Moartea lui Nadab și Abihu
1Nadab și Abihu, fiii lui Aaron, și‑au luat fiecare fărașul pentru cărbuni, au pus foc în el și au pus tămâie pe foc. Astfel, ei au adus foc străin înaintea Domnului, lucru pe care El nu li‑l poruncise. 2Atunci a ieșit un foc dinaintea Domnului, i‑a mistuit și au murit înaintea Domnului. 3Moise i‑a zis lui Aaron: „Aceasta este ceea ce a vrut Domnul să spună atunci când a zis:
«În mijlocul celor ce se apropie de Mine
Mă voi arăta sfânt3 Verbul ebraic poate fi tradus fie ca reflexiv (varianta din text), fie ca pasiv: voi fi sfințit sau voi fi considerat drept sfânt.
și înaintea întregului popor
voi fi slăvit3 Verbul ebraic poate fi tradus fie ca reflexiv (Mă voi slăvi), fie ca pasiv: (varianta din text)..»“
Aaron a tăcut.
4Moise i‑a chemat pe Mișael și pe Elțafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, și le‑a zis: „Apropiați‑vă, luați‑i pe frații voștri dinaintea Lăcașului și duceți‑i în afara taberei.“ 5Ei au venit și i‑au dus pe fiii lui Aaron afară din tabără, îmbrăcați în tunicile lor, așa cum poruncise Moise.
6După aceea, Moise le‑a zis lui Aaron și fiilor săi, Elazar și Itamar: „Să nu vă descoperiți capetele6 Sau: să nu vă ciufuliți părul, o interdicție generală pentru marele preot (vezi 21:10). și să nu vă sfâșiați veșmintele, ca să nu muriți și ca să nu Se mânie El pe toată comunitatea. Lăsați‑i pe frații voștri, toată Casa lui Israel, să‑i jelească pe cei ce au fost mistuiți de focul Domnului. 7Să nu ieșiți dincolo de intrarea în Cortul Întâlnirii ca să nu muriți, căci untdelemnul pentru ungere, untdelemnul Domnului, este peste voi.“ Ei au făcut așa cum le‑a poruncit Moise.
8Domnul i‑a vorbit lui Aaron, zicând: 9„Nici tu și nici fiii tăi să nu beți vin sau băutură tare, atunci când veți intra în Cortul Întâlnirii, ca să nu muriți. Aceasta este o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre, 10ca să faceți deosebire între ce este sfânt și ce este obișnuit, între ce este curat și ce este necurat 11și să‑i învățați pe fiii lui Israel toate hotărârile pe care li le‑a dat Domnul prin Moise.“
Părțile cuvenite preoților
12Moise le‑a zis lui Aaron și fiilor care i‑au mai rămas acestuia, Elazar și Itamar: „Luați darul de mâncare rămas de la jertfele mistuite de foc pentru Domnul și mâncați‑l nedospit lângă altar, căci este preasfânt. 13Să‑l mâncați într‑un loc sfânt. El este dreptul cuvenit ție și dreptul cuvenit fiilor tăi din jertfele mistuite de foc pentru Domnul, căci așa mi s‑a poruncit. 14Dar pieptul adus prin legănare și spata adusă drept contribuție să le mâncați într‑un loc curat, atât tu, cât și fiii tăi și fiicele tale împreună cu tine, căci ele v‑au fost date, ca un drept cuvenit ție și ca un drept cuvenit fiilor tăi, din jertfele de pace14 Vezi nota de la 3:1. ale fiilor lui Israel. 15Spata adusă drept contribuție și pieptul jertfei legănate să fie aduse împreună cu grăsimea jertfelor mistuite de foc și să fie legănate înaintea Domnului ca jertfă legănată; ele vor fi ale tale și ale fiilor tăi pentru totdeauna, așa cum a poruncit Domnul.“
16Apoi Moise a căutat cu atenție țapul jertfei pentru păcat, dar iată că acesta fusese ars. El s‑a mâniat pe Elazar și pe Itamar, fiii care‑i mai rămăseseră lui Aaron, și le‑a zis: 17„De ce n‑ați mâncat jertfa pentru păcat în Lăcaș, căci aceasta este preasfântă și Dumnezeu v‑a dat‑o vouă ca să purtați nelegiuirea comunității și să faceți ispășire pentru ei înaintea Domnului? 18Iată, sângele ei nici n‑a fost adus în Locul Sfânt! Trebuia s‑o mâncați în Lăcaș, așa cum am poruncit!“
19Aaron i‑a zis lui Moise: „Iată, ei au adus astăzi jertfa pentru păcatul lor, precum și arderea‑de‑tot înaintea Domnului și totuși aceste lucruri au venit peste mine. Dacă aș fi mâncat azi jertfa pentru păcat, ar fi fost oare bine în ochii Domnului?“ 20Când a auzit Moise aceste cuvinte, a fost mulțumit.20 Lit.: Moise a auzit și a fost bine în ochii lui.
Ватра спаљује Надава и Авијуда
1Аронови синови, Надав и Авијуд, сваки узме своју кадионицу, у њих ставе ватру а на њу кад, па су принели пред Господом туђи огањ, супротно ономе што им је заповедио. 2Тада сиђе огањ од Господа и прогута их, те погину пред Господом. 3Тада Мојсије рече Арону: „То је оно што је Господ рекао: ’Показаћу своју светост преко оних који су ми близу, и прославићу се пред свим народом.’“ Арон је ћутао.
4Мојсије је позвао Мисаила и Елисафана, синове Озила, стрица Ароновог, па им је рекао: „Приступите и изнесите своју браћу испред Светиње на место изван табора.“ 5Они приступе и изнесу их у њиховим одорама изван табора, као што је Мојсије рекао.
6Потом Мојсије рече Арону и његовим синовима, Елеазару и Итамару: „Не рашчупавајте своју косу, и не раздирите своју одећу, да не погинете и да он не плане гневом на сву заједницу. А ваша браћа, сав дом Израиљев, могу да оплакују оне које је Господ спалио. 7Не напуштајте улаз Шатора од састанка да не погинете, јер је уље помазања Господњег на вама.“ Они су учинили како је Мојсије рекао.
8Господ рече Арону: 9„Немој пити вина и жестока пића, ни ти ни твоји синови, када улазите у Шатор од састанка, да не погинете. То је вечна уредба за ваше нараштаје, 10да бисте могли правити разлику између светог и несветог, и између нечистог и чистог, 11и да бисте учили Израиљце свим уредбама које им је Господ рекао преко Мојсија.“
12Мојсије рече Арону и његовим преосталим синовима, Елеазару и Итамару: „Узмите житну жртву што је остала од паљене жртве Господње, и једите је бесквасну поред жртвеника, јер је пресвета. 13Једите је на светом месту; то је део од паљене жртве Господње, који следује теби и твојим синовима, јер ми је тако заповеђено. 14А груди жртве дизанице и плећку жртвеног дара једите на чистом месту, ти, твоји синови и твоје ћерке; то је део од жртава мира израиљског народа, који следује теби и твојим синовима. 15Плећка жртвеног дара и груди жртве дизанице, заједно са деловима сала паљене жртве, нека се донесу ради приношења жртве дизанице пред Господом. То ће бити део који следује твојим синовима и теби довека, као што је Господ заповедио.“
16Онда се Мојсије распитао о јарцу – жртви за грех, а он већ спаљен! Разгневивши се на Елеазара и Итамара, Аронове преостале синове, рекао је: 17„Зашто нисте јели жртву за грех на светом месту, јер је пресвета?! Она вам је дана да уклони кривицу заједнице и да изврши за њих обред откупљења пред Господом. 18Пошто њена крв није била унесена у Светињу, требало је да је једете у Светињи, као што сам заповедио.“
19Арон одговори Мојсију: „Види, данас су принели своју жртву за грех и своју жртву свеспалницу пред Господом, а ево шта ме је задесило. Да сам данас јео жртву за грех, да ли би то угодило Господу?“ 20Кад је Мојсије то чуо, одобрио је то.
