Învățătura lui Isus despre rugăciune
(Mt. 6:9-13; 7:7-11)
1Într‑o zi, Isus Se afla într‑un loc oarecare și Se ruga.
După ce a terminat, unul din ucenicii Lui I‑a zis:
– Doamne, învață‑ne să ne rugăm, așa cum i‑a învățat și Ioan pe ucenicii lui!
2El le‑a zis:
– Când vă rugați, să ziceți astfel:
„Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească‑se Numele Tău!
Vie Împărăția Ta, facă‑se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ!
3Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă‑ne‑o nouă în fiecare zi!
4Și iartă‑ne păcatele noastre,
pentru că și noi iertăm oricui ne este dator!
Și nu ne duce în ispită,4 Cu sensul de: nu ne lăsa să cădem în ispită, având în vedere că Dumnezeu nu ispitește pe nimeni și nici nu poate fi ispitit (vezi Iac. 1:13). Vezi și afirmația lui Isus din Mt. 26:41.
ci scapă‑ne de cel rău!“4 Textul este redat așa cum apare în mss bizantine. Multe mss, care nu fac parte din textul bizantin, redau: Tată, sfințească‑se Numele Tău! / Vie Împărăția Ta! 3 Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă‑ne‑o nouă în fiecare zi! 4 Și iartă‑ne păcatele noastre, / pentru că și noi iertăm oricui ne este dator! / Și nu ne duce în ispită!
5Apoi le‑a zis:
– Are cineva dintre voi vreun prieten la care să se ducă în miez de noapte și să‑i spună: „Prietene, împrumută‑mi trei pâini, 6pentru că a venit la mine, de pe drum, un prieten de‑al meu și n‑am nimic ce să‑i pun înainte!“, 7iar acesta să‑i răspundă dinăuntru: „Nu mă deranja. Ușa este deja încuiată, iar copiii mei sunt cu mine în pat. Nu mă pot ridica să‑ți dau.“? 8Vă spun că, deși nu s‑ar ridica să‑i dea pentru că‑i este prieten, totuși, ca să nu se facă de rușine8 Majoritatea traducerilor redau: datorită insistenței lui, cu referire la prietenul care bate la ușă. Termenul grecesc anaideia, tradus de obicei cu insistență în majoritatea traducerilor, nu mai apare în altă parte în NT, iar studiile recente sugerează că acest termen nu însemna insistență în sec. I d.Cr. Prin urmare, unele traduceri au optat pentru îndrăzneală, nerușinare. Termenul este compus din cuvântul grecesc pentru rușine și un prefix de negație, adică fără (nu) rușine. Așadar, termenul poate însemna atât nerușinare, cât și dorința de a nu se face de rușine. Întrebarea este la cine face acesta referire: la cel care bate la ușă sau la stăpânul casei. În context însă, având în vedere întrebarea din v. 11 și răspunsul din v. 13, este clar că accentul pildei cade nu pe prietenul care bate la ușă, ci pe cel din casă, care este comparat în această pildă cu Dumnezeu. În contextul cultural al vremii, a cere o pâine vecinului la miezul nopții nu era văzut ca o nerușinare sau îndrăzneală, însă a nu răspunde unei asemenea cereri era considerată o adevărată nerușinare. Prin urmare, accentul nu cade pe insistența sau îndrăzneala celui care bate, ci pe onoarea celui care răspunde, în cele din urmă fiind vorba despre Dumnezeu., până la urmă tot se va ridica și‑i va da orice are nevoie.
9Prin urmare, vă spun: cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide! 10Căci oricine cere, primește; cel ce caută, găsește, iar celui ce bate, i se va deschide.
11Cine este tatăl acela dintre voi, care, atunci când fiul său îi cere o pâine, să‑i dea în schimb o piatră, sau când îi cere un pește, să‑i dea un șarpe în loc de pește,11 Vezi și Mt. 7:9. Unele mss redau: Cine este tatăl acela dintre voi care, atunci când fiul său îi cere un pește, să‑i dea un șarpe în loc de pește? 12sau când îi cere un ou, să‑i dea un scorpion? 13Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl Care este în ceruri le va da Duhul Sfânt celor ce I‑L cer!?
Isus și Beelzebul
(Mt. 12:22-30, 43-45; Mc. 3:22-27)
14Isus alunga un demon care era mut. După ce demonul a ieșit, mutul a vorbit, iar mulțimile au rămas uimite.
15Unii dintre ei însă ziceau:
– El alungă demonii cu ajutorul lui Beelzebul15, 18-19 Unele mss conțin Beelzebub, iar altele Beezebul. Beelzebul este forma grecească a lui Baal-Zebul (Prințul Baal). Beelzebub este forma grecească a lui Baal-Zebub (Domnul Muștelor), o parodiere, de fapt, a lui Baal-Zebul. Vezi Mt. 12:24, unde Beelzebul este considerat căpetenia demonilor, numele acesta ajungând să fie folosit pentru Satan., conducătorul demonilor.
16Iar alții, ca să‑L pună la încercare, căutau un semn din cer16 Un semn care să demonstreze că El este Mesia, ceva ce numai Dumnezeu poate să facă. de la El.
17Dar Isus, cunoscându‑le gândurile, le‑a zis:
– Orice împărăție dezbinată împotriva ei înseși este pustiită. Iar o casă dezbinată împotriva ei înseși se prăbușește. 18Și dacă Satan este dezbinat în el însuși, cum va dăinui împărăția lui?! Vă întreb aceasta fiindcă ziceți că Eu alung demonii cu Beelzebul! 19Iar dacă Eu alung demonii cu Beelzebul, fiii19 Probabil cu referire la iudeii care practicau exorcismul. Este posibil ca termenul să se refere chiar la ucenici, care erau evrei. voștri cu cine îi alungă? De aceea ei vor fi judecătorii voștri! 20Dar dacă Eu alung demonii cu degetul lui Dumnezeu20 Vezi și Mt. 12:28., atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi.
21Când cel puternic, pe deplin înarmat, își păzește propria locuință, bunurile lui sunt în siguranță. 22Dar când vine unul și mai puternic și‑l învinge, îi ia toate armele în care s‑a încrezut și apoi împarte prăzile. 23Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine, risipește.
24Când duhul necurat iese dintr‑un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, dar n‑o găsește. Atunci își spune: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit!“ 25Și când vine, o găsește măturată și împodobită. 26Atunci se duce și mai ia alte șapte duhuri, mai rele decât el, și intrând, locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi.
Adevărata fericire
27În timp ce Isus spunea aceste lucruri, o femeie din mulțime și‑a înălțat glasul și a zis:
– Fericit este pântecul care Te‑a purtat și fericiți sunt sânii care Te‑au alăptat!
28Dar El a zis:
– Fericiți sunt mai degrabă cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu și‑l păzesc!
Semnul profetului Iona
(Mt. 12:38-42)
29În timp ce numărul mulțimilor creștea, El a început să spună:
– Această generație este o generație rea. Ea caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona. 30Căci, așa cum a fost Iona un semn pentru niniviteni, tot așa va fi și Fiul Omului pentru generația aceasta. 31Regina din sud se va ridica la judecată alături de oamenii din generația aceasta și‑i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon, iar aici iată că este Ceva31-32 Cu referire la persoana și lucrarea lui Isus. mai mare decât Solomon. 32Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată alături de această generație și o vor condamna, pentru că ei s‑au pocăit la mesajul proclamat de Iona, iar aici iată că este Ceva mai mare decât Iona.
Candela trupului
(Mt. 6:22-23)
33Nimeni nu aprinde o candelă ca s‑o pună într‑o ascunzătoare33 Sau: pivniță. sau sub un obroc, ci o așază pe un sfeșnicar, astfel încât cei ce intră, să vadă lumina. 34Ochiul este candela trupului tău.34 Sens figurat. Când ochiul tău este sănătos34 Termenul se poate referi la focalizarea atenției asupra unui singur lucru, iar în termeni spirituali și în context, la un devotament total față de Dumnezeu., tot trupul tău este plin de lumină, dar când este rău, atunci trupul tău este plin de întuneric. 35Ia seama deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric! 36Prin urmare, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi întru totul plin de lumină, ca atunci când te‑ar lumina o candelă cu lumina ei strălucitoare.
Isus îi acuză pe liderii religioși
(Mt. 23:1-36)
37În timp ce Isus vorbea, un fariseu L‑a rugat să mănânce la el. Isus a intrat și S‑a așezat la masă. 38Fariseul a rămas uimit când a văzut că Isus nu Se spălase înainte de masă.38 Era vorba de o spălare ritualică, nu neapărat de una din rațiuni de igienă (vezi nota de la Mc. 7:3).
39Domnul i‑a zis:
– Voi, fariseii, curățați pe din afară paharul și farfuria, dar pe dinăuntru sunteți plini de jaf și de răutate. 40Nesăbuiților, oare Cel Ce a făcut partea din afară n‑a făcut și partea dinăuntru? 41Dați deci milostenie din lucrurile dinăuntru, și atunci toate vor fi curate pentru voi.
42Dar vai de voi, fariseilor! Căci voi dați zeciuială din mentă, din tămâița de câmp42 Este vorba de o plantă erbacee folosită ca plantă medicinală. Virnanț sau Ruta Graveolens sau chiar ruta. și din orice legumă, dar neglijați judecata și dragostea lui Dumnezeu. Pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le neglijați.
43Vai de voi, fariseilor! Căci voi iubiți scaunul de onoare în sinagogi și saluturile în piețe!
44Vai de voi! Căci voi sunteți ca mormintele care nu se văd și peste care oamenii umblă fără să știe!44 Mormintele erau văruite periodic pentru a fi vizibile și pentru a nu fi atinse, cel ce se atingea de un mormânt devenind necurat din punct de vedere ceremonial (vezi Num. 19:11-22).
45Unul dintre învățătorii Legii, răspunzând, I‑a zis:
– Învățătorule, spunând aceste lucruri, ne jignești și pe noi!
46Dar El a zis:
– Vai și de voi, învățători ai Legii! Căci îi încărcați pe oameni cu poveri dificil de purtat, iar voi înșivă nu atingeți poverile nici măcar cu unul din degetele voastre!
47Vai de voi! Căci voi zidiți mormintele profeților pe care i‑au ucis strămoșii47-48 Lit.: tații. voștri! 48Prin urmare, voi sunteți martori și încuviințați faptele strămoșilor voștri, căci ei i‑au ucis, iar voi le zidiți mormintele! 49De aceea înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: „Le voi trimite profeți și apostoli, însă pe unii dintre ei îi vor ucide, iar pe alții îi vor persecuta“, 50ca să se ceară de la această generație sângele tuturor profeților, care a fost vărsat de la întemeierea lumii 51– de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia,51 Uciderea lui Abel este relatată în Gen. 4:8, iar cea a lui Zaharia este relatată în 2 Cron. 24:20-22. În canonul iudaic al VT, Cronici era ultima carte. Prin urmare, Isus se referă la întreaga istorie a VT. care a pierit între altar și Templu. Da, vă spun că va fi cerut de la generația aceasta.
52Vai de voi, învățători ai Legii! Căci ați luat cu voi cheia cunoașterii. Nici voi n‑ați intrat și i‑ați împiedicat astfel și pe cei ce intrau!
53Când Isus a ieșit de acolo, cărturarii și fariseii au început să‑L critice cu înverșunare și să‑I pună întrebări ostile despre multe lucruri, 54pândindu‑L, ca să vâneze vreun cuvânt ieșit din gura Lui.54 Lit.: ca să prindă [vâneze] ceva din gura Lui.
O Ensino de Jesus acerca da Oração
(Mt 6.5-15; 7.7-12)
1Certo dia Jesus estava orando em determinado lugar. Tendo terminado, um dos seus discípulos lhe disse: “Senhor, ensina-nos a orar, como João ensinou aos discípulos dele”.
2Ele lhes disse: “Quando vocês orarem, digam:
“Pai!11.2 Muitos manuscritos dizem Pai nosso, que estás no céu.
Santificado seja o teu nome.
Venha o teu Reino.11.2 Muitos manuscritos dizem Reino. Seja feita a tua vontade assim na terra como no céu.
3Dá-nos cada dia o nosso pão cotidiano.
4Perdoa-nos os nossos pecados,
pois também perdoamos a todos os que nos devem.
E não nos deixes cair em11.4 Grego: E não nos induzas à. tentação11.4 Muitos manuscritos dizem tentação, mas livra-nos do Maligno.”.
5Então lhes disse: “Suponham que um de vocês tenha um amigo e que recorra a ele à meia-noite e diga: ‘Amigo, empreste-me três pães, 6porque um amigo meu chegou de viagem, e não tenho nada para lhe oferecer’.
7“E o que estiver dentro responda: ‘Não me incomode. A porta já está fechada, e eu e meus filhos já estamos deitados. Não posso me levantar e dar a você o que me pede’. 8Eu digo: Embora ele não se levante para dar-lhe o pão por ser seu amigo, por causa da importunação se levantará e lhe dará tudo o que precisar.
9“Por isso digo: Peçam, e será dado; busquem, e encontrarão; batam, e a porta será aberta. 10Pois todo o que pede, recebe; o que busca, encontra; e àquele que bate, a porta será aberta.
11“Qual pai, do meio de vocês, se o filho pedir um11.11 Muitos manuscritos acrescentam pão, lhe dará uma pedra, ou se pedir um peixe, em lugar disso lhe dará uma cobra? 12Ou, se pedir um ovo, lhe dará um escorpião? 13Se vocês, apesar de serem maus, sabem dar boas coisas aos seus filhos, quanto mais o Pai que está nos céus dará o Espírito Santo a quem o pedir!”
A Acusação contra Jesus
(Mt 12.22-32; Mc 3.20-30)
14Jesus estava expulsando um demônio que era mudo. Quando o demônio saiu, o mudo falou, e a multidão ficou admirada. 15Mas alguns deles disseram: “É por Belzebu, o príncipe dos demônios, que ele expulsa demônios”. 16Outros o punham à prova, pedindo-lhe um sinal do céu.
17Jesus, conhecendo os seus pensamentos, disse-lhes: “Todo reino dividido contra si mesmo será arruinado, e uma casa dividida contra si mesma cairá. 18Se Satanás está dividido contra si mesmo, como o seu reino pode subsistir? Digo isso porque vocês estão dizendo que expulso demônios por Belzebu. 19Se eu expulso demônios por Belzebu, por quem os expulsam os filhos11.19 Ou discípulos de vocês? Por isso, eles mesmos estarão como juízes sobre vocês. 20Mas, se é pelo dedo de Deus que eu expulso demônios, então chegou a vocês o Reino de Deus.
21“Quando um homem forte, bem armado, guarda sua casa, seus bens estão seguros. 22Mas, quando alguém mais forte o ataca e o vence, tira-lhe a armadura em que confiava e divide os despojos.
23“Aquele que não está comigo é contra mim, e aquele que comigo não ajunta espalha.
24“Quando um espírito imundo sai de um homem, passa por lugares áridos procurando descanso e, não o encontrando, diz: ‘Voltarei para a casa de onde saí’. 25Quando chega, encontra a casa varrida e em ordem. 26Então vai e traz outros sete espíritos piores do que ele, e entrando passam a viver ali. E o estado final daquele homem torna-se pior do que o primeiro”.
27Enquanto Jesus dizia estas coisas, uma mulher da multidão exclamou: “Feliz é a mulher que te deu à luz e te amamentou”.
28Ele respondeu: “Antes, felizes são aqueles que ouvem a palavra de Deus e lhe obedecem”.
O Sinal de Jonas
(Mt 12.38-42)
29Aumentando a multidão, Jesus começou a dizer: “Esta é uma geração perversa. Ela pede um sinal milagroso, mas nenhum sinal lhe será dado, exceto o sinal de Jonas. 30Pois, assim como Jonas foi um sinal para os ninivitas, o Filho do homem também o será para esta geração. 31A rainha do Sul se levantará no juízo com os homens desta geração e os condenará, pois ela veio dos confins da terra para ouvir a sabedoria de Salomão e agora está aqui quem é maior do que Salomão. 32Os homens de Nínive se levantarão no juízo com esta geração e a condenarão; pois eles se arrependeram com a pregação de Jonas, e agora está aqui quem é maior do que Jonas.
A Candeia do Corpo
33“Ninguém acende uma candeia e a coloca em lugar onde fique escondida ou debaixo de uma vasilha. Ao contrário, coloca-a no lugar apropriado, para que os que entram possam ver a luz. 34Os olhos são a candeia do corpo. Quando os seus olhos forem bons, igualmente todo o seu corpo estará cheio de luz. Mas, quando forem maus, igualmente o seu corpo estará cheio de trevas. 35Portanto, cuidado para que a luz que está em seu interior não sejam trevas. 36Logo, se todo o seu corpo estiver cheio de luz, e nenhuma parte dele estiver em trevas, estará completamente iluminado, como quando a luz de uma candeia brilha sobre você”.
Jesus Condena a Hipocrisia dos Fariseus e dos Peritos na Lei
37Tendo terminado de falar, um fariseu o convidou para comer com ele. Então Jesus foi e reclinou-se à mesa; 38mas o fariseu, notando que Jesus não se lavara cerimonialmente antes da refeição, ficou surpreso.
39Então o Senhor lhe disse: “Vocês, fariseus, limpam o exterior do copo e do prato, mas interiormente estão cheios de ganância e de maldade. 40Insensatos! Quem fez o exterior não fez também o interior? 41Mas deem o que está dentro do prato11.41 Ou o que vocês têm como esmola e verão que tudo ficará limpo em vocês.
42“Ai de vocês, fariseus, porque dão a Deus o dízimo da hortelã, da arruda e de toda a sorte de hortaliças, mas desprezam a justiça e o amor de Deus! Vocês deviam praticar estas coisas, sem deixar de fazer aquelas.
43“Ai de vocês, fariseus, porque amam os lugares de honra nas sinagogas e as saudações em público!
44“Ai de vocês, porque são como túmulos que não são vistos, por sobre os quais os homens andam sem o saber!”
45Um dos peritos na lei lhe respondeu: “Mestre, quando dizes essas coisas, insultas também a nós”.
46“Quanto a vocês, peritos na lei”, disse Jesus, “ai de vocês também!, porque sobrecarregam os homens com fardos que dificilmente eles podem carregar, e vocês mesmos não levantam nem um dedo para ajudá-los.
47“Ai de vocês, porque edificam os túmulos dos profetas, sendo que foram os seus próprios antepassados que os mataram. 48Assim vocês dão testemunho de que aprovam o que os seus antepassados fizeram. Eles mataram os profetas, e vocês lhes edificam os túmulos. 49Por isso, Deus disse em sua sabedoria: ‘Eu mandarei a vocês profetas e apóstolos, dos quais eles matarão alguns, e a outros perseguirão’. 50Pelo que, esta geração será considerada responsável pelo sangue de todos os profetas, derramado desde o princípio do mundo: 51desde o sangue de Abel até o sangue de Zacarias, que foi morto entre o altar e o santuário. Sim, eu digo a vocês, esta geração será considerada responsável por tudo isso.
52“Ai de vocês, peritos na lei, porque se apoderaram da chave do conhecimento. Vocês mesmos não entraram e impediram os que estavam prestes a entrar!”
53Quando Jesus saiu dali, os fariseus e os mestres da lei começaram a opor-se fortemente a ele e a interrogá-lo com muitas perguntas, 54esperando apanhá-lo em algo que dissesse.
