Isus vindecă un bolnav de hidropizie
1Într‑o zi de Sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei Îl urmăreau îndeaproape. 2Și iată că înaintea Lui era un om bolnav de dropică2 Sau: hidropizie, boală care se manifestă prin umflare, ca urmare a acumulării de apă în cavitățile naturale și în țesuturi. Era cunoscută în antichitate sub această denumire dată de medicul grec Hipocrate (cca. 460–375 î.Cr.)..
3Isus i‑a întrebat pe învățătorii Legii și pe farisei:
– Este voie să vindeci în ziua de Sabat sau nu?
4Ei însă tăceau. Isus l‑a luat de mână, l‑a vindecat și l‑a lăsat să plece.
5Apoi le‑a zis:
– Cine dintre voi, când îi cade fiul sau boul într‑un puț, nu‑l va scoate imediat afară în ziua de Sabat?
6Și n‑au putut să‑I răspundă nimic la aceste cuvinte.
Smerenie și ospitalitate
7Când i‑a văzut pe cei invitați cum își aleg scaunele de onoare, le‑a spus următoarea pildă:
8– Când ești invitat de cineva la o nuntă, să nu te așezi să mănânci în locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat, de către gazdă, cineva mai de seamă decât tine, 9iar cel ce te‑a invitat și pe tine, și pe el, să vină să‑ți spună: „Dă locul tău acestui om!“ Atunci, cu rușine, va trebui să ocupi cel din urmă loc. 10Ci tu, când ești invitat, du‑te și așază‑te să mănânci în cel din urmă loc, pentru ca atunci când vine cel ce te‑a invitat, să‑ți spună: „Prietene, mută‑te mai în față!“ Atunci vei avea cinste înaintea tuturor celor ce șed la masă împreună cu tine. 11Căci oricine se înalță pe sine, va fi smerit, și oricine se smerește, va fi înălțat.
12Apoi i‑a zis și celui ce‑L invitase:
– Când dai un prânz sau o cină, nu‑ți invita nici prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te invite și ei pe tine și să fii astfel răsplătit. 13Ci tu, când dai un ospăț, invită‑i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei ologi, pe cei orbi, 14și vei fi fericit, pentru că ei n‑au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți.
Pilda celor invitați la cină
(Mt. 22:1-14)
15Când a auzit acestea, unul dintre cei ce ședeau la masă I‑a zis:
– Fericit este oricine va mânca15 Lit.: va mânca pâine. în Împărăția lui Dumnezeu!
16Dar Isus i‑a răspuns:
– Un om a dat o cină mare și i‑a invitat pe mulți. 17La ora cinei, și‑a trimis sclavul să le spună celor invitați: „Veniți, căci acum toate sunt gata!“ 18Dar toți, unul după altul, au început să se scuze.18 În cultura vremii acest refuz era considerat o foarte mare jignire după ce, inițial, fiecare își confirmase prezența (vezi v. 16-17). Obiceiul era ca oaspeții să primească o invitație inițială, iar apoi, când totul era pregătit, erau anunțați să vină la ospăț. Primul i‑a zis: „Am cumpărat un ogor și am nevoie să mă duc să‑l văd. Te rog să mă scuzi!“ 19Altul i‑a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să‑i pun la probă. Te rog să mă scuzi!“ 20Altul i‑a zis: „Tocmai m‑am însurat și de aceea nu pot să vin!“
21Când sclavul s‑a întors, i‑a istorisit stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s‑a mâniat și i‑a zis sclavului său: „Ieși repede pe străzile și pe aleile cetății și adu‑i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi și pe cei ologi!“ 22La urmă, sclavul a zis: „Stăpâne, s‑a făcut ce ai poruncit și tot mai este loc!“ 23Stăpânul i‑a zis atunci sclavului: „Ieși pe drumuri și pe la garduri și silește‑i pe oameni să vină, ca să mi se umple casa! 24Căci vă spun că niciunul dintre acei oameni care fuseseră invitați nu va gusta din cina mea!“
Costul uceniciei
(Mt. 10:37-38; 5:13; Mc. 9:50)
25Împreună cu El mergeau mulțimi mari de oameni. El S‑a întors și le‑a zis: 26„Dacă vine cineva la Mine și nu‑și urăște26 În ideea de a nu‑i iubi mai mult decât pe Dumnezeu (vezi Mt. 10:37). tatăl, mama, soția, copiii, frații, surorile, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27Oricine nu‑și duce crucea și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
28Căci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să‑l termine? 29Pentru ca nu cumva, după ce‑i pune temelia, să nu‑l poată termina și toți cei care văd aceasta să înceapă să‑și bată joc de el 30și să zică: «Omul acesta a început să construiască și n‑a putut să termine!»
31Sau care rege, când pornește la război împotriva altui rege, nu se așază mai întâi să hotărască dacă este în stare să i se opună cu zece mii de oameni celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?! 32Dacă nu poate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, îi va trimite o solie ca să ceară pace. 33Tot așa, oricine dintre voi, care nu renunță la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu.
34Sarea este bună. Dar dacă sarea și‑a pierdut puterea de a săra, prin ce va fi făcută din nou sărată?! 35Nu mai este de folos nici pentru pământ și nici pentru grămada de gunoi, ci oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“
Giayo ni Jesus ang Tawo nga Masakiton
1Usa niana ka Adlaw nga Igpapahulay, giimbitar si Jesus sa usa sa kadagkoan sa mga Pariseo didto sa ilang balay aron mokaon. Pag-abot ni Jesus didto, gibantayan siya pag-ayo sa mga tawo nga nagabatok kaniya, kon lapason ba niya ang Kasugoan. 2Unya may tawo didto nga nanghupong ang tibuok lawas. 3Nangutana si Jesus sa mga magtutudlo sa Kasugoan ug sa mga Pariseo, “Gitugot ba sa atong Kasugoan ang pagpang-ayo sa mga masakiton sa Adlaw nga Igpapahulay o wala?” 4Apan wala sila motubag. Unya gigunitan dayon ni Jesus ang tawo, giayo, ug pagkahuman gipalakaw. 5Ug miingon siya sa mga tawo didto, “Pananglit may anak o baka kamo nga mahulog sa atabay sa Adlaw nga Igpapahulay, pasagdan lang ba ninyo tungod kay Adlaw nga Igpapahulay?” 6Apan wala gayod sila makatubag sa iyang pangutana.
Ang Pagpaubos ug ang Pagkamaabiabihon
7Namatikdan ni Jesus nga ang mga dinapit namili ug mga lingkoranan nga alang sa mga pinasidunggan. Busa gitambagan niya sila. 8“Kon dapiton ka sa kombira sa kasal, ayaw pilia ang lingkoranan nga alang sa mga pinasidunggan. Kay tingali ug may giimbitar nga mas pinasidunggan pa kay kanimo. 9Ug ang nagdapit kaninyong duha moduol kanimo ug moingon, ‘Palihog hawa una diha, tungod kay giandam kana alang niining tawhana.’ Maulawan ka unya ug mopahipi ka na lang hinuon sa daplin. 10Apan kon dapiton ka, pilia ang lingkoranan nga alang sa mga dili pinasidunggan, aron sa pag-abot sa nagdapit kanimo duolon ka niya ug palingkoron sa lingkoranan nga alang sa mga pinasidunggan. Mapasidunggan ka pa unya atubangan sa tanang mga dinapit. 11Kay si bisan kinsa nga mapahitas-on ipaubos, ug ang mapainubsanon ipataas.” 12Unya miingon si Jesus sa tawo nga nagdapit kaniya, “Kon modapit ka ug mga tawo aron maniudto o manihapon didto sa inyo, dili lang ang imong mga amigo, igsoon, mga paryente, o ang imong mga silingan nga adunahan ang imong dapiton, kay basin ug dapiton ka usab nila, unya madawat mo na ang imong balos. 13Kon magkombira ka, dapita usab ang mga kabos, ang mga singkaw, ang mga bakol, ug ang mga buta. 14Ug mabulahan ka tungod kay dili sila makabalos kanimo. Ang Dios mao ang magbalos kanimo inig-abot sa panahon nga banhawon ang mga matarong.”
Ang Sambingay bahin sa Kombira
(Mat. 22:1-10)
15Sa pagkadungog niadto sa usa nga nakauban ni Jesus sa pagpangaon, miingon siya, “Bulahan kadtong mga tawo nga makakaon didto sa gingharian sa Dios!” 16Unya gisuginlan siya ni Jesus, “May usa ka tawo nga nagaandam ug dakong kombira, ug daghan ang iyang gipangdapit. 17Pag-abot sa oras nga mangaon na, gisugo niya ang iyang sulugoon nga adtoon ang mga dinapit ug sultihan nga moadto na sila tungod kay andam na ang tanan. 18Apan ang matag usa kanila mibalibad nga dili sila makaadto. Miingon ang usa, ‘Bag-o lang akong nakapalit ug yuta ug kinahanglan nga adtoon ko ug tan-awon. Busa sabta lang una ako.’ 19Miingon pa gayod ang usa, ‘Dili ako makaadto tungod kay bag-o lang akong nakapalit ug napulo ka baka ug sulayan ko na kon maayo bang idaro. Busa sabta lang una ako.’ 20Miingon pa gayod ang usa, ‘Bag-o lang akong gikasal, busa dili ako makaadto.’ 21Pagkahuman, mibalik ang sulugoon sa iyang agalon ug gisultihan niya kini kon nganong dili sila makaadto. Pagkadungog sa agalon nasuko siya. Busa miingon siya sa iyang sulugoon, ‘Adto didto sa mga karsada ug mga kalye sa atong lungsod ug dad-a dinhi ang mga kabos, mga singkaw, mga buta ug mga bakol.’ 22Sa dihang nahimo na kadto sa sulugoon, miingon siya sa iyang agalon, ‘Sir, natuman ko na ang imong sugo, apan may bakante pa gayod sa kan-anan.’ 23Busa miingon ang agalon kaniya, ‘Adto didto sa mga dalan sa gawas sa lungsod ug pugsa ang mga tawo nga imong makita nga moanhi dinhi aron mapuno ang akong balay. 24Sultihan ko kamo sa tinuod nga walay bisan usa kanila niadtong una kong giimbitar nga makatilaw sa akong giandam nga pagkaon.’ ”
Ang Pagsunod sa Ginoo
(Mat. 10:37-38)
25Samtang nagpadayon si Jesus sa iyang paglakaw paingon sa Jerusalem, daghang mga tawo ang miuban kaniya. Milingi siya kanila ug miingon, 26“Kon may tawo nga gustong mosunod kanako, apan mas gimahal niya ang iyang mga ginikanan, asawa, mga anak, mga igsoon o ang iyang kaugalingon kay kanako, dili siya mahimong akong tinun-an. 27Si bisan kinsa nga dili mosunod kanako tungod sa kahadlok nga kamatayon ang iyang dangatan dili mahimong akong tinun-an. 28Ang tawo nga gustong mosunod kanako, sama siya sa tawo nga nagplanong magtukod ug taas nga balay. Una, banabanaon niya kon pila ang iyang magasto ug kon paigo ba ang iyang kuwarta nga gastohon hangtod nga mahuman kini. 29Tungod kay kon dili niya kini himuon tingali ug pundasyon pa lang ang iyang matrabaho ug mahurot na ang iyang kuwarta ug dili na niya kini mahuman. Busa kataw-an gayod siya sa mga tawo nga makakita niini. 30Moingon sila, ‘Kining tawhana nagpatuga-tuga ug tukod ug balay apan dili man diay makapahuman.’ 31Sama usab siya sa usa ka hari nga makig-away sa lain nga hari. Kinahanglan planohon una niya kon ang iyang mga sundalo nga napulo ka libo makasugakod ba sa pagpakiggira sa hari nga may biente mil ka mga sundalo. 32Kon sa iyang banàbanà dili siya makasugakod, maayo pa nga samtang wala pa ang gira sugoon niya ang pipila sa iyang mga tawo nga sultihan ang iyang kaaway nga hari nga gusto na lang niyang makighusay. 33Mao usab kana ang angay ninyong himuon. Hunahunaon una ninyo kon mosunod ba kamo kanako, kay kon dili ninyo biyaan ang tanan ninyong gipalabi dinhi sa kalibotan, dili kamo mahimong akong tinun-an.”
Ang Asin
(Mat. 5:13; Mar. 9:50)
34“Ang asin maayo, apan kon mawala na ang iyang lami, wala nay mahimo pa aron molami kini pag-usab. 35Dili na mapuslan bisan pa ug isagol sa mga hugaw aron iabuno, mao nga ilabay na lang kini. Busa sabta gayod ninyo kining inyong nadunggan.”
