Conflictul dintre Mica și daniți
1În zilele acelea nu era rege în Israel. Seminția daniților își căuta un teritoriu în care să locuiască, pentru că nici până în ziua aceea nu‑și însușiseră moștenirea primită în mijlocul semințiilor lui Israel. 2Fiii lui Dan au trimis dintre ei toți, din clanurile lor, cinci bărbați viteji din Țora și din Eștaol, ca să umble prin țară și s‑o cerceteze. Ei le‑au zis: „Duceți‑vă și cercetați țara!“
Aceștia au ajuns la muntele lui Efraim, aproape de casa lui Mica și au înnoptat acolo. 3Când erau aproape de casa lui Mica, au recunoscut glasul3 Au recunoscut probabil dialectul sau accentul. Sau l‑au recunoscut ca levit, auzindu‑l oficiindu‑și slujba. tânărului levit și s‑au dus într-acolo.
Ei i‑au zis:
– Cine te‑a adus aici? Ce faci în acest loc? De ce ești aici?
4El le‑a răspuns:
– Mica face cutare și cutare lucru pentru mine, el mă plătește și eu îi sunt preot!
5Ei i‑au zis:
– Te rugăm, întreabă‑L pe Dumnezeu în legătură cu noi, ca să știm dacă vom reuși în călătoria pe care o avem de făcut.
6Preotul le‑a răspuns:
– Mergeți în pace deoarece călătoria pe care o faceți este sub privirea Domnului.
7Cei cinci bărbați au plecat și au ajuns în Laiș. Acolo au văzut un popor care trăia în siguranță, după obiceiurile sidonienilor, fiind liniștit și încrezător. Ei locuiau nestânjeniți în țară și nu erau vasalii nimănui.7 Sau: Nu le lipsea nimic din ce este pe pământ, fiind bogați. Sensul frazei este nesigur. Erau departe de sidonieni și nu țineau legătura cu alți oameni.
8Când s‑au întors la frații lor din Țora și Eștaol, aceștia i‑au întrebat:
– Ce veste ne aduceți?
9Ei le‑au răspuns:
– Haideți să ne suim împotriva lor, fiindcă le‑am văzut țara și este foarte bună. Nu fiți așa de nepăsători și de leneși, ci duceți‑vă și luați în stăpânire țara! 10Când veți ajunge acolo, veți găsi un popor încrezător. Ținutul este întins și încăpător, și Dumnezeu l‑a dat în mâinile noastre. Este un loc în care nu lipsește nimic din tot ce este pe pământ!
11Șase sute de bărbați din clanul daniților, încinși cu arme de luptă, au pornit din Țora și din Eștaol. 12Ei s‑au suit și și‑au așezat tabăra la Chiriat-Iearim, în Iuda. De aceea au numit locul acela Mahane‑Dan12 Mahane‑Dan înseamnă Tabăra lui Dan. până în ziua aceasta. Iată că el se află dincolo de12 Sau: la vest de. Chiriat-Iearim. 13De acolo au trecut în muntele lui Efraim și au ajuns aproape de casa lui Mica.
14Cei cinci bărbați care cercetaseră ținutul Laiș, au luat cuvântul și le‑au zis fraților lor: „Știți că într‑una din aceste case există un efod14, 17, 20 Vezi nota de la 17:5., terafimi14, 17, 20 Vezi nota de la 17:5., un chip cioplit și un idol turnat? Cred că știți acum ce aveți de făcut!“ 15S‑au dus într-acolo, au ajuns la casa unde slujea tânărul levit, adică la casa lui Mica, și l‑au întrebat de sănătate. 16Cei șase sute de bărbați dintre fiii lui Dan, încinși cu armele lor de luptă, stăteau la intrarea porții. 17Atunci cei cinci bărbați care se duseseră să cerceteze țara s‑au suit și au intrat acolo ca să ia chipul cioplit, efodul, terafimii și idolul turnat. Preotul stătea la intrarea porții cu cei șase sute de bărbați încinși cu arme de luptă.
18În timp ce aceștia intrau în casa lui Mica să ia chipul cioplit, efodul, terafimii și idolul turnat, preotul le‑a zis:
– Ce faceți?
19Ei i‑au răspuns:
– Taci, pune‑ți mâna la gură și vino cu noi, pentru că dorim să ne fii părinte și preot! E mai bine să fii preot în casa unui singur om sau să fii preotul unei seminții și al unui clan din Israel?
20Preotul s‑a bucurat în inima lui. El a luat efodul, terafimii și chipul cioplit și s‑a alăturat20 Lit.: a venit în mijlocul. poporului. 21Apoi au plecat mai departe, punând în fața lor copiii, vitele și bunurile. 22După ce s‑au depărtat de casa lui Mica, oamenii care își aveau casele lângă casa lui Mica au fost chemați și i‑au urmărit pe fiii lui Dan.
23Când au strigat după fiii lui Dan, aceștia s‑au întors și i‑au zis lui Mica:
– Ce ai de ți‑ai chemat oamenii?
24El le‑a răspuns:
– Mi‑ați luat dumnezeii pe care mi‑i făcusem, mi‑ați luat și preotul și ați plecat! Eu cu ce mai rămân? Deci cum puteți să‑mi spuneți ce am?
25Fiii lui Dan i‑au zis:
– Să nu te mai auzim, căci altfel niște oameni înverșunați se vor năpusti asupra ta și îți vei pierde viața atât tu, cât și familia ta!
26Apoi fiii lui Dan au mers în drumul lor. Mica a văzut că erau mai puternici decât el și s‑a întors acasă.
Daniții cuceresc cetatea Laiș
27Astfel, după ce au luat preotul și ceea ce făcuse Mica, aceștia și‑au continuat drumul până când au ajuns în Laiș, la un popor liniștit și încrezător. I‑au trecut pe locuitori prin ascuțișul sabiei și au dat foc cetății. 28Nimeni nu i‑a eliberat, pentru că erau departe de Sidon și nu țineau legătura cu alți oameni. Cetatea era în valea care duce la Bet‑Rehob.
Daniții au rezidit‑o și au locuit în ea. 29Au pus cetății numele Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care i se născuse lui Israel; dar la început numele cetății era Laiș. 30Fiii lui Dan și‑au înălțat pentru ei chipul cioplit. Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii lui au fost preoții seminției daniților până în ziua când țara a ajuns în captivitate. 31Ei au folosit chipul cioplit, care aparținuse lui Mica, în toate zilele cât a fost Casa lui Dumnezeu la Șilo.
A Tribo de Dã se Estabelece em Laís
1Naquela época, não havia rei em Israel, e a tribo de Dã estava procurando um local onde se estabelecer, pois ainda não tinha recebido herança entre as tribos de Israel. 2Então enviaram cinco guerreiros de Zorá e de Estaol para espionarem a terra e explorá-la. Esses homens representavam todos os clãs da tribo. Disseram-lhes: “Vão, explorem a terra”.
Os homens chegaram aos montes de Efraim e foram à casa de Mica, onde passaram a noite. 3Quando estavam perto da casa de Mica, reconheceram a voz do jovem levita; aproximaram-se e lhe perguntaram: “Quem o trouxe para cá? O que você está fazendo neste lugar? Por que você está aqui?”
4O jovem lhes contou o que Mica fizera por ele, e disse: “Ele me contratou, e eu sou seu sacerdote”.
5Então eles lhe pediram: “Pergunte a Deus se a nossa viagem será bem-sucedida”.
6O sacerdote lhes respondeu: “Vão em paz. Sua viagem tem a aprovação do Senhor”.
7Os cinco homens partiram e chegaram a Laís, onde viram que o povo vivia em segurança, como os sidônios, despreocupado e tranquilo, e gozava prosperidade, pois a sua terra não lhe deixava faltar nada. Viram também que o povo vivia longe dos sidônios e não tinha relações com nenhum outro povo18.7 Alguns manuscritos da Septuaginta dizem com os arameus..
8Quando voltaram a Zorá e a Estaol, seus irmãos lhes perguntaram: “O que descobriram?”
9Eles responderam: “Vamos atacá-los! Vimos que a terra é muito boa. Vocês vão ficar aí sem fazer nada? Não hesitem em ir apossar-se dela. 10Chegando lá, vocês encontrarão um povo despreocupado e uma terra espaçosa que Deus pôs nas mãos de vocês, terra onde não falta coisa alguma!”
11Então seiscentos homens da tribo de Dã partiram de Zorá e de Estaol, armados para a guerra. 12Na viagem armaram acampamento perto de Quiriate-Jearim, em Judá. É por isso que até hoje o local, a oeste de Quiriate-Jearim, é chamado Maané-Dã18.12 Maané-Dã significa campo de Dã.. 13Dali foram para os montes de Efraim e chegaram à casa de Mica.
14Os cinco homens que haviam espionado a terra de Laís disseram a seus irmãos: “Vocês sabiam que numa dessas casas há um manto sacerdotal, ídolos da família, uma imagem esculpida e um ídolo de metal? Agora vocês sabem o que devem fazer”. 15Então eles se aproximaram e foram à casa do jovem levita, à casa de Mica, e o saudaram. 16Os seiscentos homens de Dã, armados para a guerra, ficaram junto à porta. 17Os cinco homens que haviam espionado a terra entraram e apanharam a imagem, o manto sacerdotal, os ídolos da família e o ídolo de metal, enquanto o sacerdote e os seiscentos homens armados permaneciam à porta.
18Quando os homens entraram na casa de Mica e apanharam a imagem, o manto sacerdotal, os ídolos da família e o ídolo de metal, o sacerdote lhes perguntou: “Que é que vocês estão fazendo?”
19Eles lhe responderam: “Silêncio! Não diga nada. Venha conosco, e seja nosso pai e sacerdote. Não será melhor para você servir como sacerdote uma tribo e um clã de Israel do que apenas a família de um só homem?” 20Então o sacerdote se alegrou, apanhou o manto sacerdotal, os ídolos da família e a imagem esculpida e se juntou à tropa. 21Pondo os seus filhos, os seus animais e os seus bens na frente deles, partiram de volta.
22Quando já estavam a certa distância da casa, os homens que moravam perto de Mica foram convocados e alcançaram os homens de Dã. 23Como vinham gritando atrás deles, estes se voltaram e perguntaram a Mica: “Qual é o seu problema? Por que convocou os seus homens para lutar?”
24Ele respondeu: “Vocês estão levando embora os deuses que fiz e o meu sacerdote. O que me sobrou? Como é que ainda podem perguntar: ‘Qual é o seu problema?’ ”
25Os homens de Dã responderam: “Não discuta conosco, senão alguns homens de temperamento violento o atacarão, e você e a sua família perderão a vida”. 26E assim os homens de Dã seguiram seu caminho. Vendo que eles eram fortes demais para ele, Mica virou-se e voltou para casa.
27Os homens de Dã levaram o que Mica fizera e o seu sacerdote, e foram para Laís, lugar de um povo pacífico e despreocupado. Eles mataram todos ao fio da espada e queimaram a cidade. 28Não houve quem os livrasse, pois viviam longe de Sidom e não tinham relações com nenhum outro povo. A cidade ficava num vale que se estende até Bete-Reobe.
Os homens de Dã reconstruíram a cidade e se estabeleceram nela. 29Deram à cidade anteriormente chamada Laís o nome de Dã, em homenagem a seu antepassado Dã, filho de Israel. 30Eles levantaram para si o ídolo, e Jônatas, filho de Gérson, neto de Moisés18.30 Conforme uma antiga tradição de escribas hebreus. O Texto Massorético diz Manassés., e os seus filhos foram sacerdotes da tribo de Dã até que o povo foi para o exílio. 31Ficaram com o ídolo feito por Mica durante todo o tempo em que o santuário de Deus esteve em Siló.
