i smaknite ih preda mnom.’”
Mesijanski ulazak u Jeruzalem
(Mt 21:1-11; Mk 11:1-11; Iv 12:12-19)
28Pošto im je to ispričao, Isus krene dalje prema Jeruzalemu. 29Kad se približio mjestima Betfagi i Betaniji na Maslinskoj gori, pošalje naprijed dvojicu učenika. 30“Idite u ono selo pred vama”, reče im, “i čim uđete, vidjet ćete privezano magare koje još nitko nije jahao. Odvežite ga i dovedite ovamo. 31Upita li vas tko: ‘Što to radite?’ recite samo: ‘Treba Gospodinu.’”
32Oni odu i nađu magare kako im je rekao. 33Dok su ga odvezivali, neki ih ljudi upitaju: “Zašto odvezujete magare?”
34“Gospodinu treba”, odgovore oni. 35Dovedu magare Isusu i prebace preko njega svoje ogrtače te posjednu Isusa na njega.
36Mnoštvo je pred Isusom prostiralo svoje ogrtače po putu. 37Kad se već približio obronku Maslinske gore, mnoštvo njegovih sljedbenika počne na sav glas zahvaljivati Bogu za sva slavna djela što su ih vidjeli:
38“Blagoslovljen kralj
koji dolazi u ime Gospodnje!
Na nebu mir!
Slava Bogu na nebu!”19:38 Psalam 118:25-26 i Psalam 148:1.
39Ali neki farizeji među njime kazaše: “Učitelju, opomeni svoje učenike da to ne govore!”
40“Kažem vam,” reče im Isus, “ako oni ušute, klicat će kamenje na cesti!”
Isus tuži nad Jeruzalemom
41Kad se približio Jeruzalemu i ugledao grad, Isus zaplače nad njim: 42“Kako bih volio da si danas pronašao put mira! Ali sada je prekasno i mir je skriven od tebe. 43Doći će dani kada će neprijatelj zauzeti tvoje zidine, opkoliti te i pritisnuti sa svih strana. 44Sravnit će sa zemljom i tebe i tvoju djecu u tebi. Neće od tebe ostati ni kamena na kamenu jer nisi prepoznao da te je Bog pohodio.”
Isus izgoni trgovce iz Hrama
(Mt 21:12-17; Mk 11:15-19; Iv 2:13-22)
45Kad je ušao u Hram, Isus počne iz njega izgoniti trgovce. 46“U Svetome pismu piše: ‘Moj Hram treba biti molitveni dom’, a vi ste ga pretvorili u razbojničku špilju!”,19:46 Izaija 56:7; Jeremija 7:11. reče im.
47Nakon toga Isus je danomice poučavao u Hramu, a svećenički poglavari i pismoznanci smišljali su skupa s narodnim starješinama kako da ga ubiju, 48ali im to nije polazilo za rukom jer je narod upijao svaku njegovu riječ.
