Despre păcat, credință și datorie
(Mt. 18:6-7, 15, 21-22; Mc. 9:42)
1Le‑a zis apoi ucenicilor Săi:
– Este imposibil să nu vină prilejuri de poticnire1 Termenul grecesc skandalon (la plural: skandala) se referă strict la bățul care declanșează o capcană, însă el cuprinde în aria sa semantică mai multe sensuri: ceea ce împinge o persoană să păcătuiască; prilej de cădere; cauză de poticnire., dar vai de acela prin care vin! 2Ar fi mai bine pentru el dacă i s‑ar atârna de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare, decât să‑l facă să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți! 3Fiți atenți la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră‑l, iar dacă se pocăiește, iartă‑l! 4Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori se întoarce la tine și zice: „Mă pocăiesc!“, tu să‑l ierți!
5Apostolii I‑au zis Domnului:
– Mărește‑ne credința!
6Domnul le‑a răspuns:
– Dacă ați avea credință ca un bob de muștar6 Sămânța de muștar este folosită ca metaforă a micimii și a lucrului neînsemnat atât în evanghelii (Matei, Marcu și Luca), cât și în scrierile rabinice. În cazul de față, accentul nu cade pe mărimea credinței, ci pe prezența ei și pe capacitatea ei de a lucra., ați zice acestui dud: „Dezrădăcinează‑te și sădește‑te în mare!“, iar el v‑ar asculta.
7Cine dintre voi, dacă are un sclav care ară sau paște oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino imediat și așază‑te să mănânci!“?! 8Nu‑i va zice mai degrabă: „Pregătește‑mi să mănânc și încinge‑te să‑mi slujești câtă vreme mănânc și beau eu, iar după aceea vei mânca și vei bea și tu!“?! 9Va avea el cumva recunoștință față de sclav pentru că acesta a făcut ce i s‑a poruncit? Nu cred. 10Tot așa și voi: când faceți tot ceea ce vi s‑a poruncit, să ziceți: „Suntem niște sclavi netrebnici. Am făcut ceea ce eram datori să facem.“
Isus curățește zece leproși
11În drum spre Ierusalim, El a trecut printre Samaria și Galileea. 12În timp ce intra într‑un sat, L‑au întâlnit zece bărbați leproși12 Termenul grecesc poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra [peste tot în capitol]..
Ei au stat la distanță 13și și‑au ridicat glasul, zicând:
– Stăpâne Isuse, ai milă de noi!
14Când i‑a văzut, Isus le‑a zis:
– Duceți‑vă și arătați‑vă preoților!14 Vezi Lev. 14:1-32.
Și, în timp ce se duceau, au fost curățiți. 15Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s‑a întors slăvindu‑L pe Dumnezeu cu glas tare. 16El s‑a aruncat cu fața la picioarele lui Isus și I‑a mulțumit. Era samaritean16 Vezi nota de la 9:52..
17Isus, răspunzând, a zis:
– Oare n‑au fost zece curățiți?! Unde sunt ceilalți nouă? 18Nu s‑a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?
19Apoi i‑a zis:
– Ridică‑te și du‑te! Credința ta te‑a vindecat.
Venirea Împărăției lui Dumnezeu și a Fiului Omului
(Mt. 24:23-51)
20Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, Isus le‑a răspuns și a zis:
– Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel încât să fie observată, 21și nici nu se va zice: „Iat‑o aici!“ sau „Uite‑o acolo!“ Căci iată, Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru!
22El le‑a zis apoi ucenicilor:
– Vor veni zile când veți tânji să vedeți una din zilele Fiului Omului, dar n‑o veți vedea! 23Vă vor zice: „Iată‑L aici!“ sau „Iată‑L acolo!“ Să nu vă duceți și să nu‑i urmați! 24Căci, așa cum fulgerul, când scânteiază, luminează cerul dintr‑o parte în cealaltă, tot așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa! 25Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație25 Termenul grecesc are două sensuri: el poate fi tradus cu neam, cu referire la etnie, la neamul iudeu, dar înseamnă, deopotrivă și generație. Isus a fost respins de generația sa, dar și de neamul său. Autorii Noului Testament folosesc adesea cuvinte polisemantice pentru a realiza jocuri de cuvinte sau jocuri de sens.. 26Așa cum s‑a întâmplat în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului. 27Oamenii mâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă și a venit potopul și i‑a distrus pe toți. 28De asemenea, va fi așa cum s‑a întâmplat în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau, 29dar, în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și sulf din cer și i‑a distrus pe toți. 30Tot așa va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului. 31În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperișul casei și va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la cele lăsate în urmă. 32Aduceți‑vă aminte de soția lui Lot!32 O aluzie la Gen. 19:26. 33Oricine caută să‑și scape viața, o va pierde, dar cel care și‑o va pierde, o va păstra. 34Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într‑un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. 35Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. 36Doi bărbați vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.
37Ei L‑au întrebat:
– Unde, Doamne?
Isus le‑a zis:
– Oriunde va fi trupul, acolo se vor aduna și vulturii.
O Pecado, a Fé e o Dever
1Jesus disse aos seus discípulos: “É inevitável que aconteçam coisas que levem o povo a tropeçar, mas ai da pessoa por meio de quem elas acontecem. 2Seria melhor que ela fosse lançada no mar com uma pedra de moinho amarrada no pescoço, do que levar um desses pequeninos a pecar. 3Tomem cuidado.
“Se o seu irmão pecar, repreenda-o e, se ele se arrepender, perdoe-lhe. 4Se pecar contra você sete vezes no dia, e sete vezes voltar a você e disser: ‘Estou arrependido’, perdoe-lhe”.
5Os apóstolos disseram ao Senhor: “Aumenta a nossa fé!”
6Ele respondeu: “Se vocês tiverem fé do tamanho de uma semente de mostarda, poderão dizer a esta amoreira: ‘Arranque-se e plante-se no mar’, e ela obedecerá.
7“Qual de vocês que, tendo um servo que esteja arando ou cuidando das ovelhas, lhe dirá, quando ele chegar do campo: ‘Venha agora e sente-se para comer’? 8Ao contrário, não dirá: ‘Prepare o meu jantar, apronte-se e sirva-me enquanto como e bebo; depois disso você pode comer e beber’? 9Será que ele agradecerá ao servo por ter feito o que lhe foi ordenado? 10Assim também vocês, quando tiverem feito tudo o que for ordenado, devem dizer: ‘Somos servos inúteis; apenas cumprimos o nosso dever’ ”.
Dez Leprosos São Curados
11A caminho de Jerusalém, Jesus passou pela divisa entre Samaria e Galileia. 12Ao entrar num povoado, dez leprosos17.12 O termo grego não se refere somente à lepra, mas também a diversas doenças da pele. dirigiram-se a ele. Ficaram a certa distância 13e gritaram em alta voz: “Jesus, Mestre, tem piedade de nós!”
14Ao vê-los, ele disse: “Vão mostrar-se aos sacerdotes”. Enquanto eles iam, foram purificados.
15Um deles, quando viu que estava curado, voltou, louvando a Deus em alta voz. 16Prostrou-se aos pés de Jesus e lhe agradeceu. Este era samaritano.
17Jesus perguntou: “Não foram purificados todos os dez? Onde estão os outros nove? 18Não se achou nenhum que voltasse e desse louvor a Deus, a não ser este estrangeiro?” 19Então ele lhe disse: “Levante-se e vá; a sua fé o salvou17.19 Ou o curou”.
A Vinda do Reino de Deus
20Certa vez, tendo sido interrogado pelos fariseus sobre quando viria o Reino de Deus, Jesus respondeu: “O Reino de Deus não vem de modo visível, 21nem se dirá: ‘Aqui está ele’, ou ‘Lá está’; porque o Reino de Deus está no meio de17.21 Ou dentro de vocês”.
22Depois disse aos seus discípulos: “Chegará o tempo em que vocês desejarão ver um dos dias do Filho do homem, mas não verão. 23Dirão a vocês: ‘Lá está ele!’ ou ‘Aqui está!’ Não se apressem em segui-los. 24Pois o Filho do homem no seu dia17.24 Alguns manuscritos não trazem no seu dia. será como o relâmpago cujo brilho vai de uma extremidade à outra do céu. 25Mas antes é necessário que ele sofra muito e seja rejeitado por esta geração.
26“Assim como foi nos dias de Noé, também será nos dias do Filho do homem. 27O povo vivia comendo, bebendo, casando-se e sendo dado em casamento, até o dia em que Noé entrou na arca. Então veio o Dilúvio e os destruiu a todos.
28“Aconteceu a mesma coisa nos dias de Ló. O povo estava comendo e bebendo, comprando e vendendo, plantando e construindo. 29Mas, no dia em que Ló saiu de Sodoma, choveu fogo e enxofre do céu e os destruiu a todos.
30“Acontecerá exatamente assim no dia em que o Filho do homem for revelado. 31Naquele dia, quem estiver no telhado de sua casa, não deve descer para apanhar os seus bens dentro de casa. Semelhantemente, quem estiver no campo, não deve voltar atrás por coisa alguma. 32Lembrem-se da mulher de Ló! 33Quem tentar conservar a sua vida a perderá, e quem perder a sua vida a preservará. 34Eu digo a vocês: Naquela noite, duas pessoas estarão numa cama; uma será tirada e a outra deixada. 35Duas mulheres estarão moendo trigo juntas; uma será tirada e a outra deixada. 36Duas pessoas estarão no campo; uma será tirada e a outra deixada17.36 Muitos manuscritos não trazem este versículo.”.
37“Onde, Senhor?”, perguntaram eles.
Ele respondeu: “Onde houver um cadáver, ali se ajuntarão os abutres”.
