Cântarea Deborei
1În ziua aceea, Debora și Barak, fiul lui Abinoam, au cântat, zicând:
2„Când căpeteniile s‑au așezat în fruntea lui Israel,
poporul a mers de bunăvoie!
Binecuvântați‑L pe Domnul!
3Ascultați, regi! Luați aminte, domnitori!
Eu, da eu, voi cânta Domnului3 Sau: despre Domnul,
voi cânta spre lauda Domnului,
Dumnezeul lui Israel:
4Doamne, când ai ieșit din Seir,
când ai mărșăluit din ținutul Edomului,
pământul s‑a cutremurat, cerurile au picurat
și norii au turnat ape!
5Munții s‑au scurs dinaintea Domnului, Cel al Sinaiului,
dinaintea Domnului, Dumnezeul lui Israel!
6În zilele lui Șamgar, fiul lui Anat6 Vezi nota de la 3:31.,
în zilele Iaelei,
drumurile erau părăsite,
și drumeții călătoreau pe căi ocolite.
7Încetase viața din satele lui Israel, se sfârșise,7 Sau: Conducătorii lui Israel au căzut, au căzut, sensul versului ebraic fiind nesigur.
până când m‑am ridicat eu7 Sau: te‑ai ridicat tu; sau: s‑a ridicat; (și în ultima parte a versetului)., Debora,
m‑am ridicat ca o mamă în Israel.
8Când el și‑a ales dumnezei noi,
războiul8 Sensul termenului ebraic este nesigur. era la porți,
dar nu se vedea nici scut și nici suliță
printre patruzeci de mii în Israel!
9Inima mea este alături de legiuitorii lui Israel,
de cei din popor care s‑au oferit de bunăvoie.
Binecuvântați‑L pe Domnul!
10Voi, cei ce încălecați pe măgărițe albe,
cei ce stați pe covoare,
cei ce umblați pe drum,
luați aminte 11la vocea arcașilor de lângă adăpătoare.
Acolo ei istorisesc faptele drepte ale Domnului,
faptele drepte ale sătenilor Lui în Israel!
Atunci poporul Domnului a coborât la porți.
12Trezește‑te, trezește‑te, Debora!
Trezește‑te, trezește‑te și cântă o cântare!
Ridică‑te, Barak, fiu al lui Abinoam,
și ia‑ți captivii!
13Atunci un supraviețuitor a coborât la cei măreți;13 Sau: Atunci un supraviețuitor al celor măreți a coborât.
poporul Domnului a coborât la mine cu cei viteji13 Sau: la mine ca niște viteji. Sau: la mine împotriva celor viteji..
14Au venit din Efraim;
rădăcina lor este în Amalek.
După tine a venit Beniamin, cu poporul tău.
Din Machir au coborât legiuitorii
și din Zabulon, cei care îndrumă cu toiagul scribului.
15Conducătorii mei din Isahar au fost cu Debora
și, precum Isahar, așa și Barak,
fiind trimis în urma lui în vale.
În ținuturile lui Ruben însă
s‑a ținut mare sfat15-16 Lit.: au fost mari cercetări ale inimii, ideea fiind aceea că rubeniții și probabil și alte seminții nu au răspuns cu hotărâre sau în unanimitate chemării la luptă.!
16De ce ai rămas printre staule16 Sau: desagi. Sensul termenului ebraic este nesigur.
ca să asculți behăitul turmelor?
În ținuturile lui Ruben
mare a fost sfatul!
17Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului.
Iar Dan, de ce a rămas la corăbii?
Așer a rămas pe coasta mării
și s‑a așezat pe limanurile lui.
18Zabulon este un popor
care și‑a riscat viața până la moarte;
Neftali la fel, pe dealurile țării.
19Regii au venit și s‑au luptat.
Regii Canaanului s‑au luptat atunci
la Taanah, lângă apele Meghido.
N‑au luat niciun câștig,
nici măcar un pic de argint.
20Stelele din ceruri s‑au luptat,
s‑au luptat din înaltul căilor lor cu Sisera.
21Râul Chișon i‑a luat,
vechiul râu, râul Chișon.
Mărșăluiește, suflete al meu, cu tărie!21 Sau: Calcă pe grumazurile celor tari!
22Atunci copitele cailor au izbit pământul;
armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător.
23«Blestemați pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului.
«Să blestemați amarnic pe locuitorii ei,
căci nu au venit în ajutorul Domnului,
în ajutorul Domnului
împotriva celor viteji.»
24Cea mai binecuvântată femeie este Iael,
soția chenitului Heber,
cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.
25El i‑a cerut apă, dar ea i‑a dat lapte;
într‑o cupă măreață i‑a adus iaurt.
26Apoi mâna și‑a întins‑o spre țăruș,
și dreapta ei spre ciocanul lucrătorului;
l‑a lovit pe Sisera, i‑a sfărâmat capul,
l‑a zdrobit și i‑a străpuns tâmpla.
27El a căzut și s‑a ghemuit,
la picioarele ei s‑a plecat adânc,
a căzut și s‑a ghemuit;
în locul în care s‑a ghemuit, acolo a căzut ucis!
28Pe fereastră, printre zăbrele,
mama lui Sisera se uita și bocea:
«De ce întârzie carele lui să vină?
De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»
29Prințesele ei înțelepte îi răspund
și ea își răspunde singură:
30«Oare nu își caută și își împart ei prada?
O femeie, două femei de fiecare bărbat;
pradă de stofă colorată pentru Sisera,
pradă de stofă colorată, brodată;
câte două stofe colorate,
brodate, pentru grumazul prădătorului.»
31Așa să piară toți dușmanii Tăi, Doamne!
Dar cei ce‑L iubesc să fie ca soarele care răsare în puterea lui!“
Apoi țara a avut liniște timp de patruzeci de ani.
Deboras sejrssang
1Den dag sang Debora og Barak følgende sejrssang:
2Når Israels ledere fører an,
når folket villigt følger med,
da skal I prise Herren.
3Hør, I høvdinger, lyt, I fyrster!
Jeg vil synge for Herren og spille for Israels Gud.
4Herre, da du førte dit folk op fra Seir,
da du ledte os fra Edoms land,
da skælvede og rystede jorden,
himlen kunne ikke holde tæt,
skyerne rystede regnen af sig.
5Bjergene bævede for Herren,
Sinai skælvede for Israels Gud.
6Men på Shamgars tid gemte man sig,
på Jaels tid lå vejene øde,
folk sneg sig af sted ad de afsides stier.
7Bønderne holdt sig bag storbyens mure,
landsbyidyl var en saga blot,
indtil jeg, Debora, stod frem
og blev som en mor for Israel.
8Da Israel valgte sig nye guder,
blev der ufred og kaos overalt.
Der var fyrre tusind krigere i Israel,
men hvor så man et skjold eller spyd?
9Mit hjerte banker for Israels ledere
og for folket, der frivilligt fulgte dem.
Pris Herren for dem!
10I, som rider på glinsende æsler,
I, som sidder på fornemme sadeltæpper,
I, som vandrer til fods på vejen, hør efter!
11Lyt til vanddragerne ved brøndens vandtrug.
De synger om Herrens sejre og Israels bønders bedrifter.
Herrens folk kom i flok,
i byporten råbte de:
12„Træd frem, Debora, træd frem og syng krigssange!
Rejs dig, Barak, rejs dig, kom og tag fjender til fange!”
13Den gudfrygtige rest sluttede sig til hæren.
Herrens folk kom til mig og krigerne.
14De kom fra Efraims land,
som engang tilhørte Amalek.
Nogle kom helt fra Benjamins land.
Fra Makir kom mægtige krigere,
fra Zebulon stærke ledere,
15Issakars hærførere sluttede op om Debora,
de løb med Barak ned ad bjerget.
Rubens klaner var ubeslutsomme:
16Hvorfor blev I siddende mellem kvægfoldene?
Var det for at høre hyrderne fløjte?
Rubens klaner var for ubeslutsomme.
17Gileads folk blev på den anden side af Jordanfloden.
Hvorfor blev Dan ved sine skibe?
Asher sad stille ved havets vande,
han blev i sin sikre havn.
18Men Zebulon satte livet på spil,
Naftali sloges på slagmarken.
19Kana’ans konger kom til Ta’anak,
de væbnede sig til kamp ved Megiddos vande.
Men sejren gled dem af hænde,
krigsbytte fik de intet af.
20Himlens kræfter kæmpede for os,
tordnede og lynede mod Siseras hær.
21Kishons vand svulmede med stormflods styrke,
den gamle bæk fejede fjenden væk.
Fat mod, min sjæl,
løb frem med styrke.
22Da hamrede hingstenes hove,
i galop fór de frem.
23„Forbandet være dem, der holdt sig tilbage!”5,23 Mere ordret: „I skal forbande Merotz” (betyder måske tilflugtssted). Enten er Merotz et ukendt stednavn eller en beskrivelse af dem, der ville redde sig selv frem for at være med i kampen.
sagde Herrens engel.
„De kom ikke Herren til hjælp
imod hans vældige fjender.”
24Velsignet blandt kvinder er Jael,
kenitten Hebers kone.
Hun er den mest velsignede
af alle kvinder, der bor i telte.
25Sisera bad om vand,
men Jael gav ham mælk,
tykmælk i en fornem skål.
26Hun holdt en teltpløk i venstre hånd,
en hammer i højre.
Hun hamrede pløkken gennem Siseras tinding,
hun gennemborede hans hoved.
27Han lå død mellem benene på hende.
En fældet fjende—stendød.
28Siseras mor venter ved vinduet,
hun spejder gennem gitteret:
„Hvorfor kommer han dog ikke?
Hvornår hører vi hestenes hove?”
29En hofdame giver hende et svar,
det samme, hun selv har tænkt:
30„Krigsbyttet skal nok deles,
en pige eller to til hver kriger,
prægtige klæder til Sisera
og smukt broderet tøj til hans mor.”
31Herre, må alle din fjender
gå til grunde som Sisera,
men må de, som elsker dig,
stråle som den opgående sol.
Derefter var der fred i landet i 40 år.
