Locul pentru jertfe
1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Vorbește‑le lui Aaron, fiilor săi și tuturor fiilor lui Israel și să le spui: «Acesta este cuvântul pe care l‑a poruncit Domnul: 3‘Dacă vreun bărbat din Casa lui Israel înjunghie în tabără sau în afara taberei un bou3 Putea fi atât mascul, cât și femelă., un miel sau un țap, 4în loc să vină cu el la intrarea în Cortul Întâlnirii și să‑l aducă drept ofrandă pentru Domnul, înaintea Tabernaculului Domnului, omul acela va fi considerat vinovat de vărsare de sânge. El a vărsat sânge și, prin urmare, va fi nimicit din mijlocul poporului său. 5De aceea, în loc să‑și înjunghie jertfele pe câmp, fiii lui Israel să le aducă Domnului la intrarea în Cortul Întâlnirii, la preot, și să le ofere ca jertfe de pace5 Vezi nota de la 3:1. pentru Domnul. 6Preotul să stropească sângele pe altarul Domnului, la intrarea în Cortul Întâlnirii, și să ardă grăsimea care va fi de o aromă plăcută Domnului. 7Să nu‑și mai înjunghie astfel jertfele în cinstea țapilor, înaintea cărora se prostituează7 Este vorba fie de ritualurile care implicau prostituția sacră, foarte răspândită în Canaan, fie de faptul că simpla închinare la idoli este o infidelitate (o prostituție) înaintea lui Dumnezeu.. Aceasta să fie o hotărâre veșnică pentru ei de‑a lungul generațiilor lor.’»
8Să le mai spui: «Dacă vreun bărbat din Casa lui Israel sau vreun străin care locuiește în mijlocul vostru aduce o ardere‑de‑tot sau o altă jertfă, 9fără să o înfățișeze la intrarea în Cortul Întâlnirii pentru a o jertfi Domnului, omul acela să fie nimicit din poporul său.
Interdicția de a consuma mâncare cu sânge
10Dacă vreunul din Casa lui Israel sau vreun străin care locuiește în mijlocul vostru va consuma vreun fel de sânge, Îmi voi întoarce fața împotriva acelui om care consumă sânge și‑l voi nimici din poporul său. 11Căci viața trupului este în sânge. Eu vi l‑am dat ca să puteți face ispășire pentru viețile voastre pe altar, căci sângele face ispășire pentru viața cuiva. 12De aceea le‑am zis fiilor lui Israel: ‘Nimeni dintre voi să nu consume sânge, și nici străinul care locuiește în mijlocul vostru să nu consume sânge.’
13Când vreunul dintre fiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în mijlocul lor vânează sau prinde vreo vietate sau vreo pasăre care poate fi mâncată, să‑i verse sângele și să‑l acopere cu țărână. 14Căci viața oricărui trup este sângele lui. De aceea le‑am zis fiilor lui Israel: ‘Să nu consumați sângele niciunui trup, pentru că viața oricărui trup este sângele lui. Oricine îl va consuma va fi nimicit.’
15Orice persoană care mănâncă din cadavrul unui animal sau dintr‑un animal sfâșiat de fiare – fie băștinaș, fie străin – să‑și spele hainele și să se scalde în apă. El va fi necurat până seara, după care va fi curat. 16Dar dacă nu și le spală și nu‑și scaldă trupul, va purta pedeapsa pentru nelegiuirea lui.»“
Gesetze und Vorschriften für Gottes Volk
(Kapitel 17–20)
Alle Opfer gehören dem Herrn
1Der Herr befahl Mose: 2»Gib die folgenden Anweisungen an Aaron, seine Söhne und das ganze Volk weiter:
3-4Jeder Israelit, der mir, dem Herrn, ein Rind, ein Schaf oder eine Ziege als Gabe darbringen möchte, soll das Tier am Eingang des heiligen Zeltes schlachten. Wer es stattdessen irgendwo innerhalb oder außerhalb des Lagers tut, der ist nicht besser als ein Mörder und lädt große Schuld auf sich. Er hat unerlaubt Blut vergossen und darum sein Leben verwirkt. Er muss aus dem Volk ausgeschlossen werden. 5Diese Weisung dient dazu, dass die Israeliten ihre Opfertiere, die sie bis jetzt auf freiem Feld geschlachtet haben, von nun an mir, dem Herrn, darbringen. Sie sollen die Tiere zu meiner Ehre am Eingang des heiligen Zeltes dem Priester übergeben und sie dann als Friedensopfer für mich schlachten. 6Der Priester sprengt das Blut an den Brandopferaltar vor dem Eingang des heiligen Zeltes und verbrennt anschließend die Fettstücke auf dem Altar. Solch ein wohlriechendes Opfer gefällt mir, dem Herrn. 7Kein Israelit soll mir die Treue brechen, indem er weiterhin den Dämonen17,7 Das hebräische Wort spielt auf böse Geister an, die man sich in der Gestalt von Ziegenböcken vorstellte. sein Schlachtopfer darbringt! Diese Ordnung gilt für alle Zeiten.
8-9Jeder Israelit und auch jeder Fremde, der bei euch wohnt, muss aus dem Volk ausgeschlossen werden und sterben, wenn er seine Brand- oder Schlachtopfer nicht zum Eingang des heiligen Zeltes führt, um sie dort mir, dem Herrn, zu weihen.«
Verbot von Blutgenuss
10»Wenn ein Israelit oder ein Fremder unter euch Fleisch verzehrt, das nicht völlig ausgeblutet ist, werde ich, der Herr, mich gegen ihn wenden! Ich selbst verstoße ihn aus seinem Volk und töte ihn. 11Denn im Blut ist das Leben, und ich habe angeordnet, dass es auf dem Altar dargebracht wird, um euch von eurer Schuld zu befreien. Weil im Blut das Leben ist, darum werdet ihr durch das Blut mit mir, dem Herrn, versöhnt. 12Niemand darf es also verzehren, weder ein Israelit noch ein Ausländer, der bei euch lebt!
13Wer auf der Jagd ein Stück Wild oder einen Vogel erlegt – ein Tier, das man essen darf –, der soll es ausbluten lassen und das Blut mit Erde bedecken. 14Denn im Blut ist das Leben eines jeden Tieres. Deshalb habe ich euch verboten, Blut zu verzehren. Alles Leben ist im Blut, und wer davon isst, muss getötet werden!
15Jeder, der Fleisch von einem verendeten oder gerissenen Tier isst, wird dadurch unrein. Er soll sich und seine Kleider waschen und bis zum Abend warten; dann ist er wieder rein. 16Wer sich nicht daran hält, muss die Folgen seiner Schuld tragen!«
