Nașterea lui Samson
1Fiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului și de aceea Domnul i‑a dat pe mâna filistenilor timp de patruzeci de ani.
2Era un om din Țora, din clanul daniților, al cărui nume era Manoah. Soția lui nu putea să nască pentru că era stearpă. 3Îngerul Domnului S‑a arătat femeii și i‑a zis: „Iată că, deși acum nu poți să naști fiindcă ești stearpă, totuși vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu. 4Acum, ia seama, te rog, să nu bei nici vin, nici tărie și să nu mănânci nimic necurat, 5căci iată, vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu! Briciul nu va trece peste capul lui, fiindcă băiatul va fi un nazireu5 Vezi Num. 6:1-21. al lui Dumnezeu încă din pântec și el va începe să izbăvească Israelul din mâna filistenilor.“
6Femeia s‑a dus și i‑a istorisit soțului ei, zicând: „A venit la mine un Om al lui Dumnezeu. Înfățișarea Lui era foarte de temut, ca înfățișarea Îngerului lui Dumnezeu. Nu L‑am întrebat de unde venea și nu mi‑a dezvăluit care‑I este numele. 7El mi‑a zis: «Iată, vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu! De aceea să nu bei nici vin, nici tărie și să nu mănânci nimic necurat, fiindcă băiatul va fi un nazireu al lui Dumnezeu încă din pântec și până în ziua morții lui.»“
8Atunci Manoah s‑a rugat Domnului și I‑a zis: „Ah, Stăpâne, Te rog, fă să revină la noi Omul lui Dumnezeu, pe Care L‑ai trimis, ca să ne învețe ce să facem cu băiatul care se va naște!“
9Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Manoah și Îngerul Domnului a venit din nou la femeie. Ea rămăsese la câmp, iar Manoah, soțul ei, nu era cu ea. 10Femeia s‑a grăbit și a alergat să‑l anunțe pe soțul ei. Ea i‑a zis: „Iată că Omul Care a venit în acea zi la mine, mi S‑a arătat din nou!“
11Manoah s‑a ridicat și s‑a dus după soția sa, iar când a ajuns la Omul Acela I‑a zis:
– Tu ești Omul Care i‑a vorbit soției mele?
El i‑a răspuns:
– Eu sunt!
12Manoah I‑a zis:
– Când se vor împlini cuvintele Tale, ce rânduială să ținem cu băiatul în vederea lucrării lui?
13Îngerul Domnului i‑a răspuns lui Manoah:
– Femeia să se ferească de tot ce i‑am spus! 14Să nu mănânce nimic care iese din viță, să nu bea nici vin, nici tărie și să nu mănânce nimic necurat. Să păzească tot ce i‑am poruncit.
15Manoah I‑a zis Îngerului Domnului:
– Te rog, dă‑ne voie să Te reținem ca să‑Ți pregătim un ied.
16Îngerul Domnului i‑a răspuns lui Manoah:
– Chiar dacă M‑ai opri, n‑aș mânca din mâncarea ta, dar dacă vrei să aduci o ardere‑de‑tot, atunci să o aduci Domnului!
Manoah nu știa că este Îngerul Domnului.
17Atunci Manoah I‑a zis Îngerului Domnului:
– Care‑Ți este Numele, ca să Te onorăm când se vor împlini cuvintele Tale?
18Îngerul Domnului i‑a răspuns:
– De ce Îmi ceri Numele? El este minunat.18 Sau: dincolo de orice înțelegere.
19Manoah a luat iedul și darul de mâncare și le‑a oferit Domnului pe stâncă. În timp ce Manoah și soția sa priveau, a avut loc o minune. 20Pe când flacăra se înălța de pe altar spre cer, Îngerul Domnului S‑a înălțat în flacăra altarului. Văzând lucrul acesta, Manoah și soția lui s‑au aruncat cu fața la pământ. 21Îngerul Domnului nu S‑a mai arătat din nou lui Manoah și soției lui. Atunci Manoah a înțeles că fusese Îngerul Domnului.
22Manoah i‑a zis soției sale:
– Sigur vom muri fiindcă am văzut pe Dumnezeu!
23Dar soția lui i‑a răspuns:
– Dacă ar fi vrut Domnul să ne omoare, nu ar fi primit din mâinile noastre arderea‑de‑tot și darul de mâncare, nu ne‑ar fi descoperit toate acestea și nu ne‑ar fi îngăduit să auzim acum lucruri ca acestea!
24Femeia a născut un fiu și i‑a pus numele Samson. Băiatul a crescut, și Domnul l‑a binecuvântat. 25Duhul Domnului a început să‑l pună în mișcare la Mahane‑Dan, între Țora și Eștaol.
O nascimento de Sansão
1Israel mais uma vez fez o que era mau aos olhos do Senhor, pondo-se a adorar deuses estranhos. Por isso, o Senhor permitiu que fossem derrotados pelos filisteus que sujeitaram o povo durante 40 anos.
2Na cidade de Zora vivia um homem da tribo de Dan, chamado Manoá. A sua mulher nunca pôde dar-lhe filhos, 3mas um dia o anjo do Senhor apareceu-lhe e disse: “Ainda que tenhas sido estéril durante tanto tempo, em breve conceberás e terás um filho. 4Não bebas vinho nem qualquer outra bebida alcoólica, nem comida que não seja ritualmente pura. 5O cabelo do teu filho nunca deverá ser cortado, pois será um nazireu de Deus, mesmo logo desde o nascimento; ele começará a salvar Israel dos filisteus.”
6A mulher correu a contar isto ao marido: “Um homem de Deus apareceu-me; penso que deverá ter sido o anjo de Deus, porque tinha uma aparência gloriosa e ofuscante. Eu nem lhe perguntei donde é que era e ele também não me disse sequer como se chamava; 7mas afirmou-me o seguinte: ‘Vais ter um filho rapaz!’ Mandou que não bebesse vinho nem qualquer bebida alcoólica e que não comesse nada que fosse impuro, porque o rapaz que hei de dar à luz será nazireu; será dedicado a Deus desde o seu nascimento até morrer!”
8Então Manoá orou assim: “Ó Senhor, peço-te que o homem de Deus venha de novo ter connosco e nos dê mais instruções quanto ao filho que nos vais dar.”
9Deus respondeu à sua oração e o anjo de Deus apareceu novamente à mulher, quando estava sentada no campo. O marido porém, não estava presente. 10Foi chamá-lo a correr: “Está ali outra vez o mesmo homem!”
11Manoá acompanhou-a até junto do anjo e perguntou-lhe: “És aquele que falou com a minha mulher no outro dia?” Ao que respondeu: “Sim, sou eu.”
12“Podes então dar-nos mais algumas instruções acerca de como haveremos de criar o bebé depois dele nascer?”, perguntou Manoá.
13O anjo do Senhor respondeu: “Tem muito cuidado em que a tua mulher siga as instruções que lhe dei. 14Ela não deve comer qualquer produto da vinha, nem beber vinho ou outra bebida alcoólica, nem tão-pouco ingerir alimentos considerados impuros.”
15Manoá então disse ao anjo do Senhor: “Por favor, fica aqui até prepararmos um cabrito para comer.”
16“Pois sim, ficarei. Mas não comerei nada. Se desejam trazer alguma coisa, ofereçam um holocausto ao Senhor.”
Manoá não se dava conta de que estava a falar com o anjo do Senhor. 17Então perguntou-lhe como se chamava: “Depois disso acontecer, do bebé nascer, queremos dizer a toda a gente que foste tu quem o predisse!”
18“Porque me perguntas o meu nome? É um nome misterioso.”
19Então Manoá pegou num cabrito e numa oferta de cereais e apresentou-os ao Senhor como sacrifício. O Senhor fez então algo maravilhoso. 20Ao mesmo tempo que as chamas subiam, sob os olhos de Manoá e da sua mulher, ergueu-se com as chamas até ao céu! Manoá e a mulher prostaram-se com os rostos em terra. 21Foi essa a última vez que o viram. Manoá deu-se finalmente conta de que se tratava verdadeiramente do anjo do Senhor.
22“Vamos morrer, pois vimos a Deus!”, Manoá exclamou para a mulher.
23“Se o Senhor nos quisesse matar”, disse-lhe ela, “não teria aceitado as nossas ofertas nem nos teria aparecido, dizendo-nos estas coisas maravilhosas e fazendo estes milagres.”
24Quando lhes nasceu o menino puseram-lhe o nome de Sansão e o Senhor abençoava-o à medida que ia crescendo. 25O Espírito do Senhor começou a manifestar-se regularmente na sua vida em Campo de Dan, entre as cidades de Zora e Estaol.
