Jertfa pentru păcat
1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, care nu trebuie încălcate, și încalcă una din ele, 3dacă cel ce păcătuiește este preotul care a primit ungerea3, 5, 16 Cu referire la marele preot., aducând astfel vină asupra poporului, va trebui să‑I aducă Domnului pentru păcatul săvârșit un taur fără meteahnă din cireada sa, ca jertfă pentru păcat. 4Să aducă taurul la intrarea în Cortul Întâlnirii, înaintea Domnului, să‑și pună mâna pe capul taurului, și taurul să fie înjunghiat acolo, înaintea Domnului. 5Preotul care a primit ungerea să ia din sângele taurului, să‑l aducă în Cortul Întâlnirii, 6să‑și pună degetul în sânge și să‑l stropească de șapte ori înaintea Domnului, înaintea draperiei despărțitoare6, 17 Care desparte Locul Preasfânt de Locul Sfânt. a Lăcașului. 7Preotul să ungă cu sânge coarnele altarului tămâierii, care este în Cortul Întâlnirii, înaintea Domnului, iar restul sângelui taurului să‑l verse la baza altarului arderilor‑de‑tot, care este la intrarea în Cortul Întâlnirii. 8Apoi să ia toată grăsimea taurului adus ca jertfă pentru păcat – și anume grăsimea de pe măruntaie și grăsimea din jurul măruntaielor – 9cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei și de pe coapse, precum și membrana ficatului, care trebuie desprinsă odată cu rinichii. 10Preotul să ia aceste părți, așa cum sunt luate de la boul10 Putea fi atât mascul, cât și femelă (vezi 3:1). adus ca jertfă de pace10, 26, 31, 35 Vezi nota de la 3:1. și să le ardă pe altarul arderilor‑de‑tot. 11Dar pielea taurului, toată carnea lui, capul, picioarele, măruntaiele și balega, 12adică ce a rămas din taur, să le ducă într‑un loc curat în afara taberei, acolo unde se aruncă cenușa de la grăsime, și să le ardă într‑un foc făcut din lemne. Trebuie să fie arse acolo unde se aruncă cenușă.
13Dacă toată comunitatea lui Israel va păcătui din greșeală, și lucrul acesta este ascuns de ochii adunării, dacă încalcă una din poruncile Domnului, care nu trebuie încălcate, și se face astfel vinovată, 14când păcatul pe care l‑a săvârșit va fi descoperit, adunarea va trebui să aducă drept jertfă pentru păcat un taur din cireadă. Să‑l aducă înaintea Cortului Întâlnirii, 15iar bătrânii15 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7) [peste tot în carte]. comunității să‑și pună mâinile pe capul taurului în prezența Domnului, și taurul să fie înjunghiat acolo, în prezența Domnului. 16Preotul care a primit ungerea să ia din sângele taurului, să‑l ducă în Cortul Întâlnirii, 17să‑și pună degetul în sânge și să stropească cu el de șapte ori înaintea Domnului, în fața draperiei. 18Apoi să ungă cu sânge coarnele altarului18 Altarul tămâierii (vezi v. 7). care se află înaintea Domnului, în Cortul Întâlnirii, iar restul sângelui să‑l verse la baza altarului arderilor‑de‑tot, care se află la intrarea în Cortul Întâlnirii. 19Toată grăsimea taurului s‑o ia și s‑o ardă pe altar. 20Acest taur să fie jertfit la fel ca taurul jertfei pentru păcat. Așa să facă preotul ispășire pentru ei și vor fi iertați. 21Ce rămâne din taur să fie dus în afara taberei și să fie ars, la fel cum s‑a ars și ce a rămas din primul taur. Aceasta este o jertfă pentru păcat adusă pentru adunare.
22Când un conducător va păcătui și va încălca fără voie una din poruncile Domnului, Dumnezeul său, porunci care nu trebuie încălcate, și se face astfel vinovat, 23sau când păcatul pe care l‑a săvârșit îi este făcut cunoscut, va trebui să aducă drept ofrandă un țap fără meteahnă. 24Să‑și pună mâna pe capul țapului și acesta să fie înjunghiat în locul unde se înjunghie arderile‑de‑tot înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru păcat. 25Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei pentru păcat și să ungă cu el coarnele altarului arderilor‑de‑tot, iar restul sângelui să‑l verse la baza altarului arderilor‑de‑tot. 26Apoi să ardă toată grăsimea pe altar, la fel cum se arde grăsimea de la jertfa de pace. Așa să facă preotul ispășire pentru păcatul acestuia și va fi iertat.
27Dacă vreunul din poporul țării va păcătui fără voie, încălcând una din poruncile Domnului, care nu trebuie încălcate, și se face astfel vinovat, 28sau dacă păcatul pe care l‑a săvârșit îi este făcut cunoscut, atunci să aducă drept ofrandă, pentru păcatul pe care l‑a săvârșit, o iadă fără meteahnă. 29Să‑și pună mâna pe capul jertfei pentru păcat, și aceasta să fie înjunghiată în locul unde se aduc arderile‑de‑tot. 30Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei și să ungă cu el coarnele altarului arderilor‑de‑tot, iar restul sângelui să‑l verse la baza altarului. 31Să ia apoi toată grăsimea, la fel cum se ia grăsimea de la jertfa de pace și s‑o ardă pe altar, căci aceasta este de o aromă plăcută Domnului. Așa să facă preotul ispășire pentru acesta și va fi iertat.
32Dacă ofranda pe care o va aduce este un miel ca jertfă pentru păcat, să aducă o femelă fără meteahnă. 33Să‑și pună mâna pe capul jertfei pentru păcat și aceasta să fie înjunghiată în locul în care sunt înjunghiate arderile‑de‑tot. 34Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei pentru păcat și să ungă cu el coarnele altarului arderilor‑de‑tot, iar restul sângelui să‑l verse la baza altarului. 35Să ia apoi toată grăsimea, la fel cum se ia grăsimea de la jertfa de pace și s‑o ardă pe altar, deasupra jertfelor mistuite de foc pentru Domnul. Așa să facă preotul ispășire pentru păcatul pe care acela l‑a săvârșit și i se va ierta.
Das Sündopfer
1Der Herr sprach zu Mose: 2»Richte den Israeliten aus:
Wenn jemand unabsichtlich gegen eines meiner Gebote verstößt, dann muss ein Opfer dargebracht werden.«
Das Sündopfer für den Hohenpriester
3»Wenn der Hohepriester gegen mich sündigt und so Schuld über das ganze Volk bringt, dann muss er einen jungen, fehlerlosen Stier als Opfer für seine Sünde darbringen. 4Er soll den Stier zum Eingang des heiligen Zeltes führen, seine Hand auf den Kopf des Tieres legen und es dort in meiner Gegenwart schlachten. 5Dann nimmt er etwas von dem Blut und bringt es in das Heiligtum. 6Er taucht seinen Finger hinein und sprengt siebenmal etwas davon gegen den Vorhang zum Allerheiligsten. 7Anschließend streicht er Blut an die vier Hörner des Räucheropferaltars im heiligen Zelt. Alles restliche Blut gießt er draußen an den Fuß des Brandopferaltars beim Zelteingang. 8Dann entnimmt er dem Stier alles Fett: das Fett an und über den Eingeweiden, 9die Nieren mit dem Fett, das sie bedeckt, sowie den Fettlappen an der Leber. 10Es sind genau die gleichen Fettstücke, die dem Rind beim Friedensopfer entnommen werden. Der Priester soll alles auf dem Brandopferaltar verbrennen. 11Das Fell des Stieres, sein ganzes Fleisch, Kopf und Schenkel, die Eingeweide und den Darminhalt 12muss man aus dem Lager entfernen. An einem abgesonderten, reinen Ort, wo man auch die Asche vom Opfer hinschüttet, soll alles auf einem Holzfeuer verbrannt werden.«
Das Sündopfer für das Volk
13»Wenn das ganze Volk Israel unabsichtlich gegen eines meiner Gebote verstößt, dann lädt es Schuld auf sich, selbst wenn es sich dessen nicht bewusst ist. 14Erkennen die Israeliten dann aber ihre Sünde, sollen sie einen jungen Stier zum heiligen Zelt bringen. 15Dort legen die führenden Männer Israels ihre Hände auf den Kopf des Tieres und schlachten es in meiner Gegenwart. 16Der Hohepriester bringt etwas von dem Blut in das heilige Zelt, 17taucht seinen Finger hinein und sprengt siebenmal etwas davon gegen den Vorhang zum Allerheiligsten, wo ich gegenwärtig bin. 18Anschließend streicht er Blut an die Hörner des Räucheropferaltars im heiligen Zelt. Alles restliche Blut gießt er draußen an den Fuß des Brandopferaltars beim Zelteingang. 19-20Dann entnimmt er dem Stier alles Fett und geht dabei genauso vor wie bei dem Opfer, das er für seine eigene Schuld darzubringen hat. Alles Fett verbrennt er auf dem Brandopferaltar. So soll der Priester das Volk mit mir versöhnen, und ich werde den Israeliten ihre Schuld vergeben. 21Was von dem Stier übrig bleibt, muss – wie beim Sündopfer für den Hohenpriester – aus dem Lager gebracht und verbrannt werden. Dies ist das Sündopfer für die Gemeinschaft der Israeliten.«
Das Sündopfer für ein Stammesoberhaupt
22»Wenn das Oberhaupt eines Stammes unabsichtlich gegen eines meiner Gebote verstößt und so Schuld auf sich lädt, 23dann soll er, sobald ihm seine Sünde bewusst wird, einen fehlerlosen Ziegenbock als Opfer darbringen. 24Er legt seine Hand auf den Kopf des Bocks und schlachtet ihn in meiner Gegenwart, und zwar am Eingang des Heiligtums, wo auch die Tiere für das Brandopfer geschlachtet werden. Dies ist ein Sündopfer. 25Der Priester taucht seinen Finger in das Blut des Ziegenbocks und streicht es an die Hörner des Brandopferaltars. Das restliche Blut gießt er an den Fuß des Altars. 26Alles Fett des Tieres verbrennt er wie beim Friedensopfer auf dem Altar. So versöhnt er das Oberhaupt des Stammes mit mir, und ich werde seine Schuld vergeben.«
Das Sündopfer für den Einzelnen aus dem Volk
27»Wenn sonst jemand unabsichtlich gegen eines meiner Gebote verstößt und so Schuld auf sich lädt, 28dann soll er, sobald er seine Sünde erkannt hat, eine fehlerlose Ziege als Opfer für seine Sünde darbringen. 29Er legt seine Hand auf den Kopf der Ziege und schlachtet sie vor dem heiligen Zelt, wo auch die Tiere für das Brandopfer geschlachtet werden. 30Wieder taucht der Priester seinen Finger in das Blut und streicht es an die Hörner des Brandopferaltars, das restliche Blut gießt er an den Fuß des Altars. 31Dann löst er alles Fett des Tieres ab – genau wie beim Friedensopfer – und verbrennt es auf dem Brandopferaltar. Solch ein wohlriechendes Opfer gefällt mir gut. Der Priester versöhnt dadurch den Schuldigen mit mir, dem Herrn, und ich werde ihm vergeben.
32Will der Mann ein Schaf als Sündopfer darbringen, dann soll er ein fehlerloses weibliches Tier aussuchen. 33Er muss die Hand auf den Kopf des Schafes legen und es dann vor dem heiligen Zelt schlachten, wo auch die Tiere für das Brandopfer geschlachtet werden. 34Der Priester taucht seinen Finger in das Blut und streicht es an die Hörner des Brandopferaltars, alles übrige Blut gießt er an den Fuß des Altars. 35Dann löst er alles Fett des Tieres ab – wie bei einem Schaf, das als Friedensopfer dargebracht wird –, legt es über die anderen Opfer auf den Altar und verbrennt es zusammen mit ihnen. So versöhnt der Priester den Schuldigen mit mir, dem Herrn, und ich werde ihm vergeben.«
