Arderea‑de‑tot
1Domnul l‑a chemat pe Moise și i‑a vorbit din Cortul Întâlnirii, zicând: 2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când cineva dintre voi aduce Domnului vreo ofrandă, să vă aduceți ofranda dintr‑un animal din turmă sau cireadă.
3Dacă ofranda lui este o ardere‑de‑tot din cireadă, atunci să aducă un mascul fără meteahnă. Să‑l aducă la intrarea în Cortul Întâlnirii ca să fie plăcut3 Textul se referă fie la dar, fie la persoana care dăruiește. înaintea Domnului. 4Să‑și pună mâna pe capul animalului adus ca ardere‑de‑tot, și acesta va fi primit în locul lui ca ispășire pentru el. 5Vițelul să fie înjunghiat înaintea Domnului, și fiii lui Aaron, preoții, să aducă sângele și să‑l stropească de jur împrejurul altarului de la intrarea în Cortul Întâlnirii. 6Arderea‑de‑tot să fie jupuită și tăiată în bucăți. 7Fiii preotului Aaron vor face foc pe altar și vor pune lemne în foc. 8Apoi preoții, fiii lui Aaron, să așeze bucățile, capul și grăsimea pe lemnele puse în focul de pe altar, 9iar măruntaiele și picioarele lui să le spele cu apă. Și preotul să le ardă pe altar ca o ardere‑de‑tot, o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.
10Dacă ofranda lui ca ardere‑de‑tot este din turmă, din miei sau din capre, atunci să aducă un mascul fără meteahnă. 11Să‑l înjunghie în partea de nord a altarului, înaintea Domnului și fiii lui Aaron, preoții, să‑i stropească sângele pe altar, de jur împrejur. 12Preotul să‑l taie în bucăți, după care să așeze bucățile împreună cu capul și grăsimea pe lemnele puse pe focul de pe altar, 13iar măruntaiele și picioarele să le spele cu apă. Apoi preotul să le aducă pe toate și să le ardă pe altar. Aceasta este o ardere‑de‑tot, o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.
14Dacă ofranda lui pentru Domnul este o ardere‑de‑tot din păsări, atunci să‑și aducă ofranda din turturele sau din pui de porumbel. 15Preotul să aducă pasărea lângă altar, să‑i frângă capul și s‑o ardă pe altar, iar sângele să i se scurgă pe o parte a altarului. 16Apoi să‑i scoată gușa cu ce are în ea16 Sau: gușa și penele. Sensul termenului ebraic este nesigur. și s‑o arunce lângă altar, pe partea de răsărit, în locul pentru cenușă. 17Să‑i rupă aripile, fără să le desprindă. După aceea, preotul să ardă pasărea pe altar, pe lemnele de pe foc. Aceasta este o ardere‑de‑tot, o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.
Lois sur les sacrifices et les offrandes
1L’Eternel appela Moïse et lui dit depuis la tente de la Rencontre : 2Parle aux Israélites en ces termes :
Les holocaustes
Lorsque l’un d’entre vous offrira un animal en sacrifice à l’Eternel, il apportera un animal pris parmi le gros ou le petit bétail.
3Si c’est du gros bétail1.3 Trois sortes de victimes pouvaient être offertes en holocauste suivant la fortune de l’offrant : les taureaux pour les riches (v. 3), les moutons ou les chevreaux (v. 10) et les oiseaux (v. 14) pour les pauvres (Lv 5.7 ; 12.8 ; Lc 2.24). qu’on offre en holocauste1.3 Le mot holocauste rend un mot hébreu de sens inconnu et dérive d’un terme grec signifiant : « entièrement consumé ». En effet, la victime de ce sacrifice était presque entièrement brûlée. Voir Ex 29.39-42 ; Nb 28.9-10, 26-31., on apportera un mâle sans défaut et on l’offrira à l’entrée de la tente de la Rencontre afin qu’il soit agréé par l’Eternel. 4Celui qui l’offre posera sa main sur la tête de l’animal1.4 L’imposition des mains représente l’identification avec l’animal qui, par ce geste, devient le substitut de l’offrant (voir 24.14 ; 16.21). et celui-ci sera accepté comme victime expiatoire pour lui. 5Il égorgera le jeune taureau devant l’Eternel, et les descendants d’Aaron, les prêtres, en présenteront le sang1.5 Voir Gn 9.4 ; Lv 17.10-15 ; Dt 12.16.. Ils en aspergeront tous les côtés de l’autel qui se trouve à l’entrée de la tente de la Rencontre. 6Après lui avoir enlevé la peau, on découpera la victime en quartiers. 7Puis les descendants du prêtre Aaron allumeront le feu sur l’autel et empileront des bûches sur le feu. 8Ensuite, les prêtres disposeront les quartiers de viande, la tête et les parties grasses sur le bois du foyer qui est sur l’autel. 9On lavera à l’eau les entrailles et les pattes, puis le prêtre brûlera le tout sur l’autel. C’est un holocauste, un sacrifice consumé par le feu, à l’odeur apaisante pour l’Eternel1.9 Autre traduction (ici comme dans tout l’Ancien Testament) : au parfum de bonne odeur pour l’Eternel..
10Si c’est du petit bétail qu’on offre en holocauste, on présentera un agneau ou un chevreau mâle sans défaut. 11On l’égorgera devant l’Eternel, du côté nord de l’autel, et les prêtres, descendants d’Aaron, aspergeront de son sang tous les côtés de l’autel. 12On découpera la victime en quartiers, et le prêtre les disposera avec la tête et les parties grasses sur le bois du foyer qui est sur l’autel. 13On lavera à l’eau les entrailles et les pattes, et le prêtre offrira le tout et le brûlera sur l’autel. C’est un holocauste, un sacrifice consumé par le feu, à l’odeur apaisante pour l’Eternel.
14Si ce sont des oiseaux qu’on offre comme holocauste à l’Eternel, on apportera des tourterelles ou des pigeonneaux. 15Le prêtre présentera la victime devant l’autel, lui détachera la tête qu’il brûlera sur l’autel ; il fera couler le sang contre la paroi de l’autel. 16Il enlèvera le jabot avec son contenu et le jettera près de l’autel, du côté est, dans le dépôt des cendres. 17Il ouvrira l’oiseau entre les ailes sans les détacher. Ensuite il le brûlera sur le bois qui est sur le foyer. C’est un holocauste, un sacrifice consumé par le feu, à l’odeur apaisante pour l’Eternel.
