Ipocrizia fariseilor
(Mt. 10:26-27)
1Între timp, mulțimea s‑a adunat cu zecile de mii, astfel că se călcau în picioare unii pe alții. Isus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi:
– Păziți‑vă pe voi înșivă de drojdia fariseilor, care este ipocrizia! 2Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit și nimic ascuns care nu va fi făcut cunoscut. 3De aceea, orice ați spus în întuneric, va fi auzit la lumină, și orice ați șoptit la ureche, în odăițe3 Cu referire la o încăpere izolată din casă, care nu avea de obicei nicio fereastră cu deschidere în exterior; era locul cel mai tainic din casă. Termenul mai poate avea și sensul de cămară, magazie (vezi 12:24), locul unde erau ținute lucrurile de valoare., va fi proclamat de pe acoperișuri.
Teamă de Dumnezeu, nu de oameni
(Mt. 10:28-33; 12:31-32; Mc. 3:28-29)
4Vă spun vouă, prietenilor Mei, să nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care, după aceea, nu mai pot face nimic. 5Vă voi arăta însă de Cine să vă temeți: temeți‑vă de Cel Care, după uciderea trupului, are autoritatea de a arunca în Gheenă5 Gr.: gheenna, termen ce desemna Valea (fiilor lui) Hinom (ebr.: ghe‑hinom), o vale situată la sud de Ierusalim, loc unde în vremea lui Ahaz și Manase îi erau aduse sacrificii umane zeului amonit Moleh (2 Cron. 28:3; 33:6). Iosia a profanat valea (2 Regi 23:10), aceasta ajungând ulterior un loc în care deșeurile ardeau continuu. Valea a devenit o imagine a locului pedepsei finale.. Da, vă spun, de Acela să vă temeți! 6Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi assarioni6 Lat.: as, monedă romană de bronz, care valora a 16-a parte dintr‑un denar (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 7:41).? Și totuși, nici măcar una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu! 7Chiar și firele de păr din capul vostru, toate vă sunt numărate! Nu vă temeți! Voi sunteți mai prețioși decât multe vrăbii.
8Vă spun că pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi și Fiul Omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9Însă cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat și el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10Și oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cel care va blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.
11Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a conducătorilor și a autorităților, să nu vă îngrijorați cum sau ce veți vorbi în apărarea voastră sau ce veți spune, 12pentru că Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneți.
Pilda bogatului nesăbuit
13Cineva din mulțime I‑a zis:
– Învățătorule, spune‑i fratelui meu să împartă moștenirea cu mine!
14Dar Isus i‑a răspuns:
– Omule, cine M‑a pus pe Mine judecător sau împărțitor între voi?!
15Apoi le‑a zis:
– Fiți atenți și păziți‑vă de orice fel de lăcomie, căci viața cuiva nu stă în belșugul avuțiilor lui!
16Și le‑a spus o pildă:
– Ogorul unui om bogat rodise din belșug. 17El se gândea în sine însuși și zicea: „Ce să fac, pentru că nu mai am unde să‑mi depozitez roadele?!“
18Atunci a zis: „Iată ce voi face: îmi voi dărâma hambarele, voi construi altele mai mari și voi depozita acolo tot grâul și toate bunurile mele. 19Apoi voi zice sufletului meu: «Suflete, ai multe bunuri, adunate pentru mulți ani. Odihnește‑te, mănâncă, bea și înveselește‑te!»“
20Dar Dumnezeu i‑a zis: „Nesăbuitule! Chiar în noaptea aceasta ți se cere sufletul; și lucrurile pe care le‑ai pregătit, ale cui vor fi?!“ 21Așa este cel care adună pentru sine, dar care nu este bogat față de Dumnezeu!
Despre îngrijorări
(Mt. 6:25-34)
22Apoi le‑a zis ucenicilor Săi:
– De aceea vă spun: nu vă îngrijorați pentru viața22 Sau: sufletul. voastră, gândindu‑vă ce veți mânca, nici de trupul vostru, gândindu‑vă cu ce vă veți îmbrăca! 23Căci viața este mai mult decât mâncarea, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea. 24Uitați‑vă cu atenție la corbi: ei nici nu seamănă, nici nu seceră și nu au nici cămară, nici hambar. Și totuși Dumnezeu îi hrănește. Cu cât mai prețioși sunteți voi decât păsările!? 25Și apoi, cine dintre voi, îngrijorându‑se, poate să adauge un cot la lungimea vieții lui25 Vezi și Ps. 39:5, acolo unde durata vieții este „măsurată“ cu ajutorul unui lat de palmă. Sau un cot la înălțimea lui.?! 26Prin urmare, dacă nu puteți face nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijorați de celelalte?!
27Uitați‑vă cu atenție cum cresc crinii: ei nici nu se ostenesc, nici nu torc27 Unele mss conțin: nici nu torc, nici nu țes.. Și totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s‑a îmbrăcat ca unul dintre ei! 28Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puțin credincioșilor!?
29Și voi deci, nu căutați ce să mâncați și ce să beți, și nu fiți îngrijorați, 30căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută. Tatăl vostru știe că aveți nevoie de acestea. 31Căutați în schimb Împărăția lui Dumnezeu31 Unele mss conțin: Împărăția Lui. și vi se vor da și acestea.
32Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatălui vostru Îi face plăcere să vă dea Împărăția! 33Vindeți‑vă bunurile și dați milostenie. Faceți‑vă rost de săculeți33 Cu referire la săculeții în care se țineau banii. care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde hoțul nu se apropie, nici molia n‑o distruge. 34Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.
Îndemn la veghere
(Mt. 24:45-51)
35Coapsele să vă fie încinse, iar candelele aprinse. 36Să fiți și voi asemenea oamenilor care își așteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să‑i deschidă imediat atunci când va veni și va bate la ușă. 37Fericiți sunt robii aceia pe care stăpânul, la venirea lui, îi va găsi veghind! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să se așeze la masă și se va apropia să le slujească! 38Fie că vine la a doua strajă38 Între orele 21:00–24:00. Evreii au împrumutat de la romani împărțirea nopții în 4 străji a câte 3 ore. În VT noaptea era împărțită în 3 străji a câte 4 ore (apus–22:00; 22:00–2:00; 2:00–răsărit). din noapte, fie că vine la a treia strajă38 Între orele 24:00–3:00., fericiți sunt aceia pe care‑i va găsi astfel! 39Să știți lucrul acesta: dacă stăpânul casei ar ști la ce oră vine hoțul, ar veghea și n‑ar lăsa să i se spargă casa. 40Și voi deci, fiți pregătiți, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.
Robul credincios și înțelept
(Mt. 25:1-13; Mc. 13:33-37)
41Petru L‑a întrebat:
– Doamne, pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toți?
42Domnul a răspuns:
– Cine este deci administratorul credincios și înțelept pe care stăpânul îl va pune responsabil peste ceilalți slujitori ai săi, ca să le dea partea de hrană la timp? 43Fericit este robul acela, pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! 44Adevărat vă spun că îl va pune responsabil peste toate bunurile sale! 45Dar, dacă robul acela zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie să vină!“ și începe să‑i bată pe slujitori și pe slujnice, să mănânce, să bea și să se îmbete, 46stăpânul acelui rob va veni într‑o zi în care el nu se așteaptă și la o oră pe care n‑o știe. El îl va tăia în două46 Posibil o hiperbolă care transmite ideea de pedeapsă foarte aspră. și‑i va hotărî partea la un loc cu necredincioșii.
47Robul acela, care știe voia stăpânului său și nu se pregătește sau nu face potrivit cu voia acestuia, va fi bătut cu multe lovituri. 48Iar cel ce nu știe, însă face lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu mai puține lovituri. Cui i s‑a dat mult, i se va cere mult, iar cui i s‑a încredințat mult, i se va cere și mai mult.
Nu pacea, ci dezbinarea
(Mt. 10:34-36)
49Eu am venit să arunc foc pe pământ și cât aș vrea ca focul să fi fost deja aprins! 50Am un botez cu care trebuie să fiu botezat și cât de apăsat sunt până când acesta este îndeplinit! 51Credeți că am venit să aduc pace pe pământ? Vă spun că nu, ci mai degrabă dezbinare. 52Căci, de acum înainte, din cinci care vor fi într‑o casă, trei vor fi dezbinați împotriva a doi și doi împotriva a trei.
53Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului,
iar fiul împotriva tatălui,
mama împotriva fiicei,
iar fiica împotriva mamei,
soacra împotriva nurorii ei,
iar nora împotriva soacrei.
Înțelegând vremurile
(Mt. 16:2-3; 5:25-26)
54Apoi le‑a mai zis mulțimilor:
– Când vedeți un nor ridicându‑se la apus, ziceți imediat: „Vine ploaia.54 În Israel, norii de ploaie vin dinspre vest.“ Și așa se întâmplă. 55Iar când vântul suflă din sud, ziceți: „Va fi arșiță.“ Și așa se întâmplă. 56Ipocriților! Fața cerului și a pământului știți s‑o deosebiți, dar vremea aceasta cum de nu știți s‑o deosebiți?
57Și de ce nu judecați voi înșivă ce este drept? 58În timp ce te duci cu acuzatorul tău la conducător, dă‑ți silința pe drum să te împaci cu el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna ofițerului, iar ofițerul să te arunce în închisoare! 59Îți spun că nu vei ieși de acolo până când nu vei fi plătit și ultimul lepton59 Un lepton (monedă grecească din cupru) era jumătate de codrant (pentru valoarea codrantului, vezi nota din Mt. 5:26) și a 128-a parte dintr‑un denar (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 7:41).!
Avisos contra o fingimento
(Mt 10.26-27)
1Entretanto, a multidão crescia até haver milhares de pessoas que se atropelavam. Voltando-se primeiro para os discípulos, avisou-os: “Tenham cuidado com o fermento dos fariseus, que é a sua hipocrisia. 2Porém, não há nada escondido que não venha a revelar-se, nem nada oculto que não venha a ser conhecido. 3Tudo o que disserem nas trevas será escutado à luz e o que segredarem ao ouvido num quarto será proclamado pelos telhados!
A quem devemos temer
(Mt 10.28-33)
4Meus amigos, não temam os que podem matar-vos o corpo, mas que não têm para vos fazer mais do que isso. 5Dir-vos-ei quem devem temer: temam Deus, que tem autoridade para matar e lançar no inferno. Sim, é a ele que devem temer.
6Não se vendem cinco pardais por duas moedinhas? E nem um só deles passará despercebido aos olhos de Deus. 7Os próprios cabelos da vossa cabeça estão contados. Portanto, não se preocupem! Para ele, vocês valem mais do que muitos pardais juntos.
Confessar Jesus perante as pessoas
(Mt 12.31-32; Mc 3.28-29)
8E garanto-vos: quem me reconhecer diante dos homens, também o Filho do Homem o reconhecerá diante dos anjos de Deus. 9Porém, quem me negar na presença dos homens, também eu o negarei na presença dos anjos de Deus. 10Até o dizer mal do Filho do Homem pode ser perdoado, mas nunca quem falar mal do Espírito Santo.
11E quando forem levados às sinagogas, aos governantes e autoridades, não se preocupem com a vossa defesa ou com o que vão dizer, 12porque o Espírito Santo vos ensinará naquele momento as palavras a dizer.”
A parábola do homem rico
13Foi então que alguém exclamou do meio da multidão: “Senhor, peço-te que digas ao meu irmão que reparta comigo a herança do meu pai!” Jesus respondeu:
14“Não sou juiz para decidir sobre essas questões legais entre vocês. 15A questão de fundo é que não se deixem dominar pela avareza. Porque a vida verdadeira não está garantida pelos bens que cada um possa ter.”
16E contou-lhe uma parábola: “Certo homem rico possuía uma propriedade fértil que dava boas colheitas. 17Os seus celeiros transbordavam e não podia guardar tudo lá dentro. O homem pôs-se a pensar no problema. 18Por fim, concluiu: ‘Já sei, vou deitar abaixo os celeiros e construir outros maiores. 19Assim terei espaço suficiente. Depois direi comigo mesmo: “Amigo, armazenaste o bastante para os anos futuros. Agora, repousa e come, bebe e diverte-te!” ’
20Mas Deus disse-lhe: ‘Louco! Esta noite vais morrer e para quem fica tudo isso?’
21Sim, louco é quem acumula riquezas na Terra, mas não é rico em relação a Deus.”
Não se preocupem
(Mt 6.25-34)
22E voltando-se para os discípulos: “Portanto, aconselho-vos que não se preocupem com o ter ou não comida suficiente e roupa para vestir. 23Porque a vida é muito mais do que o comer ou o vestir. 24Olhem os corvos que não plantam, não colhem, não têm celeiros para armazenar alimento, e mesmo assim vivem, porque é Deus quem os sustenta. E vocês valem muito mais do que as aves! 25As vossas preocupações poderão porventura acrescentar um só momento ao tempo da vossa vida? 26Claro que não! E se a preocupação não ajuda nem sequer a realizar coisas pequenas, qual é a vantagem de nos preocuparmos com coisas maiores?
27Olhem os lírios do campo, que não trabalham nem tecem! E contudo nem Salomão em toda a sua glória se vestiu tão bem como eles. 28E se Deus veste a erva do campo, que hoje é viçosa e amanhã é lançada no fogo, não acham que vos dará também o necessário, almas com tão pouca fé? 29E não se preocupem com o que comer e o que beber; que isso não vos cause ansiedade. 30Os gentios é que se afadigam com estas coisas, mas o vosso Pai sabe perfeitamente que precisam delas. 31Deem pois prioridade ao seu reino e ele dar-vos-á estas coisas.
32Portanto, não tenhas medo, pequeno rebanho, porque o vosso Pai se alegra em dar-vos o reino.
33Vendam o que têm e deem aos que estão em necessidade. Preparem bolsas que não envelhecem e nos céus um tesouro inesgotável, onde o ladrão não o alcança nem a traça o corrói. 34Pois onde estiver o vosso tesouro ali estará também o vosso coração.
Sejam vigilantes
(Mt 24.43-51; 25.1-13; Mc 13.33-37)
35Estejam preparados, com os vossos lombos cingidos e as vossas candeias acesas, 36como se esperassem o vosso Senhor regressando da festa de casamento. Assim, estarão preparados para lhe abrir a porta e deixá-lo entrar quando chegar e bater. 37Felizes os servos que estiverem vigiando assim. É realmente como vos digo: ele mesmo os sentará à mesa e os servirá!
38Poderá vir às nove da noite ou talvez à meia-noite. Porém, seja qual for a hora, felizes os que estiverem prontos. 39Saibam isto: se o senhor da casa soubesse exatamente quando o ladrão vem, ficaria de vigilância e não deixaria que a casa fosse arrombada. 40Também vocês devem estar prontos em todo o tempo, porque o Filho do Homem virá quando menos o esperarem.”
41Pedro perguntou: “Senhor, essa parábola que contas é só para nós ou é também para toda a gente?”
42O Senhor respondeu: “Quem é o gerente fiel e sensato, a quem o seu senhor confiará a responsabilidade sobre os empregados, para lhes dar o sustento à hora certa? 43Feliz é o servo cujo senhor, no seu regresso, encontrar a fazer um bom trabalho. 44É realmente como vos digo: tal servo o senhor porá sobre tudo o que tem. 45Mas se esse servo disser consigo próprio: ‘O meu senhor não voltará tão cedo’, e começar a maltratar os servos e as servas, e a fazer uma vida de comezainas e bebedeiras, 46o seu senhor, ao voltar sem aviso, num dia e numa hora em que não é esperado, castigá-lo-á severamente e dar-lhe-á a condenação reservada aos infiéis. 47Será severamente castigado por se recusar a cumprir a sua obrigação, ainda que sabendo bem qual era. 48Mas aquele que por desconhecimento não se apercebe do seu mau comportamento será castigado com maior brandura. A quem muito se dá muito se exige, pois a sua responsabilidade é maior; e a quem muito foi confiado muito mais se lhe pede.
Não paz mas divisões
(Mt 10.34-36)
49Vim trazer fogo à Terra e desejava que essa tarefa estivesse já completada! 50Aguarda-me um batismo terrível e sinto-me bem oprimido até que chegue! 51Julgam que vim trazer a paz à Terra? Pelo contrário, vim trazer contendas! 52Daqui em diante as famílias se dividirão, três a meu favor, dois contra, ou o inverso. 53O pai estará dividido contra o filho e o filho contra o pai; a mãe contra a filha e a filha contra a mãe; a sogra contra a nora e esta contra aquela.”
Os sinais dos tempos
(Mt 16.2-3)
54E voltando-se para o povo, Jesus disse: “Quando veem as nuvens a formar-se no poente, sabem dizer: ‘Vem aí chuva!’, e têm razão. 55Quando sopra o vento sul, comentam: ‘Hoje vai fazer calor!’, e assim é. 56Que hipocrisia! Sabem interpretar os sinais da Terra e do céu, mas como não sabem interpretar os do tempo em que vivem. 57Porque é que não veem por vós próprios o que é justo?
58Se te encontrares com o teu adversário diante da autoridade judicial, procura resolver o conflito antes que chegue ao juiz, não vá este condenar-te à prisão. Porque, se tal acontecer, 59ali ficarás até pagares a última moeda.”
