Cântarea Deborei
1În ziua aceea, Debora și Barak, fiul lui Abinoam, au cântat, zicând:
2„Când căpeteniile s‑au așezat în fruntea lui Israel,
poporul a mers de bunăvoie!
Binecuvântați‑L pe Domnul!
3Ascultați, regi! Luați aminte, domnitori!
Eu, da eu, voi cânta Domnului3 Sau: despre Domnul,
voi cânta spre lauda Domnului,
Dumnezeul lui Israel:
4Doamne, când ai ieșit din Seir,
când ai mărșăluit din ținutul Edomului,
pământul s‑a cutremurat, cerurile au picurat
și norii au turnat ape!
5Munții s‑au scurs dinaintea Domnului, Cel al Sinaiului,
dinaintea Domnului, Dumnezeul lui Israel!
6În zilele lui Șamgar, fiul lui Anat6 Vezi nota de la 3:31.,
în zilele Iaelei,
drumurile erau părăsite,
și drumeții călătoreau pe căi ocolite.
7Încetase viața din satele lui Israel, se sfârșise,7 Sau: Conducătorii lui Israel au căzut, au căzut, sensul versului ebraic fiind nesigur.
până când m‑am ridicat eu7 Sau: te‑ai ridicat tu; sau: s‑a ridicat; (și în ultima parte a versetului)., Debora,
m‑am ridicat ca o mamă în Israel.
8Când el și‑a ales dumnezei noi,
războiul8 Sensul termenului ebraic este nesigur. era la porți,
dar nu se vedea nici scut și nici suliță
printre patruzeci de mii în Israel!
9Inima mea este alături de legiuitorii lui Israel,
de cei din popor care s‑au oferit de bunăvoie.
Binecuvântați‑L pe Domnul!
10Voi, cei ce încălecați pe măgărițe albe,
cei ce stați pe covoare,
cei ce umblați pe drum,
luați aminte 11la vocea arcașilor de lângă adăpătoare.
Acolo ei istorisesc faptele drepte ale Domnului,
faptele drepte ale sătenilor Lui în Israel!
Atunci poporul Domnului a coborât la porți.
12Trezește‑te, trezește‑te, Debora!
Trezește‑te, trezește‑te și cântă o cântare!
Ridică‑te, Barak, fiu al lui Abinoam,
și ia‑ți captivii!
13Atunci un supraviețuitor a coborât la cei măreți;13 Sau: Atunci un supraviețuitor al celor măreți a coborât.
poporul Domnului a coborât la mine cu cei viteji13 Sau: la mine ca niște viteji. Sau: la mine împotriva celor viteji..
14Au venit din Efraim;
rădăcina lor este în Amalek.
După tine a venit Beniamin, cu poporul tău.
Din Machir au coborât legiuitorii
și din Zabulon, cei care îndrumă cu toiagul scribului.
15Conducătorii mei din Isahar au fost cu Debora
și, precum Isahar, așa și Barak,
fiind trimis în urma lui în vale.
În ținuturile lui Ruben însă
s‑a ținut mare sfat15-16 Lit.: au fost mari cercetări ale inimii, ideea fiind aceea că rubeniții și probabil și alte seminții nu au răspuns cu hotărâre sau în unanimitate chemării la luptă.!
16De ce ai rămas printre staule16 Sau: desagi. Sensul termenului ebraic este nesigur.
ca să asculți behăitul turmelor?
În ținuturile lui Ruben
mare a fost sfatul!
17Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului.
Iar Dan, de ce a rămas la corăbii?
Așer a rămas pe coasta mării
și s‑a așezat pe limanurile lui.
18Zabulon este un popor
care și‑a riscat viața până la moarte;
Neftali la fel, pe dealurile țării.
19Regii au venit și s‑au luptat.
Regii Canaanului s‑au luptat atunci
la Taanah, lângă apele Meghido.
N‑au luat niciun câștig,
nici măcar un pic de argint.
20Stelele din ceruri s‑au luptat,
s‑au luptat din înaltul căilor lor cu Sisera.
21Râul Chișon i‑a luat,
vechiul râu, râul Chișon.
Mărșăluiește, suflete al meu, cu tărie!21 Sau: Calcă pe grumazurile celor tari!
22Atunci copitele cailor au izbit pământul;
armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător.
23«Blestemați pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului.
«Să blestemați amarnic pe locuitorii ei,
căci nu au venit în ajutorul Domnului,
în ajutorul Domnului
împotriva celor viteji.»
24Cea mai binecuvântată femeie este Iael,
soția chenitului Heber,
cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.
25El i‑a cerut apă, dar ea i‑a dat lapte;
într‑o cupă măreață i‑a adus iaurt.
26Apoi mâna și‑a întins‑o spre țăruș,
și dreapta ei spre ciocanul lucrătorului;
l‑a lovit pe Sisera, i‑a sfărâmat capul,
l‑a zdrobit și i‑a străpuns tâmpla.
27El a căzut și s‑a ghemuit,
la picioarele ei s‑a plecat adânc,
a căzut și s‑a ghemuit;
în locul în care s‑a ghemuit, acolo a căzut ucis!
28Pe fereastră, printre zăbrele,
mama lui Sisera se uita și bocea:
«De ce întârzie carele lui să vină?
De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»
29Prințesele ei înțelepte îi răspund
și ea își răspunde singură:
30«Oare nu își caută și își împart ei prada?
O femeie, două femei de fiecare bărbat;
pradă de stofă colorată pentru Sisera,
pradă de stofă colorată, brodată;
câte două stofe colorate,
brodate, pentru grumazul prădătorului.»
31Așa să piară toți dușmanii Tăi, Doamne!
Dar cei ce‑L iubesc să fie ca soarele care răsare în puterea lui!“
Apoi țara a avut liniște timp de patruzeci de ani.
Ang Awit ni Debora at ni Barak
1Nang araw na iyon na silaʼy nanalo, umawit si Debora at si Barak na anak ni Abinoam. Ito ang awit nila:
2Purihin ang Panginoon! Sapagkat ang mga pinuno ng Israel ay nangunang lumaban at kusang-loob na sumunod ang mga mamamayan.
3Makinig kayong mga hari at mga pinuno!
Aawit ako ng mga papuri sa Panginoon, ang Dios ng Israel!
4O Panginoon, nang umalis kayo sa Bundok ng Seir,
at nang lumabas kayo sa lupain ng Edom,
ang mundoʼy nayanig at umulan nang malakas.
5Nayanig ang mga bundok sa harapan nʼyo, O Panginoon.
Kayo ang Dios ng Israel na nagpahayag ng inyong sarili sa Bundok ng Sinai.
6Nang panahon ni Shamgar na anak ni Anat at nang panahon ni Jael, walang dumadaan sa mga pangunahing lansangan.
Ang mga naglalakbay doon ay dumadaan sa mga liku-likong daan.
7Walang nagnanais tumira sa Israel, hanggang sa dumating ka, Debora, na kinikilalang ina ng Israel.
8Nang sumamba ang mga Israelita sa mga bagong dios, dumating sa kanila ang digmaan.
Pero sa 40,000 Israelita ay wala ni isang may pananggalang o sibat man.
9Nagagalak ang aking puso sa mga pinuno ng Israel at sa mga Israelita na masayang nagbigay ng kanilang sarili.
Purihin ang Panginoon!
10Kayong mayayaman na nakasakay sa mga puting asno at nakaupo sa magagandang upuan nito,
at kayong mga mahihirap na naglalakad lang, makinig kayo!
11Pakinggan nʼyo ang mga salaysay ng mga tao sa paligid ng mga balon.
Isinasalaysay nila ang mga pagtatagumpay5:11 mga pagtatagumpay: o, mga matuwid na ginawa. ng Panginoon sa pamamagitan ng kanyang mga sundalo sa Israel.
Pagkatapos, nagmartsa ang mga mamamayan ng Panginoon sa may pintuan ng lungsod na nagsasabi,
12“Tayo na Debora, lumakad tayo habang umaawit ng mga papuri sa Dios.
Tayo na Barak na anak ni Abinoam, hulihin mo ang iyong mga bibihagin.”
13Ang mga natirang buhay na mga mamamayan ng Panginoon ay kasama kong bumaba para lusubin ang mga kilala at mga makapangyarihang tao.
14Ang iba sa kanilaʼy nanggaling sa Efraim – ang lupaing pagmamay-ari noon ng mga Amalekita – at ang ibaʼy mula sa lahi ni Benjamin.
Sumama rin sa pakikipaglaban ang mga kapitan ng mga kawal ng Makir at ang lahi ni Zebulun.
15Sumama rin ang mga pinuno ng lahi ni Isacar kina Debora at Barak papunta sa lambak.
Pero ang lahi naman ni Reuben ay walang pagkakaisa, kaya hindi makapagpasya kung sasama sila o hindi.
16O lahi ni Reuben, magpapaiwan na lang ba kayo kasama ng mga tupa?
Gusto nʼyo lang bang makinig sa pagtawag ng mga tagapagbantay ng kanilang mga tupa?
Wala talaga kayong pagkakaisa, kaya hindi kayo makapagpasya kung ano ang dapat ninyong gawin.
17Nagpaiwan din ang lahi ni Gad sa silangan ng Jordan,
at ang lahi ni Dan naman ay nagpaiwan sa trabaho nila sa mga barko.
Ang lahi ni Asher naman ay nagpaiwan sa tinitirhan nila sa tabi ng dagat.
18Pero itinaya ng lahi nina Zebulun at Naftali ang kanilang buhay sa pakikipaglaban.
19Dumating ang mga haring Cananeo at nakipaglaban sa mga Israelita sa Taanac na nasa tabi ng Ilog ng Megido,
pero kahit isang pilak ay wala silang nasamsam.
20Hindi lang ang Israel ang nakipaglaban kay Sisera, kundi pati rin ang mga bituin.
21Inanod sila sa Lambak ng Kishon, ang napakatagal nang lambak.
Magpapatuloy ako sa pakikipaglaban sa pamamagitan ng lakas ng Panginoon.
22At ngayon, maririnig ang yabag ng mga paa ng mga kabayo.
23Pagkatapos, sinabi ng anghel ng Panginoon, “Sumpain ang Meroz!
Sumpain kayong mga naninirahan dito dahil hindi kayo tumulong nang makipaglaban ang Panginoon sa mga makapangyarihang tao.”
24Higit na mapalad si Jael na asawa ni Heber na Keneo kaysa sa lahat ng babae na nakatira sa mga tolda.
25Nang humingi ng tubig si Sisera, gatas ang kanyang ibinigay na nakalagay sa mamahaling sisidlan.
26Pagkatapos, kumuha siya ng martilyo at tulos ng tolda at ipinukpok sa sentido ni Sisera.
27At namatay si Sisera na nakahandusay sa paanan ni Jael.
28Nakamasid sa bintana ang ina ni Sisera, na hindi mapakali at nagtatanong kung bakit hindi pa dumadating ang kanyang anak.
29Sumagot ang mga pinakamatalino sa kanyang mga kababaihan, at ito rin ang paulit-ulit niyang sinasabi sa kanyang sarili,
30“Baka natagalan sila sa pangunguha at paghahati ng mga bagay na nasamsam nila sa kanilang mga kalaban:
isa o dalawang babae para sa bawat sundalo, mamahaling damit para kay Sisera,
at binurdahang damit na napakaganda para sa akin.”
31Kaya malipol sana ang lahat ng kalaban mo, O Panginoon.
Pero ang mga nagmamahal sana sa inyo ay matulad sana sa pagsikat ng araw na sobrang liwanag.
At nagkaroon ng kapayapaan sa Israel sa loob ng 40 taon.
