Reglementări privind celebrarea anului sabatic
1Domnul i‑a vorbit lui Moise pe muntele Sinai, zicând: 2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara pe care v‑o dau, pământul să țină un Sabat în cinstea Domnului. 3Șase ani să‑ți semeni ogorul și șase ani să‑ți tai via și să‑i strângi roadele, 4dar în al șaptelea an să fie un Sabat, o perioadă de odihnă4 Expresia ebraică șabbat șabbaton. Vezi nota de la Ex. 16:23. pentru pământ, un Sabat în cinstea Domnului: să nu‑ți semeni ogorul și să nu‑ți tai via. 5Să nu culegi ce va crește de la sine după seceriș și să nu aduni strugurii viei tale netăiate5, 11 În ideea de a nu vinde sau strânge ca rezervă.; să fie un an de odihnă5 Termenul ebraic șabbaton. Vezi nota de la Ex. 16:23. pentru pământ. 6Ceea ce va da pământul în anul de odihnă să fie pentru voi hrană, atât pentru tine, cât și pentru robul sau roaba ta, zilierul, peregrinul care locuiește cu tine, 7vitele tale și vietățile care sunt în țară. Tot rodul pământului tău să fie pentru hrană.
Reglementări privind celebrarea anului de veselie
8Să numeri șapte sabaturi ale anilor, adică de șapte ori șapte ani. Perioada celor șapte sabaturi ale anilor va fi patruzeci și nouă de ani. 9Apoi să pui să se sune tare din trâmbiță9 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război.. În ziua a zecea a lunii a șaptea, în Ziua Ispășirii, să sunați din trâmbiță în toată țara voastră. 10Să sfințiți10 Vezi nota de la 8:10. cel de‑al cincizecilea an și să vestiți în țară eliberarea, pentru toți locuitorii ei. Acesta să fie pentru voi Anul de veselie10 Sau: Anul jubiliar. Termenul ebraic este yyobel, tradus prin berbec/corn de berbec, sărbătoarea primindu‑și numele de la instrumentele din corn de berbec prin care era anunțată (vezi nota precedentă) [peste tot în capitol].: fiecare din voi să se întoarcă la proprietatea lui și fiecare din voi să se întoarcă la clanul lui. 11Anul al cincizecilea să fie pentru voi Anul de veselie: să nu semănați, să nu culegeți ce crește de la sine după seceriș și să nu culegeți viile netăiate. 12Acesta este Anul de veselie – să fie sfânt pentru voi; să mâncați doar ceea ce va crește de la sine pe ogor.
13În acest an de veselie să vă întoarceți, fiecare din voi, la proprietatea voastră.
14Când veți vinde ceva semenului vostru sau când veți cumpăra de la semenul vostru, să nu vă nedreptățiți unul pe altul. 15Când veți cumpăra de la semenul vostru, să plătiți socotind anii de la Anul de veselie, iar cel care vă va vinde să ceară un preț, ținând cont de anii care mai rămân pentru cules. 16Dacă anii sunt mulți, atunci să ridici prețul, iar dacă anii sunt puțini, să scazi prețul, pentru că ți se vinde un anumit număr de secerișuri. 17Să nu vă nedreptățiți unul pe altul, ci să vă temeți de Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
18Să împliniți hotărârile Mele, să păziți legile Mele și să le înfăptuiți, ca să trăiți în siguranță în țară. 19Țara își va da rodul, iar voi veți mânca din belșug și veți trăi în siguranță în ea. 20Dacă vă veți întreba: ‘Ce vom mânca în al șaptelea an, de vreme ce nu vom semăna și nu ne vom strânge roadele?’, 21atunci să știți că Eu vă voi porunci binecuvântarea Mea în al șaselea an într‑o asemenea măsură, încât pământul va da roade pentru trei ani. 22Când veți semăna în al optulea an, veți mânca tot din roadele vechi. Până în al nouălea an, până la noile roade, veți mânca tot din cele vechi.
23Pământul să nu fie vândut pe veci, pentru că țara este a Mea, iar voi sunteți străini și peregrini înaintea Mea. 24De aceea, în toată țara pe care o veți stăpâni, să dați dreptul de răscumpărare pentru pământuri.
25Dacă fratele tău va sărăci și își va vinde o parte din proprietatea lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, adică ruda lui cea mai apropiată, să vină și să răscumpere ceea ce el a vândut. 26Dacă omul nu are pe nimeni care să răscumpere, dar ajunge el însuși în stare să facă răscumpărarea, 27atunci să calculeze anii de la vânzare și să dea înapoi cumpărătorului diferența, după care se poate întoarce la proprietatea lui. 28Dar dacă nu poate să facă răscumpărarea, atunci ceea ce a vândut să rămână la cumpărător până la Anul de veselie. În Anul de veselie cumpărătorul va trebui să iasă din ea și astfel el se va putea întoarce la proprietatea lui.
29Dacă cineva va vinde o casă de locuit, aflată într‑o cetate înconjurată cu ziduri, aceasta va putea fi răscumpărată în timp de un an de la vânzare; dreptul de răscumpărare este de un an. 30Dacă nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, casa din cetatea înconjurată cu ziduri să rămână pentru totdeauna a cumpărătorului, de‑a lungul generațiilor lui. Să nu iasă din ea în Anul de veselie. 31Casele din satele care nu au zid de jur împrejur vor fi considerate la fel ca ogoarele țării. Va exista drept de răscumpărare pentru ele, și se va ieși din ele în Anul de veselie.
32Cât despre cetățile leviților, leviții vor avea pentru totdeauna dreptul de răscumpărare asupra caselor din cetățile lor. 33Dacă un om cumpără o casă de la leviți, casa care a fost vândută în cetatea lor să fie restituită în Anul de veselie, întrucât casele din cetățile leviților sunt proprietatea lor în mijlocul fiilor lui Israel. 34Dar ogoarele din jurul cetăților leviților nu pot fi vândute, pentru că sunt proprietatea lor pentru totdeauna.
35Dacă fratele tău sărăcește și devine dependent de tine, tu să‑l ajuți ca și cum ar fi un străin sau un peregrin; el să trăiască împreună cu tine. 36Să nu iei de la el dobândă sau să faci profit de pe urma lui, ci teme‑te de Dumnezeu; fratele tău să trăiască împreună cu tine. 37Să nu‑i împrumuți argint cu dobândă și să nu‑i dai mâncare pe camătă. 38Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te‑am scos din țara Egiptului ca să‑ți dau țara Canaan și să fiu Dumnezeul tău.
39Dacă fratele tău sărăcește și ți se vinde, să nu‑l pui să facă muncă de rob. 40Să rămână la tine ca zilier sau ca peregrin. Să te slujească până la Anul de veselie. 41Atunci va putea să iasă de la tine împreună cu copiii lui și astfel se va putea întoarce la clanul lui și la proprietatea părinților lui. 42Căci ei sunt robii Mei pe care i‑am scos din țara Egiptului. Să nu fie vânduți cum se vând robii. 43Să nu‑i stăpânești cu asprime43, 46, 53 Termenul ebraic folosit aici este identic cu cel din Ex. 1:13., ci teme‑te de Dumnezeul tău.
44Cât despre robii și roabele pe care poate vrei să îi ai, îi poți cumpăra de la neamurile care sunt în jurul vostru. 45Poți să‑i iei și dintre fiii peregrinilor care vor locui la tine sau dintre cei din clanurile lor care se vor naște în țara voastră; ei pot fi proprietatea voastră. 46Îi puteți lăsa ca moștenire fiilor voștri după voi, ca să‑i aibă în proprietate. Să‑i țineți astfel să vă slujească pentru totdeauna. Cât despre frații voștri, fiii lui Israel, niciunul din voi să nu stăpânească peste fratele său cu asprime.
47Dacă un străin sau un peregrin se îmbogățește, iar unul din frații voștri sărăcește lângă el și se vinde străinului sau peregrinului sau vreunuia din clanul străinului, 48după ce s‑a vândut, el mai poate fi răscumpărat. Să‑l răscumpere unul din frații48 În acest context, cuvântul frați face referire la cei de același neam sau membri ai aceluiași popor. săi. 49Atât unchiul său, cât și fiul unchiului său sau orice rudă apropiată din clanul lui vor putea să‑l răscumpere. Sau dacă poate, să se răscumpere singur. 50Să calculeze împreună cu cel ce l‑a cumpărat, din anul în care a fost vândut până la Anul de veselie. Prețul vânzării sale să fie potrivit cu numărul anilor, la fel cum ar fi calculate zilele unui zilier. 51Dacă mai sunt însă mulți ani până la Anul de veselie, în funcție de numărul lor, el va plăti pentru răscumpărarea lui o parte din argintul cu care a fost cumpărat. 52Dacă mai rămân puțini ani până la Anul de veselie, atunci să le calculeze și să‑și plătească răscumpărarea în funcție de acești ani. 53El va fi pentru cumpărătorul său ca lucrătorul angajat cu anul. Prin urmare, să nu se poarte cu asprime cu el înaintea ochilor tăi.
54Dacă nu va fi răscumpărat în niciunul din aceste feluri, el și fiii lui împreună cu el să plece la Anul de veselie. 55Căci fiii lui Israel sunt robii Mei. Ei sunt robii Mei pe care i‑am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
The Sabbath Year
1The Lord spoke to Moses at Mount Sinai. He said, 2“Speak to the Israelites. Tell them, ‘You will enter the land I am going to give you. When you do, you must honor the Lord every seventh year by not farming the land that year. 3For six years plant your fields. Trim the branches in your vineyards and gather your crops. 4But the seventh year must be a year of sabbath rest for the land. The land must rest during it. It is a sabbath year to honor the Lord. Do not plant your fields. Do not trim the branches in your vineyards. 5Do not gather what grows without being planted. And do not gather the grapes from the vines you have not taken care of. The land must have a year of rest. 6Anything the land produces during the sabbath year will be food for you. It will be for you and your male and female servants. Your hired workers will eat it. So will people who live with you for a while. 7And so will your livestock and the wild animals that are in your land. Anything the land produces can be eaten.
The Year of Jubilee
8“ ‘Count off seven sabbath years. Count off seven times seven years. The seven sabbath years add up to a total of 49 years. 9The tenth day of the seventh month is the day when sin is paid for. On that day blow the trumpet all through your land. 10Set the 50th year apart. Announce freedom all over the land to everyone who lives there. The 50th year will be a Year of Jubilee for you. Each of you must return to your own family property. And each of you must return to your own tribe. 11The 50th year will be a Year of Jubilee for you. Do not plant anything. Do not gather what grows without being planted. And do not gather the grapes from the vines you have not taken care of. 12It is a Year of Jubilee. It will be holy for you. Eat only what the fields produce.
13“ ‘In the Year of Jubilee all of you must return to your own property.
14“ ‘Suppose you sell land to any of your own people. Or you buy land from them. Then do not take advantage of each other. 15The price you pay must be based on the number of years since the last Year of Jubilee. Here is how the price you charge must be decided. It must be based on the number of years left for gathering crops before the next Year of Jubilee. 16When there are many years left, you must raise the price. When there are only a few years left, you must lower the price. That is because what is really being sold to you is the number of crops the land will produce. 17Do not take advantage of each other. Instead, have respect for your God. I am the Lord your God.
18“ ‘Follow my rules. Be careful to obey my laws. Then you will live safely in the land. 19The land will produce its fruit. You will eat as much as you want. And you will live there in safety. 20Suppose you say, “In the seventh year we will not plant anything or gather our crops. So what will we eat?” 21I will send you a great blessing in the sixth year. The land will produce enough for three years. 22While you plant during the eighth year, you will eat food from the old crop. You will continue to eat food from it until the crops from the ninth year are gathered.
23“ ‘The land must not be sold without a way of getting it back. That is because it belongs to me. You are only outsiders and strangers in my land. 24You must make sure that you can buy the land back. That applies to all the land that belongs to you.
25“ ‘Suppose one of your own people becomes poor. And suppose they have to sell some of their land. Then their nearest relative must come and buy back what they have sold. 26But suppose they do not have anyone to buy it back for them. And suppose things go well for them and they earn enough money to buy it back themselves. 27Then they must decide how much the crops have become worth since the time they sold the land. They must take that amount off the price the land was sold for. They must give the one selling it back to them the money that is left. Then they can go back to their own property. 28But suppose they have not earned enough money to pay them back. Then the buyer they sold the land to will keep it until the Year of Jubilee. At that time it will be returned to them. Then they can go back to their property.
29“ ‘Suppose someone sells a house in a city that has a wall around it. Then for a full year after they sell it they have the right to buy it back. 30But suppose they do not buy it back before the full year has passed. Then the house in the walled city will continue to belong to the buyer and the buyer’s children. It will not be returned to the seller in the Year of Jubilee. 31But houses in villages that do not have walls around them must be treated like property outside walled cities. Those houses can be bought back at any time. And they must be returned in the Year of Jubilee.
32“ ‘The Levites always have the right to buy back their houses in the towns that belong to them. 33So their property among the Israelites can be bought back. That applies to a house sold in any of their towns. Any house that is sold must be returned to its original owner in the Year of Jubilee. That is because the houses of the Levites will always belong to them. 34But the grasslands around their towns must never be sold. They will belong to them for all time to come.
35“ ‘Suppose any of your own people become poor. And suppose they can’t take care of themselves. Then help them just as you would help an outsider or a stranger. In that way, the poor can continue to live among you. 36Do not charge them interest of any kind. Instead, have respect for God. Then those who have become poor can continue to live among you. 37If you lend them money, you must not charge them interest. And you must not sell them food for more than it cost you. 38I am the Lord your God. I brought you out of Egypt. I did it to give you the land of Canaan. I wanted to be your God.
39“ ‘Suppose any of your own people become poor. And suppose they sell themselves to you. Then do not make them work as slaves. 40You must treat them like hired workers. Or you must treat them like those living among you for a while. They must work for you until the Year of Jubilee. 41Then they and their children must be set free. They will go back to their own tribes. They will go back to the property their people have always owned. 42The Israelites are my servants. I brought them out of Egypt. So they must not be sold as slaves. 43Show them pity when you rule over them. Have respect for God.
44“ ‘You must get your male and female slaves from the nations that are around you. You can buy slaves from them. 45You can also buy as slaves some of the people living among you for a while. You can also buy members of their families born among you. They will become your property. 46You can leave them to your children as their share of your property. You can make them slaves for life. But when you rule over your own people, you must be kind to them.
47“ ‘Suppose an outsider living among you for a while becomes rich. Then suppose any of your own people become poor. Then they sell themselves to the outsider living among you. Or they sell themselves to a member of the outsider’s family. 48Then they keep the right to buy themselves back after they have sold themselves. One of their relatives can buy them back. 49An uncle or a cousin can buy them back after they have sold themselves. In fact, any relative in their tribe can do it. Or suppose things go well for them. Then they can buy themselves back. 50They and their buyer must count the number of years from the time of the sale up to the Year of Jubilee. The price for their freedom must be based on the amount paid to a hired man for that number of years. 51Suppose there are many years until the Year of Jubilee. Then for their freedom they must pay a larger share of the price paid for them. 52But suppose there are only a few years left until the Year of Jubilee. Then they must count the number of years that are left. The payment for their freedom must be based on that number. 53They must be treated as workers hired from year to year. You must make sure that those they must work for are kind to them when they rule over them.
54“ ‘Suppose they are not bought back in any of those ways. Then they and their children must still be set free in the Year of Jubilee. 55That’s because the Israelites belong to me. They are my servants. I brought them out of Egypt. I am the Lord your God.
