Nașterea lui Samson
1Fiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului și de aceea Domnul i‑a dat pe mâna filistenilor timp de patruzeci de ani.
2Era un om din Țora, din clanul daniților, al cărui nume era Manoah. Soția lui nu putea să nască pentru că era stearpă. 3Îngerul Domnului S‑a arătat femeii și i‑a zis: „Iată că, deși acum nu poți să naști fiindcă ești stearpă, totuși vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu. 4Acum, ia seama, te rog, să nu bei nici vin, nici tărie și să nu mănânci nimic necurat, 5căci iată, vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu! Briciul nu va trece peste capul lui, fiindcă băiatul va fi un nazireu5 Vezi Num. 6:1-21. al lui Dumnezeu încă din pântec și el va începe să izbăvească Israelul din mâna filistenilor.“
6Femeia s‑a dus și i‑a istorisit soțului ei, zicând: „A venit la mine un Om al lui Dumnezeu. Înfățișarea Lui era foarte de temut, ca înfățișarea Îngerului lui Dumnezeu. Nu L‑am întrebat de unde venea și nu mi‑a dezvăluit care‑I este numele. 7El mi‑a zis: «Iată, vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu! De aceea să nu bei nici vin, nici tărie și să nu mănânci nimic necurat, fiindcă băiatul va fi un nazireu al lui Dumnezeu încă din pântec și până în ziua morții lui.»“
8Atunci Manoah s‑a rugat Domnului și I‑a zis: „Ah, Stăpâne, Te rog, fă să revină la noi Omul lui Dumnezeu, pe Care L‑ai trimis, ca să ne învețe ce să facem cu băiatul care se va naște!“
9Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Manoah și Îngerul Domnului a venit din nou la femeie. Ea rămăsese la câmp, iar Manoah, soțul ei, nu era cu ea. 10Femeia s‑a grăbit și a alergat să‑l anunțe pe soțul ei. Ea i‑a zis: „Iată că Omul Care a venit în acea zi la mine, mi S‑a arătat din nou!“
11Manoah s‑a ridicat și s‑a dus după soția sa, iar când a ajuns la Omul Acela I‑a zis:
– Tu ești Omul Care i‑a vorbit soției mele?
El i‑a răspuns:
– Eu sunt!
12Manoah I‑a zis:
– Când se vor împlini cuvintele Tale, ce rânduială să ținem cu băiatul în vederea lucrării lui?
13Îngerul Domnului i‑a răspuns lui Manoah:
– Femeia să se ferească de tot ce i‑am spus! 14Să nu mănânce nimic care iese din viță, să nu bea nici vin, nici tărie și să nu mănânce nimic necurat. Să păzească tot ce i‑am poruncit.
15Manoah I‑a zis Îngerului Domnului:
– Te rog, dă‑ne voie să Te reținem ca să‑Ți pregătim un ied.
16Îngerul Domnului i‑a răspuns lui Manoah:
– Chiar dacă M‑ai opri, n‑aș mânca din mâncarea ta, dar dacă vrei să aduci o ardere‑de‑tot, atunci să o aduci Domnului!
Manoah nu știa că este Îngerul Domnului.
17Atunci Manoah I‑a zis Îngerului Domnului:
– Care‑Ți este Numele, ca să Te onorăm când se vor împlini cuvintele Tale?
18Îngerul Domnului i‑a răspuns:
– De ce Îmi ceri Numele? El este minunat.18 Sau: dincolo de orice înțelegere.
19Manoah a luat iedul și darul de mâncare și le‑a oferit Domnului pe stâncă. În timp ce Manoah și soția sa priveau, a avut loc o minune. 20Pe când flacăra se înălța de pe altar spre cer, Îngerul Domnului S‑a înălțat în flacăra altarului. Văzând lucrul acesta, Manoah și soția lui s‑au aruncat cu fața la pământ. 21Îngerul Domnului nu S‑a mai arătat din nou lui Manoah și soției lui. Atunci Manoah a înțeles că fusese Îngerul Domnului.
22Manoah i‑a zis soției sale:
– Sigur vom muri fiindcă am văzut pe Dumnezeu!
23Dar soția lui i‑a răspuns:
– Dacă ar fi vrut Domnul să ne omoare, nu ar fi primit din mâinile noastre arderea‑de‑tot și darul de mâncare, nu ne‑ar fi descoperit toate acestea și nu ne‑ar fi îngăduit să auzim acum lucruri ca acestea!
24Femeia a născut un fiu și i‑a pus numele Samson. Băiatul a crescut, și Domnul l‑a binecuvântat. 25Duhul Domnului a început să‑l pună în mișcare la Mahane‑Dan, între Țora și Eștaol.
Der Engel des Herrn kündigt Simsons Geburt an
1Wieder taten die Israeliten, was dem Herrn missfiel. Deshalb ließ er zu, dass die Philister sie vierzig Jahre lang unterdrückten. 2Zu dieser Zeit lebte ein Mann namens Manoach. Er kam aus Zora und gehörte zum Stamm Dan. Manoach war verheiratet, aber er hatte keine Kinder, weil seine Frau unfruchtbar war.
3Eines Tages erschien der Engel des Herrn seiner Frau und sagte: »Du konntest bisher keine Kinder bekommen. Aber nun wirst du schwanger werden und einen Sohn zur Welt bringen. 4Achte darauf, keinen Wein oder andere berauschende Getränke zu trinken. Iss auch nichts, was der Herr für unrein erklärt hat! 5Denn der Sohn, den du bekommst, wird schon im Mutterleib Gott geweiht sein. Niemals dürfen seine Haare geschnitten werden! Er wird beginnen, Israel von den Philistern zu befreien.«
6Da lief die Frau zu Manoach und erzählte ihm: »Ein Bote Gottes ist bei mir gewesen. Er sah aus wie ein Engel! Ich hatte solche Angst! Ich habe ihn nicht einmal gefragt, woher er kommt. Er hat sich auch nicht vorgestellt. 7Er sagte zu mir, ich würde schwanger werden und einen Sohn bekommen. Deshalb soll ich keinen Wein oder andere berauschende Getränke mehr trinken und nichts essen, was der Herr für unrein erklärt hat. Denn das Kind soll von Mutterleib an bis zu seinem Tod Gott geweiht sein.«
8Da betete Manoach: »Bitte, Herr, schick doch deinen Boten noch einmal zu uns, damit er uns genau sagt, was wir mit dem Jungen tun sollen, den wir bekommen.« 9Gott erhörte ihn und sandte seinen Engel zum zweiten Mal zu der Frau. Sie war gerade ohne ihren Mann auf dem Feld. 10Schnell lief sie zu Manoach und rief: »Komm! Der Mann, der neulich bei mir war, ist wieder da.«
11Manoach ging mit ihr zu dem Engel und sagte zu ihm: »Bist du der Mann, der mit meiner Frau gesprochen hat?« »Ja, ich bin es«, antwortete er. 12Da fragte Manoach: »Wenn deine Ankündigung eintrifft, wie sollen wir dann mit dem Jungen umgehen? Wie müssen wir uns verhalten?«
13Der Engel des Herrn erwiderte: »Deine Frau soll alles meiden, was ich ihr genannt habe. 14Sie darf nichts essen, was aus Trauben zubereitet ist, und keinen Wein oder andere berauschende Getränke trinken. Außerdem soll sie nichts essen, was Gott für unrein erklärt hat. Sie muss alle meine Anweisungen befolgen.«
15»Bitte, bleib noch da«, bat Manoach den Engel des Herrn. »Wir möchten dir einen jungen Ziegenbock zum Essen zubereiten!« 16Denn er wusste nicht, wen er vor sich hatte. Der Engel des Herrn antwortete: »So sehr du mich auch drängst, ich werde nichts essen. Aber wenn du willst, dann bring es dem Herrn als Brandopfer dar!«
17»Wie heißt du?«, fragte Manoach. »Wir würden uns gern bei dir bedanken, wenn deine Ankündigung eintrifft.« 18Der Engel erwiderte: »Du fragst nach meinem Namen? Er ist unbegreiflich für dich!13,18 Oder: Er ist zu wunderbar.«
19Manoach nahm den jungen Ziegenbock sowie Brot für das Speiseopfer und verbrannte es zu Ehren des Herrn auf einem Felsblock. Da ließ Gott vor ihren Augen ein Wunder geschehen: 20Als das Feuer zum Himmel aufloderte, stieg der Engel des Herrn in der Flamme empor und verschwand. Manoach und seine Frau warfen sich erschrocken zu Boden. 21Es war ihre letzte Begegnung mit dem Engel des Herrn.
Nun begriff Manoach, mit wem sie gesprochen hatten. 22»Wir müssen sterben!«, rief er. »Wir haben Gott gesehen!« 23Doch seine Frau entgegnete: »Wenn der Herr uns töten wollte, hätte er bestimmt nicht unser Opfer angenommen. Dann hätte er uns auch nicht dies alles sehen lassen und uns nicht so etwas angekündigt.«
24Einige Zeit später brachte Manoachs Frau einen Sohn zur Welt und nannte ihn Simson. Der Junge wuchs heran, und der Herr segnete ihn. 25In Mahane-Dan zwischen Zora und Eschtaol wurde er zum ersten Mal vom Geist des Herrn erfasst.
