Nouă Traducere În Limba Română

Leviticul 27

Răscumpărarea lucrurilor închinate Domnului

1Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-le israeliţilor: «Când un om va închina Domnului anumite persoane printr-un jurământ deosebit, să o facă după evaluarea ta; dacă este vorba despre un bărbat cu vârsta cuprinsă între douăzeci şi şaizeci de ani, atunci evaluarea ta să fie de cincizeci de şecheli de argint, după şechelul Lăcaşului[a]. Dacă este o femeie, atunci evaluarea ta să fie de treizeci de şecheli[b]. Dacă are între cinci şi douăzeci de ani, evaluarea ta să fie de douăzeci de şecheli pentru un băiat şi de zece şecheli[c] pentru o fată. Dacă are între o lună şi cinci ani, evaluarea ta să fie de cinci şecheli de argint pentru un băiat şi de trei şecheli de argint[d] pentru o fetiţă. Dacă omul are şaizeci de ani sau mai mult, atunci evaluarea ta pentru un bărbat să fie de cincisprezece şecheli, iar pentru o femeie să fie de zece şecheli[e]. Dacă este prea sărac ca să poată plăti evaluarea ta, atunci să se ducă la preot şi preotul să-i facă o altă evaluare; preotul să facă o evaluare potrivit cu mijloacele pe care le are cel ce a făcut jurământul.

Dacă este vorba de animale care pot fi aduse ca jertfe Domnului, tot ceea ce va fi oferit Domnului va fi considerat sfânt. 10 Nu va avea voie să înlocuiască animalul şi nici să schimbe unul bun pe altul rău sau unul rău pe altul bun; dacă un animal este înlocuit cu un altul, atunci şi unul, şi celălalt vor fi consideraţi sfinţi. 11 Dacă este vorba de un animal necurat, care nu poate fi adus ca jertfă Domnului, animalul să fie adus înaintea preotului. 12 Preotul să-l evalueze să vadă dacă e bun sau rău; va rămâne la evaluarea făcută de preot. 13 Dacă vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la evaluarea lui.

14 Dacă un om Îi va închina Domnului locuinţa sa, preotul s-o evalueze să vadă dacă e bună sau rea; va rămâne la evaluarea făcută de preot. 15 Dacă cel care şi-a închinat Domnului locuinţa vrea să o răscumpere, va trebui să adauge o cincime la evaluarea ei şi va fi a lui.

16 Dacă un om Îi va închina Domnului o parcelă de pământ din moşia lui, evaluarea ei să fie făcută ţinând cont de sămânţa necesară cultivării ei: cincizeci de şecheli de argint la un homer[f] de sămânţă de orz. 17 Dacă va închina ogorul în anul de veselie[g], acesta să rămână la evaluarea ta[h], 18 dar dacă va închina ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească preţul în funcţie de anii care mai rămân până la anul de veselie, după care să-l scadă din evaluarea ta. 19 Dacă cel care închină ogorul, va dori vreodată să-l răscumpere, atunci va trebui să adauge o cincime la preţul evaluării tale[i] şi ogorul va fi al lui. 20 Dar dacă nu va dori să-şi răscumpere ogorul sau dacă îl va vinde altui om, atunci nu va mai putea fi răscumpărat. 21 În anul de veselie, când ogorul va fi eliberat, el va fi pus deoparte pentru Domnul ca un ogor închinat[j] Lui; el va fi proprietatea preotului.

22 Dacă cineva închină Domnului un ogor pe care l-a cumpărat, care nu este parte din moşia lui, 23 preotul să socotească cât trebuie să fie preţul până la anul de veselie, iar el să plătească în aceeaşi zi evaluarea ta, ca un lucru închinat Domnului. 24 În anul de veselie ogorul acela să fie dat înapoi celui de la care fusese cumpărat, din moşia căruia făcea parte. 25 Toate evaluările să fie făcute după şechelul Lăcaşului, care are douăzeci de ghere[k].

26 Nimeni nu va putea închina Domnului întâiul născut al animalelor, deoarece el aparţine deja Domnului ca întâi născut; fie bou[l], fie oaie, este al Domnului. 27 Dacă este vorba însă de un animal necurat, atunci să-l răscumpere după evaluarea ta[m] şi să adauge o cincime la ea; dacă nu va fi răscumpărat, să fie vândut după evaluarea ta.

28 Nici un lucru oferit Domnului spre nimicire, pe care un om îl poate închina Domnului din tot ce are, fie om, fie animal, fie vreun ogor din moşia lui, nu va putea fi vândut sau răscumpărat; tot ce va fi închinat astfel va fi considerat preasfânt pentru Domnul.

29 Nici un om dat spre nimicire nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorât.

30 Toate zeciuielile din pământ, fie din sămânţa pământului, fie din rodul pomilor, sunt ale Domnului; ele sunt închinate Domnului. 31 Dacă un om va dori să răscumpere ceva din zeciuiala sa, să mai adauge o cincime la ea. 32 Toate zeciuielile din cirezi sau din turme, tot ce va trece pe sub toiagul păstorului să fie închinat Domnului. 33 Să nu se cerceteze dacă animalul este bun sau rău şi nici să nu se înlocuiască; dacă-l va înlocui cineva, atunci ambele animale vor fi sfinte, atât animalul înlocuit, cât şi celălalt şi nu vor putea fi răscumpărate.»“

34 Acestea sunt poruncile pe care Domnul i le-a dat lui Moise pe muntele Sinai, pentru poporul Israel.

Notas al pie

  1. Leviticul 27:3 Vezi nota de la 5:15; aproximativ 0,5 kg; şi în v. 16
  2. Leviticul 27:4 Aproximativ 0,3 kg
  3. Leviticul 27:5 Aproximativ 0,2 kg pentru băiat şi 0,1 kg pentru fată
  4. Leviticul 27:6 Aproximativ 50 gr pentru băiat şi 30 gr pentru fetiţă
  5. Leviticul 27:7 Aproximativ 150 gr pentru bărbat şi 100 gr pentru femeie
  6. Leviticul 27:16 Aproximativ 0,5 kg la aproximativ 220 l
  7. Leviticul 27:17 Vezi nota de la 25:10
  8. Leviticul 27:17 TM; LXX: la valoarea lui, fiind vorba de valoarea care fusese stabilită pentru un ogor vândut în anul de veselie (vezi 25:14-17)
  9. Leviticul 27:19 TM; LXX: la valoarea lui; vezi nota de la 27:17; şi în v. 23
  10. Leviticul 27:21 Termenul ebraic se referă la un lucru sau o persoană dedicate irevocabil Domnului, fie ca dar, fie printr-o distrugere completă; şi în vs. 28, 29
  11. Leviticul 27:25 Vezi nota de la Ex. 21:32
  12. Leviticul 27:26 Putea fi atât mascul, cât şi femelă
  13. Leviticul 27:27 TM; LXX: după preţul lui

New International Version - UK

Leviticus 27

Redeeming what is the Lord’s

1The Lord said to Moses, ‘Speak to the Israelites and say to them: “If anyone makes a special vow to dedicate a person to the Lord by giving the equivalent value, set the value of a male between the ages of twenty and sixty at fifty shekels[a] of silver, according to the sanctuary shekel;[b] for a female, set her value at thirty shekels;[c] for a person between the ages of five and twenty, set the value of a male at twenty shekels[d] and of a female at ten shekels[e]; for a person between one month and five years, set the value of a male at five shekels[f] of silver and that of a female at three shekels[g] of silver; for a person sixty years old or more, set the value of a male at fifteen shekels[h] and of a female at ten shekels. If anyone making the vow is too poor to pay the specified amount, the person being dedicated is to be presented to the priest, who will set the value according to what the one making the vow can afford.

‘“If what they vowed is an animal that is acceptable as an offering to the Lord, such an animal given to the Lord becomes holy. 10 They must not exchange it or substitute a good one for a bad one, or a bad one for a good one; if they should substitute one animal for another, both it and the substitute become holy. 11 If what they vowed is a ceremonially unclean animal – one that is not acceptable as an offering to the Lord – the animal must be presented to the priest, 12 who will judge its quality as good or bad. Whatever value the priest then sets, that is what it will be. 13 If the owner wishes to redeem the animal, a fifth must be added to its value.

14 ‘“If anyone dedicates their house as something holy to the Lord, the priest will judge its quality as good or bad. Whatever value the priest then sets, so it will remain. 15 If the one who dedicates their house wishes to redeem it, they must add a fifth to its value, and the house will again become theirs.

16 ‘“If anyone dedicates to the Lord part of their family land, its value is to be set according to the amount of seed required for it – fifty shekels of silver to a homer[i] of barley seed. 17 If they dedicate a field during the Year of Jubilee, the value that has been set remains. 18 But if they dedicate a field after the Jubilee, the priest will determine the value according to the number of years that remain until the next Year of Jubilee, and its set value will be reduced. 19 If the one who dedicates the field wishes to redeem it, they must add a fifth to its value, and the field will again become theirs. 20 If, however, they do not redeem the field, or if they have sold it to someone else, it can never be redeemed. 21 When the field is released in the Jubilee, it will become holy, like a field devoted to the Lord; it will become priestly property.

22 ‘“If anyone dedicates to the Lord a field they have bought, which is not part of their family land, 23 the priest will determine its value up to the Year of Jubilee, and the owner must pay its value on that day as something holy to the Lord. 24 In the Year of Jubilee the field will revert to the person from whom it was bought, the one whose land it was. 25 Every value is to be set according to the sanctuary shekel, twenty gerahs to the shekel.

26 ‘“No one, however, may dedicate the firstborn of an animal, since the firstborn already belongs to the Lord; whether an ox[j] or a sheep, it is the Lord’s. 27 If it is one of the unclean animals, it may be bought back at its set value, adding a fifth of the value to it. If it is not redeemed, it is to be sold at its set value.

28 ‘“But nothing that a person owns and devotes[k] to the Lord – whether a human being or an animal or family land – may be sold or redeemed; everything so devoted is most holy to the Lord.

29 ‘“No one devoted to destruction[l] may be ransomed; they are to be put to death.

30 ‘“A tithe of everything from the land, whether grain from the soil or fruit from the trees, belongs to the Lord; it is holy to the Lord. 31 Whoever would redeem any of their tithe must add a fifth of the value to it. 32 Every tithe of the herd and flock – every tenth animal that passes under the shepherd’s rod – will be holy to the Lord. 33 No one may pick out the good from the bad or make any substitution. If anyone does make a substitution, both the animal and its substitute become holy and cannot be redeemed.”’

34 These are the commands the Lord gave Moses at Mount Sinai for the Israelites.

Notas al pie

  1. Leviticus 27:3 That is, about 575 grams; also in verse 16
  2. Leviticus 27:3 That is, about 12 grams; also in verse 25
  3. Leviticus 27:4 That is, about 345 grams
  4. Leviticus 27:5 That is, about 230 grams
  5. Leviticus 27:5 That is, about 115 grams; also in verse 7
  6. Leviticus 27:6 That is, about 58 grams
  7. Leviticus 27:6 That is, about 35 grams
  8. Leviticus 27:7 That is, about 175 grams
  9. Leviticus 27:16 That is, probably about 135 kilograms
  10. Leviticus 27:26 The Hebrew word can include both male and female.
  11. Leviticus 27:28 The Hebrew term refers to the irrevocable giving over of things or persons to the Lord.
  12. Leviticus 27:29 The Hebrew term refers to the irrevocable giving over of things or persons to the Lord, often by totally destroying them.