Curățirea diferitelor boli ale pielii
1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Iată care este legea cu privire la cel infectat în ziua curățirii lui: să fie adus înaintea preotului. 3Preotul să iasă afară din tabără, să se uite, iar dacă cel infectat a fost vindecat de rana infecțioasă3 Vezi nota de la 13:2 [peste tot în capitol]., 4preotul să poruncească a se lua pentru cel ce trebuie curățit două păsări vii și curate, lemn de cedru, fir de culoare cărămizie și isop. 5Preotul să poruncească să fie înjunghiată una dintre păsări într‑un vas de pământ, deasupra unei ape curgătoare. 6Să ia pasărea vie și s‑o înmoaie împreună cu lemnul de cedru, firul cărămiziu și isopul în sângele păsării care a fost înjunghiată deasupra apei curgătoare. 7Să‑l stropească de șapte ori pe cel ce trebuie curățit de infecție, după care să‑l declare curat și să dea drumul păsării vii pe câmp.
8Cel ce trebuie curățit va trebui să‑și spele hainele, să‑și radă tot părul și să se scalde în apă; apoi va fi curat. După aceea va putea să vină în tabără, dar va trebui să stea șapte zile în afara cortului său. 9În ziua a șaptea să‑și radă tot părul: părul de pe cap, barba și sprâncenele; să‑și radă tot părul. Apoi să‑și spele hainele, să‑și scalde trupul în apă și va fi curat.
10În ziua a opta să ia doi miei fără meteahnă și o mielușea de un an fără meteahnă, trei zecimi dintr‑o efă10 O efă măsura aproximativ 22 l; aproximativ 6,5 l. de făină aleasă, ca dar de mâncare amestecat cu untdelemn, și un log10, 12, 15, 21, 24 Un log măsura aproximativ 0,3 l. de untdelemn. 11Preotul care face curățirea să‑l aducă pe omul care trebuie curățit înaintea Domnului, la intrarea în Cortul Întâlnirii.
12Preotul să ia unul din miei, să‑l aducă jertfă pentru vină împreună cu logul de untdelemn și să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului. 13Să înjunghie mielul în locul în care sunt înjunghiate jertfele pentru păcat și arderile‑de‑tot, adică într‑un loc sfânt. La fel ca jertfa pentru vină, și jertfa pentru păcat13 Vezi 4:1–5:13 și 5:14-19 în ce privește diferența între cele două tipuri de jertfă. va fi a preotului, căci acestea sunt preasfinte. 14Preotul să ia din sângele jertfei pentru vină și să‑l pună pe lobul urechii celui ce trebuie curățit, pe degetul mare al mâinii lui drepte și pe degetul mare al piciorului său drept. 15Preotul să ia din logul de untdelemn, să‑și toarne în palma stângă, 16să‑și pună degetul mâinii drepte în untdelemnul din palma mâinii stângi și, cu degetul, să stropească din untdelemn de șapte ori înaintea Domnului. 17Din untdelemnul care‑i mai rămâne în palmă, preotul să ungă lobul urechii drepte a celui ce trebuie curățit, degetul mare al mâinii lui drepte, degetul mare al piciorului său drept și, de asemenea, să arunce cu ulei peste sângele jertfei pentru vină. 18Restul untdelemnului din palma preotului să fie pus pe capul celui ce trebuie curățit. Apoi preotul să facă ispășire în locul acelui om înaintea Domnului.
19Preotul să aducă jertfa pentru păcat ca să facă ispășire pentru cel ce trebuie curățit de necurăția sa. La urmă, va trebui să înjunghie arderea‑de‑tot. 20Preotul va aduce arderea‑de‑tot și darul de mâncare pe altar. Așa va face preotul ispășire pentru acel om, și acesta din urmă va fi curat.
21Dacă este sărac și nu poate aduce toate aceste lucruri, atunci să ia un singur miel ca jertfă pentru vină, jertfă ce trebuie legănată, ca să se facă ispășire pentru el. De asemenea, să mai ia a zecea parte dintr‑o efă21 Vezi nota de la 5:11. de făină aleasă, amestecată cu untdelemn pentru darul de mâncare și un log de untdelemn. 22Să ia și două turturele sau doi pui de porumbel, după cât poate, unul ca jertfă pentru păcat, iar celălalt ca ardere‑de‑tot.
23În cea de‑a opta zi să le aducă la preot pentru curățirea lui, la intrarea în Cortul Întâlnirii, înaintea Domnului; 24preotul să ia mielul jertfei pentru vină și logul de untdelemn și să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului. 25Apoi să înjunghie mielul jertfei pentru vină și să ia din sângele acestuia ca să ungă lobul urechii drepte a celui ce trebuie curățit, degetul mare al mâinii lui drepte și degetul mare al piciorului său drept. 26După aceea va trebui ca preotul să‑și toarne niște untdelemn în palma mâinii stângi 27și, cu degetul de la mâna dreaptă, să stropească cu untdelemnul din palma sa stângă, de șapte ori înaintea Domnului. 28Preotul să ungă cu untdelemnul din palma sa lobul urechii drepte a celui ce trebuie curățit, degetul mare al mâinii lui drepte, degetul mare al piciorului său drept și locul unde a fost pus sângele jertfei pentru vină. 29Restul uleiului din palmă să‑l pună pe capul celui care trebuie curățit și să facă astfel ispășire în locul lui înaintea Domnului. 30Apoi să aducă una dintre turturele sau unul dintre puii de porumbei, după cum poate, 31unul ca jertfă pentru păcat și altul ca ardere‑de‑tot, împreună cu darul de mâncare, iar preotul să facă ispășire înaintea Domnului în locul celui ce se curățește.
32Aceasta este legea pentru cel ce are rana infecțioasă și care nu poate aduce jertfele obișnuite pentru curățirea lui.“
Curățirea mucegaiului de pe case și haine
33Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând: 34„Când veți intra în țara Canaan, pe care am să v‑o dau în stăpânire, dacă voi trimite o pată infecțioasă34 Vezi nota de la 13:47. Aici este vorba de mucegai [peste tot în capitol]. în vreo casă din țara pe care o veți stăpâni, 35atunci stăpânul casei să anunțe preotul, zicând: «Mi se pare că este ceva ca o pată în casa mea.» 36Înainte de a merge să cerceteze pata, preotul să poruncească să se scoată tot ce este în casă, ca nu cumva tot ce se află în casă să devină necurat. După aceea preotul va putea să intre și să cerceteze casa. 37Să se uite la pată, iar dacă pata de pe zidurile casei are niște gropițe verzui sau roșiatice care par mai adânci decât suprafața peretelui, 38preotul să iasă până la intrarea casei și să o închidă pentru șapte zile. 39În a șaptea zi, preotul să vină din nou s‑o cerceteze. Dacă pata s‑a întins pe zidurile casei, 40preotul să poruncească să se scoată pietrele atinse de pată și să fie aruncate într‑un loc necurat în afara cetății. 41Apoi să pună să se răzuiască tot interiorul casei și tot ce s‑a răzuit să se arunce într‑un loc necurat, în afara cetății. 42După aceea, să se ia alte pietre, să se pună în locul celor scoase și să se tencuiască iarăși casa.
43Dacă pata apare din nou în casă, după ce au fost scoase pietrele și după ce casa a fost răzuită și tencuită, 44preotul să meargă încă o dată și s‑o cerceteze. Dacă pata s‑a întins pe casă, atunci este o pată infecțioasă permanentă; casa este deci necurată. 45Să dărâme casa – pietrele, lemnul și toată tencuiala – și să le ducă într‑un loc necurat în afara cetății.
46Toți aceia care au intrat în casă în timp ce era închisă, să fie necurați până seara, 47și toți aceia care au dormit sau au mâncat în casă, să‑și spele hainele.
48Dar dacă preotul vine și vede că pata nu s‑a întins pe casă după ce aceasta a fost tencuită, atunci el s‑o declare curată, căci pata s‑a dus. 49Pentru curățirea casei să ia două păsări, lemn de cedru, fir de culoare cărămizie, isop 50și să înjunghie una din păsări într‑un vas de pământ, deasupra unei ape curgătoare. 51Să ia lemnul de cedru, isopul, firul cărămiziu și pasărea vie, să le înmoaie în sângele păsării înjunghiate, apoi în apa curgătoare și să stropească de șapte ori casa. 52Să curățească astfel casa cu sângele păsării, cu apă proaspătă, cu pasărea vie, cu lemnul de cedru, cu isopul și cu firul cărămiziu. 53După aceea să‑i dea drumul păsării celei vii în afara cetății, pe întinderea câmpului. Astfel va face ispășire pentru casă și ea va fi curată. 54Aceasta este legea pentru orice fel de rană infecțioasă, pentru eczemă, 55pentru infecția de pe haine și de pe case, 56pentru umflături, erupții și pete. 57Ea arată când un lucru este necurat sau când un lucru este curat. Aceasta este legea pentru infecții.“
Purificación de las enfermedades cutáneas
1El Señor le dijo a Moisés: 2«Esta es la ley que se aplicará para declarar pura a una persona infectada. Será presentada ante el sacerdote, 3quien la examinará fuera del campamento. Si el sacerdote comprueba que la persona infectada se ha sanado de su enfermedad, 4mandará traer para la purificación de esa persona dos aves vivas y puras, un pedazo de madera de cedro, un paño escarlata y una rama de hisopo. 5Después el sacerdote mandará degollar la primera ave sobre una vasija de barro llena de agua de manantial. 6Tomará la otra ave viva, la madera de cedro, el paño escarlata y la rama de hisopo, y mojará todo esto junto con el ave viva en la sangre del ave que fue degollada sobre el agua de manantial. 7Luego rociará siete veces a quien va a ser purificado de la infección, y lo declarará puro. Entonces dejará libre a campo abierto al ave viva.
8»El que se purifica deberá lavarse la ropa, afeitarse todo el pelo y bañarse. Así quedará puro. Después de esto podrá entrar en el campamento, pero se quedará fuera de su tienda durante siete días. 9Al séptimo día se rapará por completo el cabello, la barba y las cejas; se lavará la ropa y se bañará. Así quedará puro.
10»Al octavo día, el que se purifica deberá traer dos corderos sin defecto y una cordera de un año, también sin defecto; como ofrenda de cereal traerá seis kilos14:10 seis kilos. Lit. tres décimas (de efa). de flor de harina amasada con aceite, junto con un tercio de litro14:10 un tercio de litro. Lit. un log; también en v. 21. de aceite. 11El sacerdote que oficia en la purificación presentará ante el Señor, a la entrada de la Tienda de reunión, al que se purifica, con sus ofrendas. 12Después el sacerdote tomará uno de los corderos y, junto con el aceite, lo ofrecerá como sacrificio por la culpa. Lo mecerá ante el Señor, pues se trata de una ofrenda mecida. 13Después degollará el cordero en el lugar santo, donde se degüellan las víctimas del sacrificio expiatorio y del holocausto, porque el sacrificio por la culpa, al igual que el sacrificio expiatorio, pertenecen al sacerdote. Se trata de algo sumamente sagrado. 14Luego tomará el sacerdote un poco de sangre del sacrificio por la culpa y la untará en el lóbulo de la oreja derecha, en el pulgar de la mano derecha y en el dedo gordo del pie derecho del que se purifica. 15El sacerdote tomará un poco de aceite y se lo echará en la palma de la mano izquierda. 16Mojará el índice de la mano derecha en el aceite que tiene en la palma izquierda, y rociará el aceite siete veces ante el Señor. 17Luego, del aceite que le quede en la mano, el sacerdote untará un poco en el lóbulo de la oreja derecha, en el pulgar de la mano derecha y en el dedo gordo del pie derecho del que se purifica, sobre la sangre del sacrificio por la culpa. 18El sacerdote derramará sobre la cabeza del que se purifica el aceite que le quede en la mano. De este modo celebrará ante el Señor el rito de propiciación por él. 19A continuación, el sacerdote ofrecerá el sacrificio expiatorio, haciendo propiciación por el que se purifica de su impureza. Hecho esto, degollará la víctima del holocausto, 20y la ofrecerá en el altar junto con la ofrenda de cereal. Así hará propiciación por él, y lo declarará puro.
21»Si el que se purifica es pobre y no tiene para comprar lo requerido, tomará como sacrificio por la culpa un solo cordero, el cual será mecido para hacer propiciación por él. También llevará como ofrenda de cereal dos kilos14:21 dos kilos. Lit. una décima (de efa). de flor de harina amasada con aceite, y un cuarto de litro de aceite, 22junto con dos tórtolas o dos pichones de paloma, según lo que pueda pagar, uno como sacrificio expiatorio y otro como holocausto. 23Al octavo día los llevará a la entrada de la Tienda de reunión, ante el sacerdote, para su purificación en presencia del Señor. 24El sacerdote tomará el cordero del sacrificio por la culpa, junto con el aceite, y los mecerá ante el Señor, pues se trata de una ofrenda mecida. 25Después degollará el cordero del sacrificio por la culpa, tomará un poco de sangre y la untará en el lóbulo de la oreja derecha, en el pulgar de la mano derecha y en el dedo gordo del pie derecho del que se purifica. 26El sacerdote se echará aceite en la palma de la mano izquierda, 27y con el índice de la mano derecha lo rociará siete veces ante el Señor. 28Luego, al que se purifica, el sacerdote le untará un poco del aceite que le quede en la mano. Se lo untará en el lóbulo de la oreja derecha, en el pulgar de la mano derecha y en el dedo gordo del pie derecho, allí donde puso la sangre del sacrificio por la culpa. 29El aceite que le quede en la mano lo untará el sacerdote en la cabeza del que se purifica, y así hará propiciación por él ante el Señor. 30Luego ofrecerá las tórtolas o los pichones de paloma, según lo que pueda pagar el oferente, 31uno como sacrificio expiatorio y otro como holocausto, junto con la ofrenda de cereal. Así hará el sacerdote propiciación ante el Señor en favor del que se purifica».
32Esta ley se aplicará a la persona que haya contraído una infección cutánea y no tenga para pagar las ofrendas regulares de su purificación.
Purificación de casas infectadas
33El Señor les dijo a Moisés y a Aarón: 34«Si al entrar vosotros en la tierra de Canaán, la cual os doy en propiedad, yo pongo moho infeccioso en alguna de vuestras casas, 35el dueño de la casa deberá decirle al sacerdote: “En mi casa ha aparecido una especie de moho”. 36Entonces el sacerdote, antes de entrar para examinar el moho, mandará que desocupen la casa para que no se contamine todo lo que haya en ella. Hecho esto, el sacerdote entrará a examinarla. 37Si el moho de las paredes forma cavidades verduzcas o rojizas que parezcan hundirse en la pared, 38el sacerdote saldrá de la casa y la clausurará durante siete días. 39Al séptimo día regresará y la examinará. Si el moho se ha extendido por las paredes de la casa, 40mandará quitar las piedras mohosas y tirarlas fuera de la ciudad, en un lugar impuro. 41También mandará raspar todo el interior de la casa, y el material raspado lo arrojará fuera de la ciudad, en un lugar impuro. 42Después se repondrán las antiguas piedras con otras nuevas, y se resanará la casa con estuco nuevo.
43»Si, después de haber quitado las piedras infectadas y de haber raspado y resanado la casa, vuelve a aparecer el moho y se extiende por toda ella, 44el sacerdote irá a examinarla. Si el moho se ha extendido por toda la casa, se trata de moho corrosivo. Por lo tanto, la casa es impura 45y deberán demolerla y arrojar, en un lugar impuro fuera de la ciudad, las piedras, la madera y el estuco.
46»Cualquiera que entre en la casa mientras esté clausurada quedará impuro hasta el anochecer, 47y todo el que duerma o coma en dicha casa deberá lavarse la ropa.
48»Si, después de haber sido resanada la casa, el sacerdote la examina y el moho no se ha extendido, la declarará pura, porque la infección ha desaparecido.
49»Para purificar la casa, el sacerdote deberá tomar dos aves, pedazos de madera de cedro, ramas de hisopo y un paño escarlata. 50Degollará una de las aves sobre una vasija de barro llena de agua de manantial; 51tomará la madera de cedro, las ramas de hisopo, el paño escarlata y la otra ave viva, y mojará todo esto en la sangre del ave degollada y en el agua de manantial. 52Luego rociará la casa siete veces, y así la purificará con la sangre del ave, con el agua de manantial y con el ave viva, la madera de cedro, las ramas de hisopo y el paño escarlata. 53Entonces soltará al ave viva a campo abierto. Así hará propiciación por la casa, y esta quedará pura.
54»Esta es la ley respecto a cualquier tipo de infección cutánea o de tiña, 55o de moho, ya sea en la ropa o en una casa, 56o de inflamación, o erupción o mancha blancuzca 57para así poder enseñar al pueblo cuándo algo es puro o impuro. Esta es la ley respecto a las infecciones».
