Ghedeon îi învinge pe midianiți
1Ierub-Baal, adică Ghedeon, împreună cu tot poporul care era cu el, s‑au sculat dis‑de‑dimineață, au plecat și apoi și‑au așezat tabăra lângă izvorul Harod. Tabăra lui Midian era la nord de ei, lângă dealul Moreh, în vale.
2Domnul i‑a zis lui Ghedeon: „Poporul care este cu tine este prea numeros pentru ca Eu să‑l dau pe Midian în mâinile lor. S‑ar putea ca Israel să se mândrească împotriva Mea și să zică: «Mâna mea m‑a izbăvit.» 3De aceea vestește acum în auzul oamenilor și zi‑le: «Cine este fricos și se teme să se întoarcă și să se depărteze de muntele Ghiladului!»“ Douăzeci și două de mii de oameni s‑au întors și au mai rămas zece mii.
4Domnul i‑a zis din nou lui Ghedeon: „Oamenii sunt încă prea mulți. Coboară‑i la ape și ți‑i voi alege acolo. Acela despre care îți voi spune să meargă cu tine, va merge cu tine și toți aceia despre care îți voi spune să nu meargă cu tine, nu vor merge cu tine.“
5Ghedeon a coborât poporul la apă și Domnul i‑a zis: „Pe cei care vor lipăi apa cu limba5-7 Din mâna dusă căuș la gură; ideea este că aceștia au rămas în picioare, vigilenți, spre deosebire de ceilalți. așa cum lipăie câinele, să‑i separi de toți aceia care se vor pleca pe genunchi să bea apă!“ 6Numărul celor care au lipăit apa cu limba a fost de trei sute de bărbați. Restul poporului s‑a plecat pe genunchi să bea apă.
7Domnul i‑a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de bărbați care au lipăit din apă cum lipăie câinele, vă voi izbăvi și‑i voi da pe midianiți în mâna ta. Toți ceilalți din popor să plece fiecare la locul lui.“ 8După ce poporul și‑a luat proviziile și trâmbițele8 Vezi nota de la 3:27; [peste tot în capitol]. în mâini, Ghedeon i‑a trimis pe toți bărbații lui Israel acasă, pe fiecare la corturile lui, și i‑a ținut doar pe cei trei sute de bărbați. Tabăra lui Midian era în vale, mai jos de tabăra lui Ghedeon.
9Chiar în noaptea aceea, Domnul i‑a zis lui Ghedeon: „Ridică‑te! Coboară în tabără, căci am dat‑o în mâinile tale. 10Dacă ți‑e teamă să te cobori, coboară‑te cu Pura, slujitorul tău. 11Vei auzi ce vorbesc ei, apoi ți se vor întări mâinile și vei coborî în tabără.“ Atunci el și cu Pura, slujitorul lui, au înaintat până la avanpostul străjerilor care erau în tabără. 12Midianiții, amalekiții și fiii Răsăritului erau răspândiți în vale, ca o mulțime de lăcuste. Cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe țărmul mării. 13Ghedeon a sosit, și iată că un om îi povestea semenului său un vis.
El zicea:
– Am avut un vis: se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra midianiților. A ajuns până la cort, l‑a izbit și acesta a căzut răsturnându‑se cu susul în jos. Și astfel, cortul a fost distrus.
14Semenul lui a răspuns și a zis:
– Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioaș, un bărbat al lui Israel. Dumnezeu i‑a dat în mâna lui pe Midian și toată tabăra.
15După ce a auzit Ghedeon povestirea visului și interpretarea lui, s‑a închinat și s‑a întors în tabăra lui Israel. El le‑a zis: „Ridicați‑vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Midian.“ 16A împărțit cei trei sute de bărbați în trei cete, a dat fiecăruia câte o trâmbiță și niște urcioare goale cu torțe în ele, 17și le‑a zis: „Să vă uitați la mine și să faceți la fel! Când o să ajung la capătul taberei, să faceți așa cum voi face eu! 18Când eu și cei care vor fi cu mine vom suna din trâmbițe, atunci să sunați și voi din trâmbițele voastre de jur împrejurul întregii tabere și să ziceți: «Pentru Domnul și pentru Ghedeon!»“
19Ghedeon și cei o sută de bărbați care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la miezul nopții19 22:00; 22:00-2:00; 2:00-răsărit)., chiar când se schimbau străjerii. Atunci au sunat din trâmbițe și au spart urcioarele pe care le aveau în mâini. 20Cele trei cete au sunat din trâmbițe și au spart urcioarele. Au apucat torțele cu mâna stângă, în timp ce în mâna dreaptă țineau trâmbițele ca să sune. Apoi au strigat: „Sabia Domnului și sabia lui Ghedeon!“ 21Fiecare rămăsese la locul lui în jurul taberei. Și toată tabăra a alergat, a strigat și a fugit.
22Când ei au sunat din cele trei sute de trâmbițe, Domnul a făcut ca oamenii care erau în tabără să întoarcă sabia unii împotriva altora. Tabăra a fugit către Bet‑Șita, înspre Țerera, lângă hotarul de la Abel-Mehola, în apropiere de Tabat. 23Bărbații lui Israel din Neftali, din Așer și din întregul Manase au fost chemați să‑i urmărească pe midianiți.
24Ghedeon a trimis mesageri prin tot muntele lui Efraim, zicând: „Coborâți, urmăriți‑i pe midianiți și capturați‑i la apele de lângă Bet‑Bara și la Iordan.“ Și toți bărbații lui Efraim s‑au strâns și au pus stăpânire pe apele de lângă Bet‑Bara și pe Iordan. 25Le‑au prins pe cele două căpetenii ale midianiților, pe Oreb și pe Zeeb. Pe Oreb l‑au ucis la Țur‑Oreb25 Sau.: Stânca lui Oreb., iar pe Zeeb l‑au ucis la Iecheb-Zeeb.25 Sau: Teascul lui Zeeb. După ce i‑au urmărit pe midianiți, i‑au adus lui Ghedeon, dincolo de Iordan, capetele lui Oreb și Zeeb.
A Vitória de Gideão sobre os Midianitas
1De madrugada Jerubaal, isto é, Gideão, e todo o seu exército acampou junto à fonte de Harode. O acampamento de Midiã estava ao norte deles, no vale, perto do monte Moré. 2E o Senhor disse a Gideão: “Você tem gente demais, para eu entregar Midiã nas suas mãos. A fim de que Israel não se orgulhe contra mim, dizendo que a sua própria força o libertou, 3anuncie, pois, ao povo que todo aquele que estiver tremendo de medo poderá ir embora do monte Gileade”. Então vinte e dois mil homens partiram, e ficaram apenas dez mil.
4Mas o Senhor tornou a dizer a Gideão: “Ainda há gente demais. Desça com eles à beira d’água, e eu separarei os que ficarão com você. Se eu disser: Este irá com você, ele irá; mas, se eu disser: Este não irá com você, ele não irá”.
5Assim Gideão levou os homens à beira d’água, e o Senhor lhe disse: “Separe os que beberem a água lambendo-a como faz o cachorro, daqueles que se ajoelharem para beber”. 6O número dos que lamberam a água levando-a com as mãos à boca foi de trezentos homens. Todos os demais se ajoelharam para beber.
7O Senhor disse a Gideão: “Com os trezentos homens que lamberam a água livrarei vocês e entregarei os midianitas nas suas mãos. Mande para casa todos os outros homens”. 8Gideão mandou os israelitas para as suas tendas, mas reteve os trezentos. E estes ficaram com as provisões e as trombetas dos que partiram.
O acampamento de Midiã ficava abaixo deles, no vale. 9Naquela noite, o Senhor disse a Gideão: “Levante-se e desça ao acampamento, pois vou entregá-lo nas suas mãos. 10Se você está com medo de atacá-los, desça ao acampamento com o seu servo Pura 11e ouça o que estiverem dizendo. Depois disso você terá coragem para atacar”. Então ele e o seu servo Pura desceram até os postos avançados do acampamento. 12Os midianitas, os amalequitas e todos os outros povos que vinham do leste haviam se instalado no vale; eram numerosos como nuvens de gafanhotos. Assim como não se pode contar a areia da praia, também não se podia contar os seus camelos.
13Gideão chegou bem no momento em que um homem estava contando seu sonho a um amigo. “Tive um sonho”, dizia ele. “Um pão de cevada vinha rolando dentro do acampamento midianita e atingiu a tenda com tanta força que ela tombou e se desmontou.”
14Seu amigo respondeu: “Não pode ser outra coisa senão a espada de Gideão, filho de Joás, o israelita. Deus entregou os midianitas e todo o acampamento nas mãos dele”.
15Quando Gideão ouviu o sonho e a sua interpretação, adorou a Deus. Voltou para o acampamento de Israel e gritou: “Levantem-se! O Senhor entregou o acampamento midianita nas mãos de vocês”. 16Dividiu os trezentos homens em três companhias e pôs nas mãos de todos eles trombetas e jarros vazios, com tochas dentro.
17E ele lhes disse: “Observem-me. Façam o que eu fizer. Quando eu chegar à extremidade do acampamento, façam o que eu fizer. 18Quando eu e todos os que estiverem comigo tocarmos as nossas trombetas ao redor do acampamento, toquem as suas, e gritem: Pelo Senhor e por Gideão!”
19Gideão e os cem homens que o acompanhavam chegaram aos postos avançados do acampamento pouco depois da meia-noite7.19 Hebraico: no início da vigília da meia-noite., assim que foram trocadas as sentinelas. Então tocaram as suas trombetas e quebraram os jarros que tinham nas mãos; 20as três companhias tocaram as trombetas e despedaçaram os jarros. Empunhando as tochas com a mão esquerda e as trombetas com a direita, gritaram: “À espada, pelo Senhor e por Gideão!” 21Cada homem mantinha a sua posição em torno do acampamento, e todos os midianitas fugiam correndo e gritando.
22Quando as trezentas trombetas soaram, o Senhor fez que em todo o acampamento os homens se voltassem uns contra os outros com as suas espadas. Mas muitos fugiram para Bete-Sita, na direção de Zererá, até a fronteira de Abel-Meolá, perto de Tabate. 23Os israelitas de Naftali, de Aser e de todo o Manassés foram convocados, e perseguiram os midianitas. 24Gideão enviou mensageiros a todos os montes de Efraim, dizendo: “Desçam para atacar os midianitas e cerquem as águas do Jordão à frente deles até Bete-Bara”.
Foram, pois, convocados todos os homens de Efraim, e eles ocuparam as águas do Jordão até Bete-Bara. 25Eles prenderam dois líderes midianitas, Orebe e Zeebe. Mataram Orebe na rocha de Orebe e Zeebe no tanque de prensar uvas de Zeebe. E, depois de perseguir os midianitas, trouxeram a cabeça de Orebe e a de Zeebe a Gideão, que estava do outro lado do Jordão.
