Nașterea lui Samson
1Fiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului și de aceea Domnul i‑a dat pe mâna filistenilor timp de patruzeci de ani.
2Era un om din Țora, din clanul daniților, al cărui nume era Manoah. Soția lui nu putea să nască pentru că era stearpă. 3Îngerul Domnului S‑a arătat femeii și i‑a zis: „Iată că, deși acum nu poți să naști fiindcă ești stearpă, totuși vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu. 4Acum, ia seama, te rog, să nu bei nici vin, nici tărie și să nu mănânci nimic necurat, 5căci iată, vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu! Briciul nu va trece peste capul lui, fiindcă băiatul va fi un nazireu5 Vezi Num. 6:1-21. al lui Dumnezeu încă din pântec și el va începe să izbăvească Israelul din mâna filistenilor.“
6Femeia s‑a dus și i‑a istorisit soțului ei, zicând: „A venit la mine un Om al lui Dumnezeu. Înfățișarea Lui era foarte de temut, ca înfățișarea Îngerului lui Dumnezeu. Nu L‑am întrebat de unde venea și nu mi‑a dezvăluit care‑I este numele. 7El mi‑a zis: «Iată, vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu! De aceea să nu bei nici vin, nici tărie și să nu mănânci nimic necurat, fiindcă băiatul va fi un nazireu al lui Dumnezeu încă din pântec și până în ziua morții lui.»“
8Atunci Manoah s‑a rugat Domnului și I‑a zis: „Ah, Stăpâne, Te rog, fă să revină la noi Omul lui Dumnezeu, pe Care L‑ai trimis, ca să ne învețe ce să facem cu băiatul care se va naște!“
9Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Manoah și Îngerul Domnului a venit din nou la femeie. Ea rămăsese la câmp, iar Manoah, soțul ei, nu era cu ea. 10Femeia s‑a grăbit și a alergat să‑l anunțe pe soțul ei. Ea i‑a zis: „Iată că Omul Care a venit în acea zi la mine, mi S‑a arătat din nou!“
11Manoah s‑a ridicat și s‑a dus după soția sa, iar când a ajuns la Omul Acela I‑a zis:
– Tu ești Omul Care i‑a vorbit soției mele?
El i‑a răspuns:
– Eu sunt!
12Manoah I‑a zis:
– Când se vor împlini cuvintele Tale, ce rânduială să ținem cu băiatul în vederea lucrării lui?
13Îngerul Domnului i‑a răspuns lui Manoah:
– Femeia să se ferească de tot ce i‑am spus! 14Să nu mănânce nimic care iese din viță, să nu bea nici vin, nici tărie și să nu mănânce nimic necurat. Să păzească tot ce i‑am poruncit.
15Manoah I‑a zis Îngerului Domnului:
– Te rog, dă‑ne voie să Te reținem ca să‑Ți pregătim un ied.
16Îngerul Domnului i‑a răspuns lui Manoah:
– Chiar dacă M‑ai opri, n‑aș mânca din mâncarea ta, dar dacă vrei să aduci o ardere‑de‑tot, atunci să o aduci Domnului!
Manoah nu știa că este Îngerul Domnului.
17Atunci Manoah I‑a zis Îngerului Domnului:
– Care‑Ți este Numele, ca să Te onorăm când se vor împlini cuvintele Tale?
18Îngerul Domnului i‑a răspuns:
– De ce Îmi ceri Numele? El este minunat.18 Sau: dincolo de orice înțelegere.
19Manoah a luat iedul și darul de mâncare și le‑a oferit Domnului pe stâncă. În timp ce Manoah și soția sa priveau, a avut loc o minune. 20Pe când flacăra se înălța de pe altar spre cer, Îngerul Domnului S‑a înălțat în flacăra altarului. Văzând lucrul acesta, Manoah și soția lui s‑au aruncat cu fața la pământ. 21Îngerul Domnului nu S‑a mai arătat din nou lui Manoah și soției lui. Atunci Manoah a înțeles că fusese Îngerul Domnului.
22Manoah i‑a zis soției sale:
– Sigur vom muri fiindcă am văzut pe Dumnezeu!
23Dar soția lui i‑a răspuns:
– Dacă ar fi vrut Domnul să ne omoare, nu ar fi primit din mâinile noastre arderea‑de‑tot și darul de mâncare, nu ne‑ar fi descoperit toate acestea și nu ne‑ar fi îngăduit să auzim acum lucruri ca acestea!
24Femeia a născut un fiu și i‑a pus numele Samson. Băiatul a crescut, și Domnul l‑a binecuvântat. 25Duhul Domnului a început să‑l pună în mișcare la Mahane‑Dan, între Țora și Eștaol.
