Leviticul 25 – NTLR & BDS

Nouă Traducere În Limba Română

Leviticul 25:1-55

Reglementări privind celebrarea anului sabatic

1Domnul i‑a vorbit lui Moise pe muntele Sinai, zicând: 2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara pe care v‑o dau, pământul să țină un Sabat în cinstea Domnului. 3Șase ani să‑ți semeni ogorul și șase ani să‑ți tai via și să‑i strângi roadele, 4dar în al șaptelea an să fie un Sabat, o perioadă de odihnă4 Expresia ebraică șabbat șabbaton. Vezi nota de la Ex. 16:23. pentru pământ, un Sabat în cinstea Domnului: să nu‑ți semeni ogorul și să nu‑ți tai via. 5Să nu culegi ce va crește de la sine după seceriș și să nu aduni strugurii viei tale netăiate5, 11 În ideea de a nu vinde sau strânge ca rezervă.; să fie un an de odihnă5 Termenul ebraic șabbaton. Vezi nota de la Ex. 16:23. pentru pământ. 6Ceea ce va da pământul în anul de odihnă să fie pentru voi hrană, atât pentru tine, cât și pentru robul sau roaba ta, zilierul, peregrinul care locuiește cu tine, 7vitele tale și vietățile care sunt în țară. Tot rodul pământului tău să fie pentru hrană.

Reglementări privind celebrarea anului de veselie

8Să numeri șapte sabaturi ale anilor, adică de șapte ori șapte ani. Perioada celor șapte sabaturi ale anilor va fi patruzeci și nouă de ani. 9Apoi să pui să se sune tare din trâmbiță9 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război.. În ziua a zecea a lunii a șaptea, în Ziua Ispășirii, să sunați din trâmbiță în toată țara voastră. 10Să sfințiți10 Vezi nota de la 8:10. cel de‑al cincizecilea an și să vestiți în țară eliberarea, pentru toți locuitorii ei. Acesta să fie pentru voi Anul de veselie10 Sau: Anul jubiliar. Termenul ebraic este yyobel, tradus prin berbec/corn de berbec, sărbătoarea primindu‑și numele de la instrumentele din corn de berbec prin care era anunțată (vezi nota precedentă) [peste tot în capitol].: fiecare din voi să se întoarcă la proprietatea lui și fiecare din voi să se întoarcă la clanul lui. 11Anul al cincizecilea să fie pentru voi Anul de veselie: să nu semănați, să nu culegeți ce crește de la sine după seceriș și să nu culegeți viile netăiate. 12Acesta este Anul de veselie – să fie sfânt pentru voi; să mâncați doar ceea ce va crește de la sine pe ogor.

13În acest an de veselie să vă întoarceți, fiecare din voi, la proprietatea voastră.

14Când veți vinde ceva semenului vostru sau când veți cumpăra de la semenul vostru, să nu vă nedreptățiți unul pe altul. 15Când veți cumpăra de la semenul vostru, să plătiți socotind anii de la Anul de veselie, iar cel care vă va vinde să ceară un preț, ținând cont de anii care mai rămân pentru cules. 16Dacă anii sunt mulți, atunci să ridici prețul, iar dacă anii sunt puțini, să scazi prețul, pentru că ți se vinde un anumit număr de secerișuri. 17Să nu vă nedreptățiți unul pe altul, ci să vă temeți de Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

18Să împliniți hotărârile Mele, să păziți legile Mele și să le înfăptuiți, ca să trăiți în siguranță în țară. 19Țara își va da rodul, iar voi veți mânca din belșug și veți trăi în siguranță în ea. 20Dacă vă veți întreba: ‘Ce vom mânca în al șaptelea an, de vreme ce nu vom semăna și nu ne vom strânge roadele?’, 21atunci să știți că Eu vă voi porunci binecuvântarea Mea în al șaselea an într‑o asemenea măsură, încât pământul va da roade pentru trei ani. 22Când veți semăna în al optulea an, veți mânca tot din roadele vechi. Până în al nouălea an, până la noile roade, veți mânca tot din cele vechi.

23Pământul să nu fie vândut pe veci, pentru că țara este a Mea, iar voi sunteți străini și peregrini înaintea Mea. 24De aceea, în toată țara pe care o veți stăpâni, să dați dreptul de răscumpărare pentru pământuri.

25Dacă fratele tău va sărăci și își va vinde o parte din proprietatea lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, adică ruda lui cea mai apropiată, să vină și să răscumpere ceea ce el a vândut. 26Dacă omul nu are pe nimeni care să răscumpere, dar ajunge el însuși în stare să facă răscumpărarea, 27atunci să calculeze anii de la vânzare și să dea înapoi cumpărătorului diferența, după care se poate întoarce la proprietatea lui. 28Dar dacă nu poate să facă răscumpărarea, atunci ceea ce a vândut să rămână la cumpărător până la Anul de veselie. În Anul de veselie cumpărătorul va trebui să iasă din ea și astfel el se va putea întoarce la proprietatea lui.

29Dacă cineva va vinde o casă de locuit, aflată într‑o cetate înconjurată cu ziduri, aceasta va putea fi răscumpărată în timp de un an de la vânzare; dreptul de răscumpărare este de un an. 30Dacă nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, casa din cetatea înconjurată cu ziduri să rămână pentru totdeauna a cumpărătorului, de‑a lungul generațiilor lui. Să nu iasă din ea în Anul de veselie. 31Casele din satele care nu au zid de jur împrejur vor fi considerate la fel ca ogoarele țării. Va exista drept de răscumpărare pentru ele, și se va ieși din ele în Anul de veselie.

32Cât despre cetățile leviților, leviții vor avea pentru totdeauna dreptul de răscumpărare asupra caselor din cetățile lor. 33Dacă un om cumpără o casă de la leviți, casa care a fost vândută în cetatea lor să fie restituită în Anul de veselie, întrucât casele din cetățile leviților sunt proprietatea lor în mijlocul fiilor lui Israel. 34Dar ogoarele din jurul cetăților leviților nu pot fi vândute, pentru că sunt proprietatea lor pentru totdeauna.

35Dacă fratele tău sărăcește și devine dependent de tine, tu să‑l ajuți ca și cum ar fi un străin sau un peregrin; el să trăiască împreună cu tine. 36Să nu iei de la el dobândă sau să faci profit de pe urma lui, ci teme‑te de Dumnezeu; fratele tău să trăiască împreună cu tine. 37Să nu‑i împrumuți argint cu dobândă și să nu‑i dai mâncare pe camătă. 38Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te‑am scos din țara Egiptului ca să‑ți dau țara Canaan și să fiu Dumnezeul tău.

39Dacă fratele tău sărăcește și ți se vinde, să nu‑l pui să facă muncă de rob. 40Să rămână la tine ca zilier sau ca peregrin. Să te slujească până la Anul de veselie. 41Atunci va putea să iasă de la tine împreună cu copiii lui și astfel se va putea întoarce la clanul lui și la proprietatea părinților lui. 42Căci ei sunt robii Mei pe care i‑am scos din țara Egiptului. Să nu fie vânduți cum se vând robii. 43Să nu‑i stăpânești cu asprime43, 46, 53 Termenul ebraic folosit aici este identic cu cel din Ex. 1:13., ci teme‑te de Dumnezeul tău.

44Cât despre robii și roabele pe care poate vrei să îi ai, îi poți cumpăra de la neamurile care sunt în jurul vostru. 45Poți să‑i iei și dintre fiii peregrinilor care vor locui la tine sau dintre cei din clanurile lor care se vor naște în țara voastră; ei pot fi proprietatea voastră. 46Îi puteți lăsa ca moștenire fiilor voștri după voi, ca să‑i aibă în proprietate. Să‑i țineți astfel să vă slujească pentru totdeauna. Cât despre frații voștri, fiii lui Israel, niciunul din voi să nu stăpânească peste fratele său cu asprime.

47Dacă un străin sau un peregrin se îmbogățește, iar unul din frații voștri sărăcește lângă el și se vinde străinului sau peregrinului sau vreunuia din clanul străinului, 48după ce s‑a vândut, el mai poate fi răscumpărat. Să‑l răscumpere unul din frații48 În acest context, cuvântul frați face referire la cei de același neam sau membri ai aceluiași popor. săi. 49Atât unchiul său, cât și fiul unchiului său sau orice rudă apropiată din clanul lui vor putea să‑l răscumpere. Sau dacă poate, să se răscumpere singur. 50Să calculeze împreună cu cel ce l‑a cumpărat, din anul în care a fost vândut până la Anul de veselie. Prețul vânzării sale să fie potrivit cu numărul anilor, la fel cum ar fi calculate zilele unui zilier. 51Dacă mai sunt însă mulți ani până la Anul de veselie, în funcție de numărul lor, el va plăti pentru răscumpărarea lui o parte din argintul cu care a fost cumpărat. 52Dacă mai rămân puțini ani până la Anul de veselie, atunci să le calculeze și să‑și plătească răscumpărarea în funcție de acești ani. 53El va fi pentru cumpărătorul său ca lucrătorul angajat cu anul. Prin urmare, să nu se poarte cu asprime cu el înaintea ochilor tăi.

54Dacă nu va fi răscumpărat în niciunul din aceste feluri, el și fiii lui împreună cu el să plece la Anul de veselie. 55Căci fiii lui Israel sunt robii Mei. Ei sunt robii Mei pe care i‑am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

La Bible du Semeur

Lévitique 25:1-55

Le droit de rachat des terres et des personnes

L’année de repos pour la terre

1Au mont Sinaï, l’Eternel s’adressa à Moïse en ces termes25.1 Pour les v. 1-7, voir Ex 23.10-11. :

2Dis aux Israélites : Quand vous serez entrés dans le pays que je vais vous donner, la terre se reposera ; ce sera un temps de sabbat en l’honneur de l’Eternel. 3Pendant six ans, tu ensemenceras ton champ, et pendant six ans, tu tailleras ta vigne et tu en récolteras les produits. 4Mais la septième année sera un temps de sabbat, une année de repos pour la terre, un sabbat en l’honneur de l’Eternel ; tu n’ensemenceras pas ton champ et tu ne tailleras pas ta vigne. 5Tu ne moissonneras pas les repousses de ta moisson précédente, et tu ne vendangeras pas les raisins de ta vigne non taillée : ce sera une année de repos pour la terre. 6Vous vous nourrirez de ce que la terre produira pendant son temps de repos, toi, ton serviteur, ta servante, ton ouvrier journalier et les étrangers résidant chez vous, 7ainsi que ton bétail et les animaux sauvages qui vivent dans ton pays : tout produit des terres leur servira de nourriture.

L’année du jubilé

8Vous compterez sept années de repos, soit sept fois sept ans, c’est-à-dire une période de quarante-neuf ans. 9Le dixième jour du septième mois, le jour des Expiations, vous ferez retentir le son du cor à travers tout le pays. 10Vous déclarerez année sainte cette cinquantième année et, dans tout le pays, vous proclamerez la libération pour tous ses habitants. Ce sera pour vous l’année du jubilé25.10 Jubilé vient de Yôbêl, « trompe, trompette » (de Jubal, Gn 4.21), celle qui annonçait le début de cette année de grâce à travers le pays, occasion « de jubiler » pour tous les opprimés. ; chacun rentrera en possession de sa terre, et chacun retournera dans sa famille. 11La cinquantième année sera donc pour vous l’année du jubilé : vous ne sèmerez pas, vous ne moissonnerez pas les repousses, et vous ne vendangerez pas la vigne non taillée, 12car c’est l’année du jubilé ; vous la tiendrez pour sainte ; vous mangerez ce qui aura poussé dans les terres.

13En cette année jubilaire, chacun de vous retournera dans sa propriété. 14Si donc vous vendez une propriété à votre compatriote, ou si vous en achetez une de lui, qu’aucun de vous ne lèse son compatriote. 15On tiendra compte pour le prix d’achat du nombre d’années écoulées depuis le dernier jubilé, et son prix de vente sera donc fixé en fonction du nombre d’années de récolte restantes. 16Selon qu’il reste plus ou moins d’années, le prix d’achat sera élevé ou faible, car, en fait, ce qui est vendu, c’est un certain nombre de récoltes. 17Que nul de vous ne lèse donc son prochain, mais agissez par crainte de votre Dieu ; car je suis l’Eternel, votre Dieu.

18Vous obéirez à mes commandements, vous observerez mes lois et vous les appliquerez ; ainsi vous demeurerez dans le pays en sécurité ; 19et la terre vous donnera ses fruits, vous mangerez à satiété et vous y vivrez en sécurité.

20Peut-être direz-vous : « Que mangerons-nous la septième année puisque nous n’aurons ni semé ni rentré de récoltes ? » 21Sachez que la sixième année, je répandrai ma bénédiction sur vous, en vous assurant une récolte suffisante pour trois ans. 22Lorsque vous sèmerez la huitième année, vous vivrez encore sur l’ancienne récolte dont vous mangerez jusqu’à la récolte de la neuvième année.

Loi sur la vente de terres et de maisons

23Une terre ne devra jamais être vendue à titre définitif car le pays m’appartient et vous êtes chez moi des étrangers et des immigrés. 24Dans tout le pays que vous aurez en possession, vous garantirez le droit de rachat des terres.

25Lorsque ton compatriote devient pauvre et doit vendre une partie de son patrimoine foncier, un proche parent qui a le droit de rachat pourra racheter ce que son parent aura vendu. 26S’il ne se trouve personne qui ait le droit de rachat, mais que cet homme ait de quoi racheter lui-même la terre, 27il considérera le nombre d’années écoulées depuis la vente et versera le prix des années restantes à l’acquéreur ; ainsi il rentrera en possession de sa propriété. 28Mais s’il ne trouve pas les moyens de racheter sa terre, elle restera entre les mains de l’acquéreur jusqu’à l’année du jubilé. A ce moment-là, elle lui sera rendue et il en reprendra possession.

29Si quelqu’un vend une maison d’habitation située dans une ville entourée de remparts, son droit de rachat durera une année entière à partir du jour de la vente, et sera limité à cela. 30Si la maison n’a pas été rachetée au terme d’une année complète, elle sera définitivement acquise à l’acquéreur et à ses descendants : elle ne sera pas rendue à son propriétaire d’origine à l’année du jubilé. 31Par contre, les maisons des villages sans mur d’enceinte seront considérées comme les champs du pays ; elles pourront être rachetées en permanence et seront rendues au jubilé.

32Quant aux villes des lévites et aux maisons qu’ils y posséderont, ceux-ci bénéficieront d’un droit de rachat perpétuel sur ces maisons25.32 Voir Nb 35.1-8 ; Jos 21.1-42 ; 1 Ch 6.39-66.. 33Si un lévite a vendu sa maison, l’acquéreur en sortira l’année du jubilé25.33 Texte hébreu obscur. Autre traduction : Même si c’est un lévite qui a acheté l’une de ces maisons, il en sortira l’année du jubilé. ; en effet, les maisons des villes de lévites sont leur propriété inaliénable parmi les Israélites. 34Les champs dépendant de leurs villes ne pourront pas être vendus ; car ils sont leur propriété à perpétuité.

L’aide aux pauvres

35Si ton prochain qui vit près de toi s’appauvrit et tombe dans la misère, tu lui viendras en aide – il se trouve être comme un étranger ou un immigré – , afin qu’il survive à côté de toi25.35 Voir Dt 15.7-8.. 36Agis par crainte de Dieu : ne reçois de la part de ton prochain ni intérêt, ni profit, pour que celui-ci puisse vivre à côté de toi25.36 Pour les v. 36-37, voir Ex 22.24 ; Dt 15.7-11 ; 23.20-21.. 37Si tu lui prêtes de l’argent, tu n’en exigeras pas d’intérêt et si tu lui donnes de tes vivres, tu n’en tireras pas de profit. 38Je suis l’Eternel, votre Dieu, qui vous ai fait sortir d’Egypte pour vous donner le pays de Canaan, pour être votre Dieu.

Loi sur les serviteurs et les esclaves

39Si ton prochain qui vit près de toi devient pauvre et se vend à toi, tu ne le feras pas travailler comme un esclave25.39 Pour les v. 39-46, voir Ex 21.2-6 ; Dt 15.12-18.. 40Tu le traiteras comme un ouvrier salarié ou comme un immigré ; il sera ton serviteur jusqu’à l’année du jubilé. 41Alors il quittera ton service, lui et ses enfants, pour retourner dans sa famille et rentrer en possession du patrimoine de ses ancêtres. 42Car ce sont mes esclaves que j’ai fait sortir d’Egypte ; ils ne doivent pas être vendus comme esclaves. 43Tu ne les traiteras pas avec brutalité ; tu craindras ton Dieu.

44Les esclaves, hommes ou femmes, qui vous appartiendront, proviendront des peuples étrangers qui vous entourent. C’est d’eux que vous pourrez acquérir des esclaves et des servantes. 45De plus, vous pourrez acheter des étrangers résidant chez vous et des membres de leurs familles qui vivent parmi vous et qui sont nés dans votre pays, et ils deviendront votre propriété. 46Vous pourrez les léguer en héritage à vos enfants pour qu’ils en aient la propriété. Ils seront vos esclaves à perpétuité ; mais vous ne traiterez pas avec brutalité vos compatriotes, les Israélites.

47Si un étranger résidant chez toi s’enrichit, et que l’un de tes compatriotes s’endette envers lui et se vende à lui ou à l’un des descendants d’une famille étrangère, 48il jouira, même après que la vente aura été effectuée, d’un droit de rachat : l’un de ses frères pourra le racheter. 49Son oncle paternel ou son cousin25.49 Il s’agit du fils de l’oncle paternel., ou un autre membre de sa parenté proche ou éloignée pourra le racheter ; ou encore il pourra se racheter lui-même s’il en trouve les moyens. 50Il calculera, avec l’acquéreur, le nombre d’années comprises entre la date de la vente et l’année du jubilé. Le prix du rachat sera fixé en fonction du nombre d’années, sur la base du salaire d’un ouvrier. 51S’il reste encore beaucoup d’années, il versera pour son rachat une large part du prix payé par l’acquéreur. 52Et s’il reste peu d’années jusqu’à celle du jubilé, il en tiendra compte et versera comme prix de rachat une somme proportionnelle au nombre de ces années. 53L’homme sera chez son maître comme un ouvrier engagé à l’année, mais tu ne permettras pas qu’il soit traité avec brutalité. 54S’il n’est racheté d’aucune de ces manières, il retrouvera sa liberté l’année du jubilé, lui et ses enfants. 55Car c’est de moi que les Israélites sont esclaves, ce sont mes esclaves que j’ai fait sortir d’Egypte. Je suis l’Eternel votre Dieu.