Despre păcat, credință și datorie
(Mt. 18:6-7, 15, 21-22; Mc. 9:42)
1Le‑a zis apoi ucenicilor Săi:
– Este imposibil să nu vină prilejuri de poticnire1 Termenul grecesc skandalon (la plural: skandala) se referă strict la bățul care declanșează o capcană, însă el cuprinde în aria sa semantică mai multe sensuri: ceea ce împinge o persoană să păcătuiască; prilej de cădere; cauză de poticnire., dar vai de acela prin care vin! 2Ar fi mai bine pentru el dacă i s‑ar atârna de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare, decât să‑l facă să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți! 3Fiți atenți la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră‑l, iar dacă se pocăiește, iartă‑l! 4Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori se întoarce la tine și zice: „Mă pocăiesc!“, tu să‑l ierți!
5Apostolii I‑au zis Domnului:
– Mărește‑ne credința!
6Domnul le‑a răspuns:
– Dacă ați avea credință ca un bob de muștar6 Sămânța de muștar este folosită ca metaforă a micimii și a lucrului neînsemnat atât în evanghelii (Matei, Marcu și Luca), cât și în scrierile rabinice. În cazul de față, accentul nu cade pe mărimea credinței, ci pe prezența ei și pe capacitatea ei de a lucra., ați zice acestui dud: „Dezrădăcinează‑te și sădește‑te în mare!“, iar el v‑ar asculta.
7Cine dintre voi, dacă are un sclav care ară sau paște oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino imediat și așază‑te să mănânci!“?! 8Nu‑i va zice mai degrabă: „Pregătește‑mi să mănânc și încinge‑te să‑mi slujești câtă vreme mănânc și beau eu, iar după aceea vei mânca și vei bea și tu!“?! 9Va avea el cumva recunoștință față de sclav pentru că acesta a făcut ce i s‑a poruncit? Nu cred. 10Tot așa și voi: când faceți tot ceea ce vi s‑a poruncit, să ziceți: „Suntem niște sclavi netrebnici. Am făcut ceea ce eram datori să facem.“
Isus curățește zece leproși
11În drum spre Ierusalim, El a trecut printre Samaria și Galileea. 12În timp ce intra într‑un sat, L‑au întâlnit zece bărbați leproși12 Termenul grecesc poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra [peste tot în capitol]..
Ei au stat la distanță 13și și‑au ridicat glasul, zicând:
– Stăpâne Isuse, ai milă de noi!
14Când i‑a văzut, Isus le‑a zis:
– Duceți‑vă și arătați‑vă preoților!14 Vezi Lev. 14:1-32.
Și, în timp ce se duceau, au fost curățiți. 15Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s‑a întors slăvindu‑L pe Dumnezeu cu glas tare. 16El s‑a aruncat cu fața la picioarele lui Isus și I‑a mulțumit. Era samaritean16 Vezi nota de la 9:52..
17Isus, răspunzând, a zis:
– Oare n‑au fost zece curățiți?! Unde sunt ceilalți nouă? 18Nu s‑a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?
19Apoi i‑a zis:
– Ridică‑te și du‑te! Credința ta te‑a vindecat.
Venirea Împărăției lui Dumnezeu și a Fiului Omului
(Mt. 24:23-51)
20Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, Isus le‑a răspuns și a zis:
– Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel încât să fie observată, 21și nici nu se va zice: „Iat‑o aici!“ sau „Uite‑o acolo!“ Căci iată, Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru!
22El le‑a zis apoi ucenicilor:
– Vor veni zile când veți tânji să vedeți una din zilele Fiului Omului, dar n‑o veți vedea! 23Vă vor zice: „Iată‑L aici!“ sau „Iată‑L acolo!“ Să nu vă duceți și să nu‑i urmați! 24Căci, așa cum fulgerul, când scânteiază, luminează cerul dintr‑o parte în cealaltă, tot așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa! 25Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație25 Termenul grecesc are două sensuri: el poate fi tradus cu neam, cu referire la etnie, la neamul iudeu, dar înseamnă, deopotrivă și generație. Isus a fost respins de generația sa, dar și de neamul său. Autorii Noului Testament folosesc adesea cuvinte polisemantice pentru a realiza jocuri de cuvinte sau jocuri de sens.. 26Așa cum s‑a întâmplat în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului. 27Oamenii mâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă și a venit potopul și i‑a distrus pe toți. 28De asemenea, va fi așa cum s‑a întâmplat în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau, 29dar, în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și sulf din cer și i‑a distrus pe toți. 30Tot așa va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului. 31În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperișul casei și va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la cele lăsate în urmă. 32Aduceți‑vă aminte de soția lui Lot!32 O aluzie la Gen. 19:26. 33Oricine caută să‑și scape viața, o va pierde, dar cel care și‑o va pierde, o va păstra. 34Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într‑un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. 35Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. 36Doi bărbați vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.
37Ei L‑au întrebat:
– Unde, Doamne?
Isus le‑a zis:
– Oriunde va fi trupul, acolo se vor aduna și vulturii.
Sin, Faith and Duty
1Jesus spoke to his disciples. “Things that make people sin are sure to come,” he said. “But how terrible it will be for anyone who causes those things to come! 2Suppose people lead one of these little ones to sin. It would be better for those people to be thrown into the sea with a millstone tied around their neck. 3So watch what you do.
“If your brother or sister sins against you, tell them they are wrong. Then if they turn away from their sins, forgive them. 4Suppose they sin against you seven times in one day. And suppose they come back to you each time and say, ‘I’m sorry.’ You must forgive them.”
5The apostles said to the Lord, “Give us more faith!”
6He replied, “Suppose you have faith as small as a mustard seed. Then you can say to this mulberry tree, ‘Be pulled up. Be planted in the sea.’ And it will obey you.
7“Suppose one of you has a servant plowing or looking after the sheep. And suppose the servant came in from the field. Will you say to him, ‘Come along now and sit down to eat’? 8No. Instead, you will say, ‘Prepare my supper. Get yourself ready. Wait on me while I eat and drink. Then after that you can eat and drink.’ 9Will you thank the servant because he did what he was told to do? 10It’s the same with you. Suppose you have done everything you were told to do. Then you should say, ‘We are not worthy to serve you. We have only done our duty.’ ”
Jesus Heals Ten Men Who Have a Skin Disease
11Jesus was on his way to Jerusalem. He traveled along the border between Samaria and Galilee. 12As he was going into a village, ten men met him. They had a skin disease. They were standing close by. 13And they called out in a loud voice, “Jesus! Master! Have pity on us!”
14Jesus saw them and said, “Go. Show yourselves to the priests.” While they were on the way, they were healed.
15When one of them saw that he was healed, he came back. He praised God in a loud voice. 16He threw himself at Jesus’ feet and thanked him. The man was a Samaritan.
17Jesus asked, “Weren’t all ten healed? Where are the other nine? 18Didn’t anyone else return and give praise to God except this outsider?” 19Then Jesus said to him, “Get up and go. Your faith has healed you.”
The Coming of God’s Kingdom
20Once the Pharisees asked Jesus when God’s kingdom would come. He replied, “The coming of God’s kingdom is not something you can see. 21People will not say, ‘Here it is.’ Or, ‘There it is.’ That’s because God’s kingdom is among you.”
22Then Jesus spoke to his disciples. “The time is coming,” he said, “when you will long to see one of the days of the Son of Man. But you won’t see it. 23People will tell you, ‘There he is!’ Or, ‘Here he is!’ Don’t go running off after them. 24When the Son of Man comes, he will be like the lightning. It flashes and lights up the sky from one end to the other. 25But first the Son of Man must suffer many things. He will not be accepted by the people of today.
26“Remember how it was in the days of Noah. It will be the same when the Son of Man comes. 27People were eating and drinking. They were getting married. They were giving their daughters to be married. They did all those things right up to the day Noah entered the ark. Then the flood came and destroyed them all.
28“It was the same in the days of Lot. People were eating and drinking. They were buying and selling. They were planting and building. 29But on the day Lot left Sodom, fire and sulfur rained down from heaven. And all the people were destroyed.
30“It will be just like that on the day the Son of Man is shown to the world. 31Suppose someone is on the housetop on that day. And suppose what they own is inside the house. They should not go down to get what they own. No one in the field should go back for anything either. 32Remember Lot’s wife! 33Whoever tries to keep their life will lose it. Whoever loses their life will keep it. 34I tell you, on that night two people will be in one bed. One person will be taken and the other left. 35-36Two women will be grinding grain together. One will be taken and the other left.”
37“Where, Lord?” his disciples asked.
He replied, “The vultures will gather where there is a dead body.”
