Calendarul0 Titlu. În VT lunile sunt prezentate: (1) prin simpla numerotare (v. 5, 24); (2) în perioada pre‑exilică, având denumirea canaanită (Ex. 13:4; 1 Regi 6:1, 38; 1 Regi 8:2); (3) în perioada post-exilică, având denumirea babiloniană, care a rămas în uz și astăzi (Est. 2:16; 3:7; 8:9; Neem. 1:1; 2:1; 6:15; Zah. 1:7). sărbătorilor – Sabatul
1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Acestea sunt sărbătorile Domnului cu ocazia cărora veți vesti adunări sfinte; acestea sunt sărbătorile Mele.
Sabatul
3Să se lucreze șase zile, dar ziua a șaptea este Sabatul, o zi de odihnă3 Expresia ebraică șabbat șabbaton. Vezi nota de la Ex. 16:23. însoțită de o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare în această zi: să fie Sabatul Domnului în toate locuințele voastre.
Paștele și Sărbătoarea Azimelor
(Ex. 12:14-20; Num. 28:16-25; Deut. 16:1-8)
4Acestea sunt sărbătorile Domnului, adunările sfinte, pe care le veți vesti la vremea lor hotărâtă. 5În a paisprezecea zi a lunii întâi, între cele două seri5 Între amurg și întunericul propriu‑zis al nopții, moment în care mielul pascal era sacrificat., va fi Paștele Domnului, 6iar în a cincisprezecea zi a acestei luni va fi Sărbătoarea Azimelor în cinstea Domnului; timp de șapte zile să mâncați azime. 7În prima zi să aveți o adunare sfântă. Să nu faceți nicio muncă obișnuită.7 Sau: muncă obositoare. 8Apoi, timp de șapte zile să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc, iar în ziua a șaptea să aveți o adunare sfântă; să nu faceți nicio muncă obișnuită.»“
Sărbătoarea Primelor Roade
9Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 10„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara pe care v‑o voi da și veți aduna recolta, să aduceți preotului un snop din primele roade ale secerișului. 11Să legene snopul înaintea Domnului ca voi să fiți primiți; preotul să‑l legene la o zi după Sabat. 12În ziua când veți legăna snopul, să jertfiți un miel de un an, fără meteahnă, ca ardere‑de‑tot pentru Domnul. 13Să adăugați la el un dar de mâncare din două zecimi dintr‑o efă13, 17 Vezi nota de la 14:10; aproximativ 4,5 l. de făină aleasă, amestecată cu untdelemn, ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului și o jertfă de băutură de un sfert de hin13 Vezi nota de la 19:36; aproximativ 0,9 l. de vin. 14Să nu mâncați nici pâine, nici spice prăjite, nici boabe, până în ziua aceasta, când veți aduce această ofrandă Dumnezeului vostru: aceasta este o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre în toate locuințele voastre.
Sărbătoarea Săptămânilor15 Titlu. Numită, în Noul Testament, Sărbătoarea Cincizecimii.
(Num. 28:26-31; Deut. 16:9-12)
15Din ziua de după Sabat, adică din ziua în care veți aduce snopul ca jertfă legănată, să numărați șapte săptămâni întregi. 16Să numărați cincizeci de zile până în ziua următoare celui de‑al șaptelea Sabat, după care să aduceți Domnului un nou dar de mâncare. 17Să aduceți din locuințele voastre două pâini ca jertfă legănată. Să fie făcute din două zecimi de efă de făină aleasă și să fie coapte după ce s‑a dospit aluatul. Acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul. 18Împreună cu pâinile să aduceți, ca ardere‑de‑tot pentru Domnul, șapte miei de un an, fără meteahnă, un taur din turmă și doi berbeci. La acestea să adăugați darul de mâncare și jertfele de băutură ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. 19Să aduceți și un țap ca jertfă pentru păcat și doi miei de un an ca jertfă de pace19 Vezi nota de la 3:1.. 20Preotul să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului împreună cu pâinea adusă din primele roade și cu cei doi miei; ele să fie închinate Domnului și să rămână ale preotului. 21În aceeași zi, să vestiți o adunare sfântă; atunci să nu faceți nicio muncă obișnuită. Aceasta este o hotărâre veșnică în toate locuințele voastre de‑a lungul generațiilor voastre.
22Când veți aduna recolta țării voastre, să nu aduni recolta de la marginea ogorului și să nu strângi spicele care vor rămâne după secerișul tău. Să le lași pentru cel sărac și pentru străin. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“
Sărbătoarea Trâmbițelor
(Num. 29:1-6)
23Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 24„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «În prima zi a lunii a șaptea24 Luna Tișri, septembrie-octombrie; mai târziu, Anul Nou, deoarece marca sfârșitul anului agricol și începutul unui nou sezon. să aveți o zi de odihnă24 Termenul ebraic șabbaton. Vezi nota de la Ex. 16:23., o aducere-aminte vestită cu sunet de trâmbiță24 Sărbătoarea era anunțată, cel mai probabil, prin sunetul șofarului, al cornului de berbec (pentru șofar, vezi nota de la 25:9)., o adunare sfântă. 25Să nu faceți nicio muncă obișnuită în timpul ei și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc.»“
Ziua Ispășirii
(Lev. 16; Num. 29:7-11)
26Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 27„În a zecea zi a lunii a șaptea să fie Ziua Ispășirii. Atunci să aveți o adunare sfântă, să vă smeriți sufletele27, 29, 32 Sau: să postiți. și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc. 28Să nu faceți nicio lucrare în ziua aceea, căci este Ziua Ispășirii, când se face ispășire pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeul vostru. 29Acela care nu se va smeri în ziua aceea, va fi nimicit din poporul său. 30Pe acela care va face orice fel de lucrare în ziua aceea îl voi nimici din mijlocul poporului său. 31Să nu faceți nicio lucrare. Aceasta este o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre în toate locurile în care veți locui. 32Este un Sabat, o zi de odihnă32 Expresia ebraică șabbat șabbaton. Vezi nota de la Ex. 16:23. în care să vă smeriți sufletele. Din seara celei de‑a noua zi până în seara următoare să țineți Sabatul.“
Sărbătoarea Corturilor33 Titlu. Vezi nota de la Ex. 23:16.
(Num. 29:12-39; Deut. 16:13-17)
33Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 34„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «În a cincisprezecea zi a acestei a șaptea luni să țineți Sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de șapte zile. 35În prima zi să aveți o adunare sfântă; să nu faceți nicio muncă obișnuită. 36Timp de șapte zile să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a opta să aveți o adunare sfântă și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc. Este o adunare solemnă36 Sau: adunare de încheiere.; să nu faceți nicio muncă obișnuită.
37Acestea sunt sărbătorile Domnului, cu ocazia cărora veți vesti adunări sfinte, pentru a aduce Domnului o jertfă mistuită de foc – o ardere‑de‑tot și un dar de mâncare, o jertfă și jertfe de băutură, fiecare la vremea hotărâtă 38– în afară de Sabatele Domnului, în afară de darurile voastre, de toate jurămintele și de toate darurile voastre de bunăvoie pe care le oferiți Domnului.
39În a cincisprezecea zi a lunii a șaptea, după ce ați adunat roadele țării, să țineți sărbătoarea Domnului, timp de șapte zile. Atât prima, cât și a opta zi să fie o zi de odihnă39 Termenul ebraic șabbaton. Vezi nota de la Ex. 16:23.. 40În prima zi să luați fructe din pomii cei grandioși, ramuri de palmier, crengi de pomi stufoși și crengi de sălcii de râu. Să vă bucurați înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, timp de șapte zile. 41În fiecare an să țineți această sărbătoare în cinstea Domnului, timp de șapte zile. Este o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre. S‑o țineți în luna a șaptea. 42Să locuiți în corturi șapte zile. Toți băștinașii din Israel să locuiască în corturi, 43pentru ca generațiile voastre să știe că Eu i‑am făcut pe fiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i‑am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“
44Și astfel, Moise le‑a spus fiilor lui Israel care sunt sărbătorile Domnului.
Calendario de fiestas solemnes
1El Señor le ordenó a Moisés 2que les dijera a los israelitas: «Estas son las fiestas que yo he establecido, y a las que habéis de convocar como fiestas solemnes en mi honor. Yo, el Señor, las establecí.
Celebración del sábado
3»Trabajaréis durante seis días, pero el séptimo día es de reposo, es un día de fiesta solemne en mi honor, en el que no haréis ningún trabajo. Dondequiera que viváis, será sábado consagrado al Señor.
Fiesta de la Pascua
23:4-8 – Éx 12:14-20; Nm 28:16-25; Dt 16:1-8
4»Estas son las fiestas que el Señor ha establecido, las fiestas solemnes en su honor que deberéis convocar en las fechas señaladas para ellas:
5»La Pascua del Señor comienza el día catorce del mes primero, a la hora del crepúsculo. 6El día quince del mismo mes comienza la fiesta de los Panes sin levadura en honor al Señor. Durante siete días comeréis pan sin levadura. 7El primer día celebraréis una fiesta solemne en su honor; ese día no haréis ningún trabajo. 8Durante siete días presentaréis al Señor ofrendas por fuego, y el séptimo día celebraréis una fiesta solemne en su honor; ese día no haréis ningún trabajo».
Fiesta de las Primicias
9El Señor le ordenó a Moisés 10que les dijera a los israelitas: «Cuando hayáis entrado en la tierra que os voy a dar, y seguéis la mies, deberéis llevar al sacerdote una gavilla de las primeras espigas que cosechéis. 11El sacerdote mecerá la gavilla ante el Señor para que os sea aceptada. La mecerá a la mañana siguiente del sábado. 12Ese mismo día sacrificaréis vosotros un cordero de un año, sin defecto, como holocausto al Señor. 13También presentaréis cuatro kilos23:13 cuatro kilos. Lit. dos décimas (de efa); también en v. 17. de harina fina mezclada con aceite, como ofrenda de cereal, ofrenda por fuego, de aroma grato al Señor, y un litro23:13 un litro. Lit. un cuarto de hin. de vino como ofrenda de libación. 14No comeréis pan, ni grano tostado o nuevo, hasta el día en que traigáis esta ofrenda a vuestro Dios. Este será un estatuto perpetuo para todos vuestros descendientes, dondequiera que habitéis.
Fiesta de las Semanas
23:15-22 – Nm 28:26-31; Dt 16:9-12
15»A partir del día siguiente al sábado, es decir, a partir del día en que traigáis la gavilla de la ofrenda mecida, contaréis siete semanas completas. 16En otras palabras, contaréis cincuenta días incluyendo la mañana siguiente al séptimo sábado; entonces presentaréis al Señor una ofrenda de grano nuevo. 17Desde vuestro lugar de residencia le llevaréis al Señor, como ofrenda mecida de las primicias, dos panes hechos con cuatro kilos de flor de harina, cocidos con levadura. 18Junto con el pan deberéis presentar siete corderos de un año, sin defecto, un novillo y dos carneros. Seréis, junto con vuestras ofrendas de cereal y vuestras ofrendas de libación, un holocausto al Señor, una ofrenda presentada por fuego, de aroma grato al Señor. 19Luego sacrificaréis un macho cabrío como ofrenda por el pecado, y dos corderos de un año como sacrificio de comunión. 20El sacerdote mecerá los dos corderos, junto con el pan de las primicias. Son una ofrenda mecida ante el Señor, una ofrenda consagrada al Señor y reservada para el sacerdote. 21Ese mismo día convocaréis a una fiesta solemne en honor al Señor, y en ese día no haréis ningún trabajo. Este será un estatuto perpetuo para todos vuestros descendientes, dondequiera que habitéis.
22»Cuando llegue el tiempo de la cosecha, no seguéis hasta el último rincón del campo ni recojáis todas las espigas que queden de la mies. Dejadlas para los pobres y los extranjeros. Yo soy el Señor vuestro Dios».
Fiesta de las Trompetas
23:23-25 – Nm 29:1-6
23El Señor le ordenó a Moisés 24que les dijera a los israelitas: «El primer día del séptimo mes será para vosotros un día de reposo, una conmemoración con toques de trompeta, una fiesta solemne en honor al Señor. 25Ese día no haréis ningún trabajo, sino que presentaréis al Señor ofrendas por fuego».
El día del Perdón
23:26-32 – Lv 16:2-34; Nm 29:7-11
26El Señor le dijo a Moisés: 27«El día diez del mes séptimo es el día del Perdón. Celebraréis una fiesta solemne en honor al Señor, y ayunaréis y le presentaréis ofrendas por fuego. 28En ese día no haréis ningún tipo de trabajo, porque es el día del Perdón, cuando se hace expiación por vosotros ante el Señor vuestro Dios. 29Cualquiera que no observe el ayuno será eliminado de su pueblo. 30Si alguien hace algún trabajo en ese día, yo mismo lo eliminaré de su pueblo. 31Por tanto, no haréis ningún trabajo. Este será un estatuto perpetuo para todos vuestros descendientes, dondequiera que habiten. 32Será para vosotros un sábado de solemne reposo, y deberéis observar el ayuno. Este sábado lo observaréis desde la tarde del día nueve del mes hasta la tarde siguiente».
Fiesta de las Enramadas
23:33-43 – Nm 29:12-39; Dt 16:13-17
33El Señor le ordenó a Moisés 34que les dijera a los israelitas: «El día quince del mes séptimo comienza la fiesta de las Enramadas en honor al Señor, la cual durará siete días. 35El primer día se celebrará una fiesta solemne en honor al Señor. Ese día no haréis ningún trabajo. 36Durante siete días le presentaréis al Señor ofrendas por fuego. Al octavo día celebraréis una fiesta solemne en honor al Señor y volveréis a presentarle ofrendas por fuego. Es una fiesta solemne; ese día no haréis ningún trabajo.
37»Estas son las fiestas que el Señor ha establecido, y a las que vosotros habréis de convocar como fiestas solemnes en su honor, para presentarle ofrendas por fuego, holocaustos, ofrendas de cereal, y sacrificios y ofrendas de libación, tal como está prescrito para cada día. 38Todas estas fiestas son adicionales a los sábados del Señor y a los tributos y ofrendas votivas o voluntarias que vosotros le presentéis.
39»A partir del día quince del mes séptimo, después de que hayáis recogido los frutos de la tierra, celebraréis durante siete días la fiesta del Señor. El primer día y el octavo serán de descanso especial. 40El primer día tomaréis frutos de los mejores árboles, ramas de palmera, de árboles frondosos y de sauces de los arroyos, y durante siete días os regocijaréis en presencia del Señor vuestro Dios. 41Cada año, durante siete días, celebraréis esta fiesta en honor al Señor. La celebraréis en el mes séptimo. Este será un estatuto perpetuo para las generaciones venideras. 42Durante siete días viviréis bajo enramadas. Todos los israelitas nativos vivirán bajo enramadas, 43para que vuestros descendientes sepan que yo hice vivir así a los israelitas cuando los saqué de Egipto. Yo soy el Señor vuestro Dios».
44Así anunció Moisés a los israelitas las fiestas establecidas por el Señor.