Reglementarea curăției în bolile infecțioase ale pielii
1Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând: 2„Dacă un om are pe pielea trupului său o umflătură, o erupție sau o pată albă, care poate să devină o rană infecțioasă2 Ebr.: tsara’at, termen care, prin intermediul LXX, a ajuns să fie redat în versiunile moderne prin lepră. Majoritatea studiilor lexicale și medicale au ajuns însă la concluzia că termenul tradus în mod tradițional cu lepră se referă la o varietate de afecțiuni/infecții ale pielii, contagioase sau nu, care pot să includă Boala lui Hansen (lepra modernă, provocată de bacilul Mycobacterium leprae), dar și o serie de alte diagnostice moderne, cum ar fi: psoriazis, vitiligo, râie, dermatită seboreică, precum și alte tipuri de infecții datorate micozelor cutanate (ciupercile de piele). De asemenea, cele mai multe dintre simptomele și caracteristicile descrise în text nu se potrivesc maladiei lui Hansen [peste tot în capitol]. pe pielea trupului său, el trebuie să fie adus la preotul Aaron sau la unul din fiii săi, preoții. 3Preotul să se uite la rana de pe pielea trupului, iar dacă părul din rană s‑a făcut alb, și rana este mai adâncă decât pielea trupului său, atunci este o rană infecțioasă. După ce preotul s‑a uitat la el, să‑l declare necurat. 4Dar dacă pata este albă pe pielea trupului său și nu este mai adâncă decât pielea, iar părul nu s‑a făcut alb, atunci preotul să‑l închidă4 Cu sensul de a izola [peste tot în capitol]. pe cel ce are rana șapte zile. 5În a șaptea zi preotul să se uite la el. Dacă i se va părea că rana a stat pe loc și nu s‑a întins pe piele, atunci preotul să‑l închidă încă șapte zile. 6În ziua a șaptea preotul să se uite la el a doua oară, iar dacă rana a mai scăzut și nu s‑a întins pe piele, atunci preotul să‑l declare curat, căci este doar o erupție. El să‑și spele hainele și va fi curat. 7Dacă erupția se întinde pe piele după ce omul s‑a arătat preotului pentru curățirea lui, el va trebui să vină din nou înaintea preotului. 8Preotul să se uite, și dacă erupția s‑a întins pe piele, preotul să‑l declare necurat, căci are o rană infecțioasă.
9Dacă cineva are o rană infecțioasă, să fie adus la preot. 10Preotul să se uite, și dacă pe piele este o umflătură albă care a făcut ca și părul să devină alb, iar în umflătură este și o urmă de carne vie, 11atunci pe pielea trupului acelui om se află o rană infecțioasă veche. Preotul să‑l declare necurat; să nu‑l închidă, pentru că este necurat.
12Dar dacă rana infecțioasă erupe pe piele și acoperă toată pielea, din creștet până în tălpi, pretutindeni pe unde se uită preotul, 13acesta să se uite, iar dacă rana infecțioasă i‑a acoperit tot trupul, atunci va trebui să‑l declare curat pe cel ce are rana. El este curat deoarece toată rana s‑a făcut albă.13 Vezi nota de la v. 2. Aici poate fi vorba despre psoriazis sau despre vitiligo, boli netransmisibile. Sau, este posibil să facă aluzie la crusta pe care cicatrizarea rănii a lăsat‑o ori la albeața rănii lăsate în urma căderii crustei. 14Dacă însă mai apare vreo urmă de carne vie pe el, va fi necurat. 15Preotul să se uite la carnea vie și să‑l declare necurat. Carnea vie este necurată, pentru că este o rană infecțioasă. 16Dacă însă carnea cea vie se va schimba și va deveni albă, el trebuie să vină la preot. 17Preotul să se uite la el, iar dacă rana s‑a făcut albă, atunci preotul să‑l declare curat pe cel ce are rana. El este curat.
18Dacă cineva are pe pielea trupului său o bubă care s‑a vindecat, 19iar pe locul unde era buba apare o umflătură albă sau o pată de un alb‑roșiatic, omul acela să se arate preotului. 20Preotul să se uite, iar dacă pata este mai adâncă decât pielea și dacă părul s‑a făcut alb, preotul să‑l declare necurat; este o rană infecțioasă care a erupt în bubă. 21Dar dacă preotul se uită la ea și părul nu este alb, iar pata nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, preotul să‑l închidă șapte zile. 22Dacă, în cele din urmă, se întinde pe piele, preotul să‑l declare necurat; este o rană infecțioasă. 23Dar dacă pata rămâne într‑un loc și nu se întinde, atunci este vorba de cicatricea bubei; preotul să‑l declare curat.
24Dacă un om are o arsură pe piele și carnea vie a arsurii devine o pată alb‑roșiatică sau albă, 25preotul să se uite la ea, iar dacă părul de pe pată s‑a făcut alb și pata este mai adâncă decât pielea, atunci este o rană infecțioasă care a erupt în arsură. Preotul să‑l declare necurat, căci are o rană infecțioasă. 26Dar dacă preotul vede că nu este păr alb în pată și că ea nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, atunci preotul să‑l închidă șapte zile. 27În a șaptea zi, preotul să se uite la el, și dacă pata s‑a întins pe piele, atunci preotul să‑l declare necurat. Este o rană infecțioasă. 28Dar dacă pata a rămas pe loc și nu s‑a întins pe piele, ci a scăzut, înseamnă că este o umflătură de la arsură. Preotul să‑l declare curat, căci este vorba de cicatricea arsurii.
29Dacă un bărbat sau o femeie are o rană pe cap sau la barbă, 30preotul să se uite la rană. Dacă este mai adâncă decât pielea, iar părul de pe ea este gălbui și subțire, preotul să‑l declare necurat; este o eczemă, o rană infecțioasă a capului sau a bărbii. 31Dacă preotul vede că rana eczemei nu este mai adâncă decât pielea și nu este păr negru pe ea, atunci preotul să‑l închidă timp de șapte zile pe cel ce are eczema. 32În cea de‑a șaptea zi, preotul să se uite la rană. Dacă eczema nu s‑a întins, nu are păr gălbui pe ea și nu este mai adâncă decât pielea, 33atunci omul acela să se radă, dar nu și acolo unde este eczema. Preotul să‑l închidă încă șapte zile pe cel ce are eczema. 34În cea de‑a șaptea zi, preotul să se uite la eczemă. Dacă eczema nu s‑a întins pe piele și nu este mai adâncă decât pielea, atunci preotul poate să‑l declare curat. El să‑și spele hainele și va fi curat. 35Dar dacă se pare că eczema s‑a întins pe piele după ce a fost declarat curat, 36preotul să se uite la el din nou. Dacă într-adevăr eczema s‑a întins pe piele, preotul nu va mai trebui să se uite după păr gălbui; omul acela este necurat. 37Dacă vede că eczema a stat totuși pe loc și că a crescut păr negru pe ea, înseamnă că eczema s‑a vindecat. Omul acela este curat și, prin urmare, preotul să‑l declare curat.
38Dacă un bărbat sau o femeie au pete pe pielea trupului, pete albe, 39preotul să se uite, iar dacă petele de pe pielea trupului sunt de un alb gălbui, acestea nu sunt decât niște pete care au erupt pe piele; el este curat.
40Dacă unui om îi cade părul de pe cap, el devine pleșuv, dar este curat. 41Dacă îi cade părul de pe partea din față a capului, el devine pleșuv, dar este curat. 42Însă dacă pe partea pleșuvă, în partea din față sau din spate a capului, va apărea o pată de culoare alb‑roșiatică, atunci aceasta este o rană infecțioasă. Ea a erupt pe partea pleșuvă, în partea din față sau din spate a capului. 43Preotul să se uite la el, iar dacă pe partea pleșuvă, în partea din față sau din spate a capului, umflătura rănii este de un alb‑roșiatic care seamănă cu rana infecțioasă de pe pielea trupului, 44atunci el este infectat, este necurat. Preotul să‑l declare necurat, căci are o rană pe cap. 45Cel infectat cu o astfel de rană să poarte haine sfâșiate, să umble cu capul gol45 Sau: cu părul ciufulit., să‑și acopere barba și să strige: «Necurat! Necurat!» 46El va fi necurat atât timp cât are rana; este necurat. Să trăiască singur, iar locuința lui să‑i fie în afara taberei.
Reglementarea curăției în cazul mucegaiului
47Dacă va apărea o pată infecțioasă47 Ebr.: nega’ tsara’at, aceeași sintagmă tradusă în v. 2 cu rană infecțioasă (vezi nota de la v. 2). Aici este vorba, desigur, despre mucegai [peste tot în capitol]. pe îmbrăcăminte, pe o haină de lână sau de in, 48pe o țesătură sau pe o bătătură de in ori de lână, pe o piele sau pe un lucru din piele, 49dacă pata de pe haină, de pe piele sau de pe vreun lucru din piele, de pe țesătură sau de pe bătătură, va fi de culoare verzuie sau roșiatică, atunci aceasta este o pată infecțioasă și trebuie arătată preotului. 50Preotul să se uite la pată și să închidă șapte zile materialul pe care este pata. 51În ziua a șaptea să se uite la pată, iar dacă aceasta s‑a întins pe haină sau în țesătură sau în bătătură, pe piele sau pe ceva din piele, atunci este o pată infecțioasă permanentă; lucrul acela este necurat. 52Să ardă haina, țesătura sau bătătura de lână ori de in sau orice altceva din piele, pentru că este o infecție permanentă; materialul să fie ars în foc.
53Dar dacă preotul se uită, și pata nu s‑a întins pe haină sau în țesătură sau în bătătură sau pe vreun lucru din piele, 54atunci preotul să poruncească să se spele materialul pe care este pata și să‑l închidă încă șapte zile. 55Preotul să se uite la materialul cu pata după ce acesta a fost spălat. Dacă pata nu și‑a schimbat culoarea, chiar dacă pata nu s‑a întins, materialul este necurat. Să‑l ardeți în foc, căci pata continuă să roadă, fie înăuntru, fie în afară. 56Însă dacă preotul vede că pata s‑a micșorat după ce a fost spălată, atunci va trebui să o rupă din haină, din țesătură, din bătătură sau din piele. 57Dacă apare din nou pe haină sau pe țesătură sau pe bătătură sau pe vreun lucru din piele, înseamnă că se întinde. Să ardeți în foc lucrul pe care este pata. 58Dar haina, țesătura, bătătura sau orice altceva din piele, de pe care pata dispare atunci când o spălați, să fie spălată încă o dată, iar apoi va fi curată.
59Aceasta este legea pentru pata infecțioasă de pe o haină de lână sau in, de pe țesătură, de pe bătătură sau de pe vreun lucru din piele, pentru a hotărî dacă sunt curate sau necurate.“
Leyes sobre enfermedades cutáneas
1El Señor les dijo a Moisés y a Aarón: 2«Cuando a una persona le salga en la piel alguna inflamación, erupción o mancha blancuzca que pueda convertirse en infección,13:2 infección. Tradicionalmente lepra; así en el resto de este capítulo y en el siguiente. se la llevará al sacerdote Aarón, o a alguno de sus descendientes los sacerdotes. 3El sacerdote examinará la llaga. Si el vello en la parte afectada se ha puesto blanco y la llaga se ve más hundida que la piel, entonces se trata de una enfermedad infecciosa. Después de examinar a la persona, el sacerdote la declarará impura.
4»Si la mancha blancuzca no se ve más hundida que la piel, ni el vello se le ha puesto blanco, el sacerdote aislará a la persona enferma durante siete días, 5y al séptimo día la examinará de nuevo. Si juzga que la infección no ha seguido extendiéndose sobre la piel, aislará a esa persona otros siete días. 6Cumplidos los siete días, el sacerdote la examinará otra vez y, si el mal no se ha extendido sobre la piel, sino que ha disminuido, la declarará pura. No era más que una erupción, así que la persona enferma se lavará la ropa y quedará pura.
7»Si la erupción se le sigue extendiendo sobre la piel después de haberse presentado ante el sacerdote para su purificación, la persona enferma tendrá que volver a presentarse ante él. 8El sacerdote la examinará y, si la erupción se ha extendido sobre la piel, declarará impura a esa persona, pues se trata de una enfermedad infecciosa.
Leyes sobre enfermedades infecciosas
9»Cuando una persona tenga una infección en la piel, deberá ser llevada ante el sacerdote, 10quien la examinará. Si ocurre que la inflamación y el vello se han puesto blancos, y se ve la carne viva, 11se trata de una infección crónica. El sacerdote declarará impura a tal persona. Pero no hará falta aislarla otra vez, porque ya se sabe que es impura.
12»Si la infección se ha extendido sobre la piel de tal manera que, hasta donde el sacerdote pueda ver, cubre toda la piel de la persona enferma, 13entonces el sacerdote la examinará. Si ve que la infección le cubre todo el cuerpo, la declarará pura. Esa persona es pura porque todo el cuerpo se le ha puesto blanco. 14Pero será impura en el momento en que le aparezca una llaga ulcerosa. 15Cuando el sacerdote examine la carne viva, declarará impura a esa persona. La carne viva es impura, pues se trata de una enfermedad infecciosa. 16Pero, si la llaga ulcerosa se le pone blanca, la persona enferma deberá ir al sacerdote 17para que la examine. Si la llaga se le ha puesto blanca, el sacerdote declarará pura a esa persona, y en efecto lo será.
Leyes sobre los abscesos
18»Si alguien ha tenido un absceso en la piel, y luego sana, 19pero en el sitio del absceso le aparece una inflamación blancuzca, o una mancha rojiza, deberá presentarse ante el sacerdote 20para que lo examine. Si la inflamación se ve más hundida que la piel y el vello se le ha puesto blanco, el sacerdote lo declarará impuro. Se trata de una enfermedad infecciosa que ha brotado en el sitio donde estaba el absceso. 21Pero si, al examinar al enfermo, encuentra el sacerdote que el vello no se le ha puesto blanco, y que el absceso no se ve más hundido que la piel, sino que ha disminuido, entonces aislará al enfermo durante siete días. 22Si el absceso se extiende sobre la piel, declarará impuro al enfermo, pues se trata de una enfermedad. 23Si el absceso no se desarrolla ni la mancha blanca se extiende, sino que ha cicatrizado, declarará puro al enfermo.
Leyes sobre las quemaduras
24»Si alguien se quema, y sobre la quemadura le aparece una mancha blancuzca o rojiza, 25el sacerdote deberá examinarla. Si el vello de la mancha se le ha puesto blanco, y la mancha misma se ve más hundida que la piel, se trata de una enfermedad infecciosa que brotó en el sitio de la quemadura. El sacerdote declarará impuro al enfermo, pues se trata de una infección.
26»Si al examinar la quemadura encuentra el sacerdote que el vello no se ha puesto blanco ni la mancha se ve más hundida que la piel, sino que ha disminuido, entonces aislará al enfermo durante siete días. 27Al séptimo día el sacerdote volverá a examinarlo y, si observa que la mancha se ha extendido sobre la piel, lo declarará impuro, pues se trata de una infección. 28En cambio, si la mancha blancuzca no ha seguido extendiéndose sobre la piel, se trata solo de la inflamación de la quemadura. Entonces el sacerdote lo declarará puro, ya que se trata solo de una quemadura cicatrizada.
Leyes sobre enfermedades del cuero cabelludo y de la barba
29»Si a un hombre o a una mujer le sale una llaga en la cabeza o en el mentón, 30el sacerdote deberá examinar la llaga. Si esta se ve más hundida que la piel, y el pelo se ve amarillento y delgado, declarará impuro al enfermo. Se trata de tiña, que es una infección en la cabeza o en el mentón. 31Pero, si al examinar la llaga tiñosa el sacerdote ve que no está más hundida que la piel ni tiene pelo negro, aislará al enfermo de tiña durante siete días. 32Al séptimo día el sacerdote deberá examinar otra vez al enfermo; si la tiña no se ha extendido, ni tiene pelo amarillento ni se ve más hundida que la piel, 33entonces el enfermo se afeitará el pelo, pero no la parte afectada, y el sacerdote lo aislará otros siete días. 34Al séptimo día el sacerdote volverá a examinar al enfermo; si la tiña no se ha extendido por la piel ni se ve más hundida que esta, lo declarará puro. Entonces el enfermo se lavará la ropa y quedará puro.
35»Si después de su purificación la tiña se extiende por toda la piel, 36el sacerdote deberá examinarlo. Si la tiña se ha extendido por toda la piel, ya no hará falta que el sacerdote busque pelo amarillento, porque el enfermo es impuro. 37En cambio, si considera que la tiña no se ha desarrollado y nota que le ha crecido pelo negro, entonces el enfermo ha sanado. Es puro, y así deberá declararlo el sacerdote.
Afecciones cutáneas benignas
38»Si a un hombre o a una mujer le salen manchas blancuzcas en la piel, 39el sacerdote deberá examinarlas. Si las manchas resultan ser blancuzcas, se trata solo de una erupción cutánea, de modo que la persona es pura.
Leyes sobre la calvicie
40»Si a alguien se le cae el pelo de la nuca, y se queda calvo, es puro. 41Si se le cae el pelo de las sienes y se queda calvo, también es puro. 42Pero, si en su calvicie de la nuca o de las sienes le aparece una llaga rojiza, se trata de una infección que le ha brotado en la parte calva. 43El sacerdote deberá examinarlo. Si la inflamación es rojiza, parecida a las infecciones de la piel, 44se trata entonces de una persona infectada e impura. El sacerdote la declarará impura por esa llaga en la cabeza.
Ley sobre las infecciones
45»La persona que contraiga una infección se vestirá de harapos y no se peinará; con el rostro semicubierto irá gritando: “¡Impuro! ¡Impuro!”, 46y será impuro todo el tiempo que le dure la enfermedad. Es impuro, así que deberá vivir aislado y fuera del campamento.
Leyes sobre el moho
47»Cuando la ropa de lana o de lino se llene de moho, 48o este aparezca en la urdimbre o trama del lino o de la lana, o en algún cuero o artículo de piel, 49y su color sea verduzco o rojizo, se trata de una infección de moho, y deberá mostrársele al sacerdote, 50quien examinará la mancha y aislará durante siete días el objeto infectado. 51Al séptimo día el sacerdote examinará la mancha. Si esta se ha extendido en la ropa o en la urdimbre, o en la trama, o en el cuero o en cualquier artículo de piel, se trata de un moho corrosivo. Tal objeto es impuro. 52Se le prenderá fuego a la ropa o a la urdimbre, trama, lana, lino o cualquier artículo de piel que haya sido infectado, porque se trata de un moho corrosivo. El objeto deberá ser quemado.
53»Si, al examinar el objeto, el sacerdote observa que la mancha no se ha extendido sobre el vestido, ni sobre la urdimbre, trama, lana, lino, o cualquier artículo de cuero, 54entonces mandará lavar el objeto infectado y lo aislará otros siete días. 55Una vez lavado el objeto, el sacerdote procederá a examinarlo. Si observa que la mancha no ha cambiado de aspecto, dicho objeto será considerado impuro aun cuando la mancha no se haya extendido. El objeto será quemado por estar corroído, sea por dentro o por fuera.
56»Si después de lavado el objeto, el sacerdote lo examina y observa que la mancha ha disminuido, deberá arrancar la parte manchada del vestido, del cuero, de la urdimbre o de la trama. 57Si la mancha reaparece en la ropa, en la urdimbre, en la trama o en cualquier artículo de piel, significa que ha vuelto a brotar. La parte infectada será quemada, 58pero toda ropa, urdimbre, trama o artículo de piel que al lavarse pierda la mancha, se volverá a lavar, y el objeto quedará puro».
59Esta es la ley respecto al moho que infecta la ropa, la lana, el lino, la urdimbre, la trama o cualquier artículo de piel, para poder declararlos puros o impuros.
