Despre păcat, credință și datorie
(Mt. 18:6-7, 15, 21-22; Mc. 9:42)
1Le‑a zis apoi ucenicilor Săi:
– Este imposibil să nu vină prilejuri de poticnire1 Termenul grecesc skandalon (la plural: skandala) se referă strict la bățul care declanșează o capcană, însă el cuprinde în aria sa semantică mai multe sensuri: ceea ce împinge o persoană să păcătuiască; prilej de cădere; cauză de poticnire., dar vai de acela prin care vin! 2Ar fi mai bine pentru el dacă i s‑ar atârna de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare, decât să‑l facă să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți! 3Fiți atenți la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră‑l, iar dacă se pocăiește, iartă‑l! 4Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori se întoarce la tine și zice: „Mă pocăiesc!“, tu să‑l ierți!
5Apostolii I‑au zis Domnului:
– Mărește‑ne credința!
6Domnul le‑a răspuns:
– Dacă ați avea credință ca un bob de muștar6 Sămânța de muștar este folosită ca metaforă a micimii și a lucrului neînsemnat atât în evanghelii (Matei, Marcu și Luca), cât și în scrierile rabinice. În cazul de față, accentul nu cade pe mărimea credinței, ci pe prezența ei și pe capacitatea ei de a lucra., ați zice acestui dud: „Dezrădăcinează‑te și sădește‑te în mare!“, iar el v‑ar asculta.
7Cine dintre voi, dacă are un sclav care ară sau paște oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino imediat și așază‑te să mănânci!“?! 8Nu‑i va zice mai degrabă: „Pregătește‑mi să mănânc și încinge‑te să‑mi slujești câtă vreme mănânc și beau eu, iar după aceea vei mânca și vei bea și tu!“?! 9Va avea el cumva recunoștință față de sclav pentru că acesta a făcut ce i s‑a poruncit? Nu cred. 10Tot așa și voi: când faceți tot ceea ce vi s‑a poruncit, să ziceți: „Suntem niște sclavi netrebnici. Am făcut ceea ce eram datori să facem.“
Isus curățește zece leproși
11În drum spre Ierusalim, El a trecut printre Samaria și Galileea. 12În timp ce intra într‑un sat, L‑au întâlnit zece bărbați leproși12 Termenul grecesc poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra [peste tot în capitol]..
Ei au stat la distanță 13și și‑au ridicat glasul, zicând:
– Stăpâne Isuse, ai milă de noi!
14Când i‑a văzut, Isus le‑a zis:
– Duceți‑vă și arătați‑vă preoților!14 Vezi Lev. 14:1-32.
Și, în timp ce se duceau, au fost curățiți. 15Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s‑a întors slăvindu‑L pe Dumnezeu cu glas tare. 16El s‑a aruncat cu fața la picioarele lui Isus și I‑a mulțumit. Era samaritean16 Vezi nota de la 9:52..
17Isus, răspunzând, a zis:
– Oare n‑au fost zece curățiți?! Unde sunt ceilalți nouă? 18Nu s‑a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?
19Apoi i‑a zis:
– Ridică‑te și du‑te! Credința ta te‑a vindecat.
Venirea Împărăției lui Dumnezeu și a Fiului Omului
(Mt. 24:23-51)
20Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, Isus le‑a răspuns și a zis:
– Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel încât să fie observată, 21și nici nu se va zice: „Iat‑o aici!“ sau „Uite‑o acolo!“ Căci iată, Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru!
22El le‑a zis apoi ucenicilor:
– Vor veni zile când veți tânji să vedeți una din zilele Fiului Omului, dar n‑o veți vedea! 23Vă vor zice: „Iată‑L aici!“ sau „Iată‑L acolo!“ Să nu vă duceți și să nu‑i urmați! 24Căci, așa cum fulgerul, când scânteiază, luminează cerul dintr‑o parte în cealaltă, tot așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa! 25Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație25 Termenul grecesc are două sensuri: el poate fi tradus cu neam, cu referire la etnie, la neamul iudeu, dar înseamnă, deopotrivă și generație. Isus a fost respins de generația sa, dar și de neamul său. Autorii Noului Testament folosesc adesea cuvinte polisemantice pentru a realiza jocuri de cuvinte sau jocuri de sens.. 26Așa cum s‑a întâmplat în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului. 27Oamenii mâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă și a venit potopul și i‑a distrus pe toți. 28De asemenea, va fi așa cum s‑a întâmplat în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau, 29dar, în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și sulf din cer și i‑a distrus pe toți. 30Tot așa va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului. 31În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperișul casei și va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la cele lăsate în urmă. 32Aduceți‑vă aminte de soția lui Lot!32 O aluzie la Gen. 19:26. 33Oricine caută să‑și scape viața, o va pierde, dar cel care și‑o va pierde, o va păstra. 34Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într‑un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. 35Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. 36Doi bărbați vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.
37Ei L‑au întrebat:
– Unde, Doamne?
Isus le‑a zis:
– Oriunde va fi trupul, acolo se vor aduna și vulturii.
Jezus over vergeving en geloof
1Op een dag zei Jezus tegen zijn leerlingen: ‘Verleidingen zullen er altijd zijn. Dat is onvermijdelijk. Maar degene die de verleidingen veroorzaakt, zal het slecht vergaan. 2Hij zou beter af zijn als hij met een zware molensteen om zijn nek in de zee werd gegooid, dan wanneer hij een van deze eenvoudige mensen tot zonde bracht. 3Ik waarschuw jullie. Als je broer zondigt, wijs hem dan terecht. Als hij spijt heeft, moet je hem vergeven. 4Zelfs als hij zeven keer per dag tegen je zondigt. Als hij je telkens komt zeggen dat het hem spijt, moet je hem telkens opnieuw vergeven.’ 5De apostelen zeiden tegen de Here: ‘Geef ons een groter geloof.’ 6‘Als jullie geloof zoveel kracht had als een mosterdzaadje,’ antwoordde Jezus, ‘zouden jullie tegen die boom zeggen dat die zich moet ontwortelen en zich in de zee moet planten. Hij zou direct gehoorzamen.
7Wanneer een knecht thuiskomt van het land, waar hij heeft geploegd of de dieren heeft verzorgd, gaat hij niet meteen zitten eten. 8Nee, hij maakt eerst het eten voor zijn heer klaar en bedient hem. Pas dan kan hij zelf gaan eten. 9Zijn heer bedankt hem niet, want de knecht heeft niet meer dan zijn plicht gedaan. 10Voor jullie geldt hetzelfde. Als je doet wat je moet doen, mag je niet op een compliment rekenen. Je hebt niet meer dan je plicht gedaan.’
11Op weg naar Jeruzalem kwam Jezus bij de grens tussen Galilea en Samaria. 12Toen Hij een dorp binnenging, liepen tien melaatse mannen Hem tegemoet. 13Ze bleven op een afstand staan en riepen: ‘Meester! Jezus! Heb medelijden met ons!’ 14Hij keek hen aan en zei: ‘Ga naar de priester om te laten zien dat u genezen bent.’ Terwijl ze gingen, verdween hun melaatsheid. 15Een van hen kwam bij Jezus terug en juichte: ‘Wat is God goed! Ik ben genezen!’ 16Hij viel uit eerbied languit voor Jezus neer, met zijn gezicht in het stof. En hij dankte Hem voor wat Hij had gedaan. Deze man was een Samaritaan. 17Jezus vroeg: ‘Zijn niet al die tien mannen genezen? Waar zijn de negen anderen? 18Is alleen deze man teruggekomen om God te prijzen en te danken? En hij is niet eens een Jood!’ 19Jezus zei tegen de man: ‘Sta op. U kunt gaan. U bent gered door uw geloof.’
20De Farizeeën vroegen Jezus: ‘Wanneer komt het Koninkrijk van God?’ Jezus antwoordde: ‘Het koninkrijk komt niet zo dat u het kunt zien. 21U zult niet kunnen zeggen: “Kijk, hier is het,” of “daar is het.” Want het Koninkrijk van God is onder u.’
Jezus over de toekomst
22Hij zei tegen zijn leerlingen: ‘De tijd zal komen dat jullie ernaar verlangen Mij, de Mensenzoon, te zien, al was het maar een dag. En toch zullen jullie Mij niet zien. 23Jullie zullen wel geruchten horen dat Ik hier of daar ben. 24Maar ga niet kijken. Loop niemand achterna. Want als Ik, de Mensenzoon, terugkom, zal er geen enkele twijfel over bestaan. Het zal zo duidelijk zijn als de bliksem die door de lucht schiet. 25Maar eerst moet Ik vreselijk lijden. Ik zal door de mensen van deze tijd worden verworpen.
26Tegen de tijd dat Ik, de Mensenzoon, terugkom, zal men net zo onverschillig tegenover God staan als de mensen in de tijd van Noach. 27Die aten en dronken en trouwden. Alles ging zʼn gewone gang tot op de dag dat Noach in de ark stapte en de grote overstroming de aarde teisterde. Iedereen kwam daarbij om het leven, behalve de mensen die in de ark waren. 28Het zal ook net zo zijn als in de dagen van Lot. Iedereen had het druk met zijn dagelijkse bezigheden. Eten en drinken, kopen en verkopen, planten en bouwen. 29Tot op de morgen dat Lot uit Sodom vertrok. Toen regende het vuur en zwavel en alle mensen in de stad kwamen om.
30Zo zal alles zijn gewone gang gaan tot de dag dat Ik, de Mensenzoon, terugkom en door iedereen gezien word. 31Wie dan op het platte dak van zijn huis zit, moet niet naar binnen gaan om zijn spullen mee te nemen. Wie op het veld is, moet niet naar huis teruggaan. 32Denk eens aan wat met de vrouw van Lot gebeurde! 33Wie zijn leven niet wil loslaten, zal het verliezen. Wie zijn leven loslaat, zal het mogen behouden. 34Die nacht zullen twee mensen in één bed slapen. De een zal worden meegenomen om bij Mij te zijn. De ander zal achterblijven. 35Twee vrouwen zullen samen in huis aan het werk zijn. De een zal worden meegenomen om bij Mij te zijn. De ander moet achterblijven. 36Twee mannen zullen op het land werken. De een zal worden meegenomen om bij Mij te zijn. De ander moet achterblijven.’ 37‘Waar zal dit allemaal gebeuren?’ vroegen de leerlingen. Jezus antwoordde: ‘Waar het lijk ligt, daar komen de gieren.’
