Mica și idolii lui
1Era un om din muntele lui Efraim care se numea Mica.
2El i‑a zis mamei sale:
– Cei o mie o sută de șecheli2 Aproximativ 12 kg. de argint care ți‑au fost luați și pentru care ai blestemat chiar de față cu mine, argintul acela este la mine. Eu îl luasem.
Mama lui i‑a răspuns:
– Binecuvântat să fie fiul meu de Domnul!
3El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută de șecheli de argint și ea i‑a zis:
– Pun deoparte3 Lit.: Sfințesc. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). acest argint, închinându‑l Domnului cu mâna mea, pentru ca fiul meu să‑și facă din el un chip cioplit și un idol turnat. În acest fel ți‑l voi restitui.
4El i‑a dat înapoi mamei sale argintul. Mama lui a luat două sute de șecheli4 Aproximativ 2,4 kg. de argint și i‑a dat argintarului. Acesta a făcut din el un chip cioplit și un idol turnat. Și a fost pus în casa lui Mica. 5Acest om, Mica, avea o așa‑numită casă a lui Dumnezeu. El și‑a făcut un efod5 Aici, un obiect prin care era căutată voia dumnezeului căruia îi era asociat efodul. și niște terafimi5 Idoli ai casei, așa cum erau penații la etrusci și la romani. și l‑a învestit ca preot pe unul din fiii săi. 6În zilele acelea nu era rege în Israel, și fiecare făcea ce era drept în ochii săi.
7Era un tânăr levit ce locuia în Betleemul lui Iuda, printre cei din clanul lui Iuda. 8Omul acesta a plecat din Betleemul lui Iuda ca să locuiască acolo unde va găsi un loc potrivit. În drumul său8 Sau: Căutând un loc în care să‑și îndeplinească slujba., a ajuns la muntele lui Efraim, la casa lui Mica.
9Mica i‑a zis:
– De unde vii?
El i‑a răspuns:
– Sunt un levit din Betleemul lui Iuda și călătoresc ca să‑mi găsesc un loc unde să locuiesc.
10Mica i‑a zis:
– Rămâi la mine. Îmi vei fi părinte și preot, iar eu îți voi da zece șecheli10 Aproximativ 0,12 kg. de argint pe an, un rând de haine și mijloace de trai.
Levitul a rămas. 11Astfel, levitul a încuviințat să locuiască la acel om. Și tânărul a fost pentru el ca unul din fiii lui. 12Mica l‑a învestit pe levit și tânărul a slujit ca preot în casa lui. 13Mica a zis: „Acum știu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am ca preot un levit!“
Israels moraliska förfall
(17:1—21:25)
Avguderi i Dans stam
Mika och hans avgudar
1I Efraims bergsbygd bodde en man som hette Mika. 2En dag sa han till sin mor: ”De 1 100 siklar17:2 1 sikel=12 gram. silver som togs från dig och som jag hörde dig uttala en förbannelse över, de finns hos mig. Det var jag som tog dem.” ”Herren välsigne dig, min son”, svarade hans mor.
3När han lämnade tillbaka de 1 100 siklarna till sin mor sa hon: ”Jag vill ge Herren pengarna för min sons räkning och låta göra en snidad och gjuten avgudabild.” 4Han gav silvret till sin mor. Hon tog sedan fram 200 siklar och gick till en silversmed som gjorde en snidad och gjuten avgudabild som ställdes i Mikas hus. 5Mika hade en helgedom med en efod och några husgudar och han hade avskilt en av sina söner som präst. 6Vid denna tid fanns det inte någon kung i Israel, utan var och en gjorde vad han själv fann för gott.
7I Betlehem i Juda bodde en ung man av Juda släkt. Han var levit och bodde där en tid. 8Han gav sig av från Betlehem i Juda till trakten av Efraims bergsbygd. Han letade efter en plats där han kunde bo och på sin väg kom han till Mikas hus.
9”Varifrån kommer du?” frågade Mika honom. ”Jag är en levit och kommer från Betlehem i Juda,” svarade han. ”Jag letar efter någonstans att slå mig ner.” 10”Stanna här hos mig och bli min fader och präst”, sa Mika. ”Jag ska ge dig tio siklar silver om året, kläder och mat.”
11Leviten bestämde sig för att stanna och den unge mannen blev som en av hans söner. 12Mika invigde honom som sin personlige präst och den unge mannen blev kvar i hans hus.
13”Nu vet jag att Herren är god mot mig”, sa Mika, ”eftersom jag har fått en levit som präst.”
