Leviticul 3 – NTLR & KSS

Jertfa de pace

1Dacă ofranda cuiva este o jertfă de pace1, 3, 6, 9 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertfă de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri. și dacă el o aduce din cireadă, animalul, mascul sau femelă, trebuie să fie fără meteahnă; așa să fie adus înaintea Domnului. 2Să pună mâna pe capul ofrandei sale și s‑o înjunghie la intrarea în Cortul Întâlnirii, iar preoții, fiii lui Aaron, să stropească sângele pe altar, de jur împrejur. 3Apoi, din această jertfă de pace, să aducă o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. S‑o aducă din grăsimea care acoperă măruntaiele și din toată grăsimea din jurul măruntaielor, 4din cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei și de pe coapse, precum și din membrana ficatului, pe care o va desprinde odată cu rinichii. 5Fiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra arderii‑de‑tot care va fi pe lemnele de pe foc, ca o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.

6Dacă ofranda lui ca jertfă de pace pentru Domnul este din turmă, să aducă un animal, mascul sau femelă, fără meteahnă. 7Dacă aduce ca ofrandă un miel, să‑l aducă înaintea Domnului, 8să‑și pună mâna pe capul ofrandei sale și s‑o înjunghie înaintea Cortului Întâlnirii, iar fiii lui Aaron să‑i stropească sângele pe altar, de jur împrejur. 9Apoi, din jertfa de pace, să aducă o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. S‑o aducă din grăsime – și anume toată grăsimea cozii care va fi desprinsă de la șira spinării, grăsimea de pe măruntaie și toată grăsimea din jurul măruntaielor – 10din cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei și de pe coapse, precum și din membrana ficatului, pe care o va desprinde odată cu rinichii. 11Apoi preotul să le ardă pe altar. Aceasta este o mâncare adusă ca jertfă mistuită de foc pentru Domnul.

12Dacă ofranda lui este o capră, atunci s‑o aducă înaintea Domnului, 13să‑și pună mâna pe capul ei și s‑o înjunghie înaintea Cortului Întâlnirii, iar fiii lui Aaron să stropească sângele pe altar, de jur împrejur. 14Apoi să aducă din ofranda sa o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. S‑o aducă din grăsimea de pe măruntaie, din toată grăsimea din jurul măruntaielor, 15din cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei și de pe coapse, precum și din membrana ficatului, pe care o va desprinde odată cu rinichii. 16Apoi preotul să le ardă pe altar ca o jertfă de mâncare mistuită de foc, de o aromă plăcută. Toată grăsimea este a Domnului.

17Aceasta să fie o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre, în toate locuințele voastre: să nu mâncați grăsimea și să nu consumați sângele17 Grăsimea aparținea Domnului și trebuia mistuită de foc. Sângele simboliza viața, care era sacră, trebuind tratată cu respect (vezi Gen. 9:4-6; Lev. 17:11)..»“