Chemare la pocăință
1În acea vreme au sosit unii și I‑au istorisit lui Isus despre galileenii al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. 2Isus, răspunzând, le‑a zis: „Credeți că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni, pentru că au suferit aceste lucruri? 3Vă spun că nu! Dar dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri într‑un fel asemănător! 4Sau credeți că acei optsprezece peste care a căzut turnul Siloamului și i‑a omorât au fost mai vinovați decât toți ceilalți oameni care locuiesc în Ierusalim? 5Vă spun că nu! Ci dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri într‑un fel asemănător5 Sau: toți veți pieri, de asemenea.!“
6Apoi le‑a spus această pildă: „Un om avea un smochin plantat în via sa. A venit să caute roade în el, dar n‑a găsit. 7Atunci i‑a zis agricultorului: «Iată că sunt deja trei ani de când vin și caut roade în acest smochin, dar nu găsesc! Taie‑l deci! De ce să mai secătuiască pământul degeaba?!»
8Însă acesta, răspunzând, i‑a zis: «Stăpâne, mai lasă‑l și anul acesta, iar eu voi săpa în jurul lui și îi voi pune gunoi. 9Poate că, de acum înainte, va face roade. Dacă nu, îl vei tăia!»“
Vindecarea unei femei într‑o zi de Sabat
10Într‑o zi de Sabat, Isus dădea învățătură într‑una din sinagogi. 11Și iată că acolo era o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputință. Ea era încovoiată și nu se putea îndrepta pe deplin. 12Când a văzut‑o, Isus a chemat‑o și i‑a zis: „Femeie, ești eliberată de neputința ta!“ 13El Și‑a întins mâinile peste ea și deodată ea s‑a îndreptat; și‑L slăvea pe Dumnezeu.
14Însă conducătorul sinagogii, indignat că Isus a vindecat în ziua de Sabat, a zis mulțimii:
– Sunt șase zile în care trebuie să se lucreze. Veniți deci în acele zile să fiți vindecați, nu în ziua de Sabat!
15Dar Domnul i‑a răspuns și a zis:
– Ipocriților! Oare în ziua de Sabat nu‑și dezleagă fiecare dintre voi boul sau măgarul de la iesle și‑l duce să‑l adape?! 16Această femeie, care este o fiică a lui Avraam și pe care, iată, Satan a ținut‑o legată timp de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua de Sabat?
17Toți împotrivitorii Lui au rămas de rușine când a zis aceste lucruri. Și întreaga mulțime se bucura de toate lucrurile minunate care se înfăptuiau prin El.
Pilda bobului de muștar și a drojdiei
(Mt. 13:31-32; Mc. 4:30-32)
18Prin urmare, El a zis:
– Cu ce seamănă Împărăția lui Dumnezeu și cu ce o voi asemăna? 19Ea este ca un bob de muștar pe care l‑a luat un om și l‑a aruncat în grădina lui. El a crescut și a devenit un pom, iar păsările cerului și‑au făcut cuiburi între ramurile lui.
20El a zis iarăși:
– Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu? 21Este ca drojdia pe care a luat‑o o femeie și a pus‑o21 Lit.: a ascuns‑o. în trei măsuri21 Gr.: trei sata (ebr.: trei seah). Un saton avea aproximativ 7 l. Cantitatea totală era de aproximativ 22 l, suficientă pentru a hrăni peste 100 de oameni. de făină, până a dospit tot aluatul.
Intrarea în Împărăție
(Mt. 7:13-14, 22-23; 8:11-12)
22Isus trecea prin cetăți și prin sate, dând învățătură și continuându‑Și călătoria spre Ierusalim.
23Cineva L‑a întrebat:
– Doamne, numai câțiva vor fi mântuiți?
El le‑a zis:
24– Străduiți‑vă să intrați pe ușa cea îngustă! Căci vă spun că mulți vor încerca să intre, dar nu vor putea. 25Odată ce Stăpânul casei se va ridica și va încuia ușa, voi, stând afară, veți începe să bateți la ușă și să ziceți: „Doamne, deschide‑ne!“ Dar El, răspunzând, vă va zice: „Nu știu de unde sunteți.“ 26Atunci veți începe să ziceți: „Noi am mâncat și am băut înaintea Ta, și pe străzile noastre ai dat Tu învățătură!“ 27Dar El, răspunzând, vă va zice: „Vă spun că nu știu de unde sunteți. Îndepărtați‑vă de la Mine, voi, toți lucrătorii nedreptății!“
28Va fi plânsul și scrâșnirea dinților când îi veți vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov și pe toți profeții în Împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi alungați! 29Vor veni de la Răsărit și de la Apus, de la Nord și de la Sud și se vor așeza la masă în Împărăția lui Dumnezeu. 30Și iată că sunt unii dintre cei din urmă care vor fi cei dintâi și sunt unii dintre cei dintâi care vor fi cei din urmă.
Plângere asupra Ierusalimului
(Mt. 23:37-39)
31Chiar în ceasul acela au venit câțiva farisei și I‑au zis:
– Pleacă și du‑Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare!
32El le‑a răspuns:
– Duceți‑vă și spuneți‑i acelei vulpi: iată, alung demoni și înfăptuiesc vindecări azi și mâine, iar a treia zi voi termina. 33Trebuie însă ca azi, mâine și poimâine să‑Mi continui drumul, pentru că nu se poate ca un profet să piară afară din Ierusalim.
34Ierusalime, Ierusalime, care omori profeții și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să‑ți adun copiii așa cum își adună cloșca puii sub aripi, dar n‑ați vrut! 35Iată, casa vă este lăsată pustie! Vă spun că nicidecum nu Mă veți mai vedea până când nu va veni vremea când veți zice: „Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“35 Vezi Ps. 118:26.
La nécessité d’un profond changement
1A cette époque survinrent quelques personnes qui informèrent Jésus que Pilate avait fait tuer des Galiléens pendant qu’ils offraient leurs sacrifices.
2Jésus leur dit : Pensez-vous que ces Galiléens ont subi un sort si cruel parce qu’ils étaient de plus grands pécheurs que tous leurs compatriotes ? 3Non, je vous le dis ; mais vous, si vous ne changez pas, vous périrez tous, vous aussi.
4Rappelez-vous ces dix-huit personnes qui ont été tuées quand la tour de Siloé13.4 Source située au sud de Jérusalem, où on avait élevé une tour. s’est effondrée sur elles. Croyez-vous qu’elles aient été plus coupables que tous les autres habitants de Jérusalem ? 5Non, je vous le dis ; mais vous aussi, si vous ne changez pas, vous périrez tous.
6Là-dessus, il leur raconta cette parabole : Un homme avait un figuier dans sa vigne. Un jour, il voulut y cueillir des figues, mais n’en trouva pas. 7Il dit alors à celui qui s’occupait de sa vigne : « Voilà trois ans que je viens chercher des figues sur cet arbre, sans pouvoir en trouver. Coupe-le ; je ne vois pas pourquoi il occupe la place inutilement. » 8« Maître, lui répondit l’homme, laisse-le encore cette année ! Je bêcherai encore la terre tout autour et j’y mettrai du fumier ; 9peut-être qu’il portera du fruit à la saison prochaine. Sinon, tu le feras couper. »
Une guérison le jour du sabbat
10Un jour de sabbat, Jésus enseignait dans une synagogue. 11Il s’y trouvait une femme qui, depuis dix-huit ans, était sous l’emprise d’un esprit qui la rendait infirme : elle était voûtée et n’arrivait absolument pas à se redresser. 12Lorsque Jésus la vit, il l’appela et lui dit : Femme, tu es délivrée de ton infirmité !
13Il posa ses mains sur elle et, immédiatement, elle se redressa et se mit à louer Dieu.
14Mais le responsable de la synagogue fut fâché que Jésus ait fait cette guérison le jour du sabbat. S’adressant à la foule, il lui dit : Il y a six jours pour travailler : venez donc vous faire guérir ces jours-là, mais pas le jour du sabbat !
15Le Seigneur lui répondit : Hypocrites que vous êtes ! Chacun de vous ne détache-t-il pas son bœuf ou son âne de la mangeoire pour le mener à l’abreuvoir le jour du sabbat ? 16Et cette femme, qui est une fille d’Abraham, et que Satan tenait en son pouvoir depuis dix-huit ans, fallait-il ne pas la délivrer de sa chaîne aujourd’hui parce que c’est le jour du sabbat ?
17Cette réponse de Jésus remplit de confusion tous ceux qui avaient pris parti contre lui, tandis que le peuple était enthousiasmé de le voir accomplir tant d’œuvres merveilleuses.
Les paraboles de la graine de moutarde et du levain
(Mt 13.31-33 ; Mc 4.30-32)
18Jésus dit alors : A quoi ressemble le royaume de Dieu ? A quoi pourrais-je le comparer ? 19Il ressemble à une graine de moutarde qu’un homme a prise pour la semer dans son jardin ; la graine pousse jusqu’à devenir un arbuste, et les oiseaux du ciel nichent dans ses branches.
20Puis il ajouta : A quoi comparerai-je encore le royaume de Dieu ? 21Il ressemble à du levain qu’une femme a pris pour le mélanger à une vingtaine de kilogrammes de farine. Et à la fin, toute la pâte a levé.
L’entrée dans le royaume
22Jésus traversait ainsi les villes et les villages ; il y enseignait, tout en se dirigeant vers Jérusalem.
(Mt 7.13-14)
23Quelqu’un lui demanda : Seigneur, n’y a-t-il qu’un petit nombre de gens qui seront sauvés ?
Il répondit en s’adressant à tous ceux qui étaient là : 24Faites tous vos efforts pour entrer par la porte étroite, car nombreux sont ceux qui chercheront à entrer et n’y parviendront pas.
(Mt 25.10-12)
25Dès que le maître de la maison se sera levé et qu’il aura fermé la porte à clé, si vous êtes restés dehors, vous aurez beau frapper à la porte en suppliant : « Seigneur, Seigneur, ouvre-nous ! » il vous répondra : « Je ne sais pas d’où vous venez. »
(Mt 7.22-23)
26Alors vous direz : « Mais nous étions à table avec toi, nous avons mangé et bu sous tes yeux. Tu as enseigné dans nos rues… »
27Il vous répondra : « Je ne sais pas d’où vous venez. Allez-vous-en, vous qui commettez le mal. »
28C’est là qu’il y aura des pleurs et d’amers regrets, quand vous verrez Abraham, Isaac et Jacob et tous les prophètes dans le royaume de Dieu, tandis que vous-mêmes vous en serez exclus. 29Des hommes viendront de l’Orient et de l’Occident, du Nord et du Midi, et prendront place à table dans le royaume de Dieu.
30Alors, certains de ceux qui sont les derniers seront les premiers ; et certains de ceux qui sont les premiers seront les derniers.
Jésus poursuit sa route vers Jérusalem
31A ce moment-là, quelques pharisiens s’approchèrent de Jésus et l’avertirent : Tu devrais quitter cette région et aller loin d’ici, car Hérode veut te faire mourir.
32Mais Jésus leur répondit : Allez dire de ma part à ce renard : « Aujourd’hui, je chasse des démons et je guéris des malades ; demain, je ferai de même et après-demain, j’aurai achevé ma tâche. 33Mais il faut que je poursuive ma route aujourd’hui, demain et après-demain, car il est impensable qu’un prophète soit mis à mort ailleurs qu’à Jérusalem ! »
(Mt 23.37-39)
34Ah, Jérusalem ! Jérusalem ! Toi qui fais mourir les prophètes et qui lapides ceux que Dieu t’envoie ! Combien de fois j’ai voulu rassembler tes habitants auprès de moi comme une poule rassemble ses poussins sous ses ailes ! Mais vous ne l’avez pas voulu ! 35Eh bien, maintenant, votre maison va être livrée à l’abandon. Oui, je vous le déclare : dorénavant vous ne me verrez plus jusqu’à ce que le temps soit arrivé où vous direz13.35 Certains manuscrits ont : jusqu’à ce que vous disiez (voir Mt 23.39). : Béni soit celui qui vient au nom du Seigneur13.35 Ps 118.26. Autre traduction : Béni soit, au nom du Seigneur, celui qui vient !!
