Iefta
1Iefta, ghiladitul, era un războinic viteaz. El era fiul unei prostituate. Iefta i se născuse lui Ghilad. 2Soția lui Ghilad îi născuse și ea fii. Când fiii soției lui au crescut mari, l‑au alungat pe Iefta și i‑au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru pentru că ești fiul unei alte femei!“ 3Iefta a fugit dinaintea fraților săi și a locuit în țara Tob. Acolo, niște bărbați de nimic3 Vezi nota de la 9:4. s‑au adunat pe lângă Iefta și l‑au însoțit.
4După câteva zile, fiii lui Amon au luptat împotriva lui Israel. 5În timp ce fiii lui Amon se luptau cu Israel, bătrânii5 Vezi nota de la 8:14 [peste tot în capitol]. Ghiladului s‑au dus să‑l aducă pe Iefta din regatul Tob.
6Ei i‑au zis lui Iefta:
– Vino să ne fii conducător, ca să ne luptăm cu fiii lui Amon.
7Dar Iefta le‑a zis bătrânilor Ghiladului:
– Oare nu voi sunteți aceia care m‑ați urât și m‑ați alungat din familia tatălui meu? De ce ați venit la mine acum când sunteți în pericol?
8Bătrânii Ghiladului i‑au răspuns lui Iefta:
– Ne întoarcem la tine pentru că am dori să vii cu noi și să lupți împotriva fiilor lui Amon. După aceea, tu vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Ghiladului!
9Iefta le‑a zis bătrânilor Ghiladului:
– Dacă mă aduceți înapoi ca să lupt împotriva fiilor lui Amon, și Domnul îi dă în mâna mea, voi deveni eu căpetenia voastră?
10Bătrânii Ghiladului i‑au răspuns lui Iefta:
– Domnul să fie martor între noi, dacă nu vom face întocmai cum ai zis!
11Iefta a plecat cu bătrânii Ghiladului, iar poporul l‑a pus în fruntea lui drept căpetenie și conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înaintea Domnului, la Mițpa.
Iefta îi învinge pe amoniți
12După aceea, Iefta a trimis niște mesageri la regele fiilor lui Amon ca să‑i spună:
– Ce ai cu mine, de ai venit să lupți împotriva țării mele?
13Regele fiilor lui Amon le‑a răspuns mesagerilor lui Iefta:
– Pentru că atunci când s‑a suit din Egipt, Israel mi‑a luat țara, de la Arnon până la Iabok și până la Iordan. Acum, înapoiază‑mi‑o pe cale pașnică!
14Iefta a trimis din nou mesageri regelui fiilor lui Amon 15ca să‑i spună:
– Așa vorbește Iefta: „Nu Israel a luat țara Moabului și țara fiilor lui Amon 16pentru că, atunci când s‑a suit din Egipt, Israel a mers prin pustie până la Marea Roșie16 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor– vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și Vulgata. În VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf. Vezi 1 Regi 9:26. și apoi și‑a continuat drumul până la Kadeș. 17Israel a trimis atunci mesageri regelui Edomului, zicând: «Lasă‑mă, te rog, să trec prin țara ta!» Dar regele Edomului nu i‑a îngăduit. A mai trimis mesageri și regelui Moabului, dar nici acesta nu a acceptat. Astfel, Israel a rămas la Kadeș.
18Apoi au călătorit prin pustie, au înconjurat țara Edomului și țara Moabului, au ajuns în partea de răsărit și și‑au așezat tabăra dincoace de Arnon. Deci n‑au intrat în teritoriul Moabului, întrucât Arnon era hotarul Moabului.
19Atunci Israel a trimis mesageri lui Sihon, regele amoriților, rege al Heșbonului. Israel i‑a zis: «Lasă‑ne, te rugăm, să trecem prin țara ta ca să ajungem la locul nostru!» 20Dar Sihon n‑a avut încredere în Israel ca să‑l lase să îi traverseze teritoriul, ci și‑a adunat poporul, și‑a așezat tabăra la Iahaț și s‑a luptat cu Israel.
21Însă Domnul, Dumnezeul lui Israel, l‑a dat pe Sihon și pe toți oamenii săi în mâna lui Israel. Ei i‑au învins și astfel Israel a luat în stăpânire tot teritoriul amoriților care locuiau în această țară. 22Ei au moștenit tot teritoriul amoriților de la Arnon până la Iabok și din pustie până la Iordan.
23Acum, după ce Domnul, Dumnezeul lui Israel, i‑a alungat pe amoriți dinaintea poporului Său Israel, tu să‑i iei în stăpânire teritoriul? 24Oare nu vei moșteni tu ceea ce îți dă în stăpânire zeul tău Chemoș24 Zeul suprem la moabiți. Fie în acea vreme regele amonit stăpânea și Moabul, fie exista o alianță militară între cele două state.? Deci și noi vom lua în stăpânire pe toți cei alungați de Domnul, Dumnezeul nostru, dinaintea noastră! 25Crezi că ești mai puternic decât Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului? S‑a certat el oare vreodată cu Israel sau s‑a luptat el împotriva lui? 26Israel locuiește de trei sute de ani în Heșbon și în satele dimprejurul lui, în Aroer și în satele dimprejurul lui și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului. De ce nu le‑ați luat înapoi în tot acest timp? 27Eu nu ți‑am greșit cu nimic, iar tu îmi faci rău luptându‑te cu mine. Domnul să judece astăzi! El să fie Judecător între fiii lui Israel și fiii lui Amon!“
28Regele fiilor lui Amon n‑a luat în seamă mesajul pe care i l‑a trimis Iefta.
29Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta. El a străbătut Ghiladul și Manase, a trecut prin Mițpa Ghiladului și din Mițpa Ghiladului a înaintat împotriva fiilor lui Amon. 30Iefta a făcut un jurământ Domnului, zicând: „Dacă îi vei da în mâna mea pe fiii lui Amon, 31atunci ceea ce va ieși pe porțile casei mele, când mă voi întoarce în pace de la fiii lui Amon, va fi al Domnului și îl voi aduce ca ardere‑de‑tot!“
32Iefta a traversat spre fiii lui Amon ca să lupte împotriva lor și Domnul i‑a dat în mâna lui. 33El i‑a lovit de la Aroer până la intrarea în Minit, douăzeci de cetăți, provocând o mare înfrângere până la Abel-Cheramim. Astfel, fiii lui Amon au fost supuși înaintea fiilor lui Israel.
34Iefta s‑a întors acasă, la Mițpa. Și iată că fiica sa i‑a ieșit în întâmpinare cu tamburine și dansuri. Ea era singurul lui copil. Nu mai avea niciun alt fiu sau fiică.
35Când a văzut‑o, și‑a sfâșiat hainele și a zis:
– Vai, fiica mea! Mă îndurerezi atât de tare! Ai ajuns asemenea celor ce mă tulbură. Mi‑am deschis gura înaintea Domnului și nu pot să‑mi retrag jurământul!
36Ea i‑a răspuns:
– Tată, dacă ți‑ai deschis gura înaintea Domnului, fă‑mi potrivit cu ceea ce ți‑a ieșit din gură, mai ales acum când Domnul te‑a răzbunat pe fiii lui Amon, dușmanii tăi.
37Apoi i‑a zis tatălui său:
– Fă‑mi însă favoarea aceasta! Lasă‑mă singură două luni, ca să mă duc, să cobor înspre munți și să‑mi plâng fecioria împreună cu prietenele mele!
38El a răspuns:
– Du‑te!
Și a lăsat‑o singură două luni. Ea s‑a dus cu prietenele ei și și‑a plâns fecioria în munți. 39La sfârșitul celor două luni, s‑a întors la tatăl ei, și el i‑a făcut potrivit cu jurământul pe care l‑a rostit. Ea fusese fecioară. De atunci s‑a statornicit în Israel obiceiul 40ca în fiecare an, fiicele lui Israel s‑o jelească pe fiica ghiladitului Iefta timp de patru zile.
士師耶弗他
1基列人耶弗他是個英勇的戰士，他父親名叫基列，母親是個妓女。 2基列的妻子還生了幾個兒子，他們長大後，便把耶弗他趕出家門，說：「你是別的女人生的，你休想繼承我們父親的任何產業。」 3耶弗他只好逃走，住在陀伯地區。有一群匪徒跟隨了他。
4後來，亞捫人攻打以色列， 5基列的眾長老就去陀伯請耶弗他， 6對他說：「請你回來做統帥帶領我們對抗亞捫人。」 7耶弗他說：「從前你們不是厭惡我，把我從父親家趕走的嗎？現在你們遭難，為什麼來找我？」 8基列的眾長老說：「現在我們是來請你跟我們一起回去抵抗亞捫人，你可以做所有基列人的首領。」 9耶弗他說：「如果我跟你們回去與亞捫人作戰，耶和華讓我打敗他們，我就真的可以做你們的首領嗎？」 10基列的首領們說：「我們必聽從你的吩咐，有耶和華為我們作證。」 11於是，耶弗他便跟他們一起回去。民眾擁立他做他們的首領和元帥。耶弗他在米斯巴將之前所說的話在耶和華面前重申一遍。
12然後，他派遣使者去問亞捫王：「你與我有什麼相干？為什麼要攻打我的領土？」 13亞捫王對他的使者說：「因為以色列人從埃及出來的時候佔據了我們的土地——從亞嫩河到雅博河，一直到約旦河。現在你們要乖乖地把這些土地還給我們。」 14耶弗他再差遣使者去見亞捫王， 15對他說：「以色列人並沒有佔據摩押和亞捫的土地。 16當年以色列人離開埃及，經曠野渡過紅海來到加低斯， 17然後派遣使者去見以東王，說，『求你讓我們經過你的領土。』以東王卻不答應。他們又派遣使者去見摩押王，摩押王也不答應。於是，以色列人就住在加低斯。 18後來，他們走過曠野，繞過以東和摩押，到了摩押的東邊，在摩押的邊界亞嫩河東岸紮營，並沒有進入摩押境內。 19以色列人派遣使者去見希實本的亞摩利王西宏，對他說，『求讓我們經過你的領土前往我們自己的土地。』 20但西宏不信任以色列人，拒絕了他們的請求，並招聚全軍駐紮在雅雜，攻打他們。 21但以色列的上帝耶和華幫助以色列人戰勝西宏和他的軍隊，佔領了他們所有的土地， 22從亞嫩河直到雅博河，從曠野直到約旦河。 23既然是以色列的上帝耶和華為祂的以色列子民趕走了亞摩利人，你憑什麼要奪取這塊土地？ 24你擁有你們的神明基抹給你們的土地，我們也要擁有我們的上帝耶和華賜給我們的土地。 25難道你比摩押王西撥的兒子巴勒更強嗎？他從未挑戰過以色列人，也未和以色列人交過戰。 26三百年來，以色列人一直住在希實本及其周圍的鄉村、亞羅珥及其周圍的鄉村和亞嫩河沿岸一帶的城邑。在這期間，你們為什麼不收回這些土地呢？ 27我們沒有得罪你們，你們卻攻打我們。願審判者耶和華今天在以色列人和亞捫人之間主持公道。」 28可是，亞捫王不理會耶弗他派使者所傳的話。
29那時，耶和華的靈降在耶弗他身上，他便經過基列和瑪拿西，來到基列的米斯巴，然後從那裡去迎戰亞捫人。 30他向耶和華許願說：「如果你把亞捫人交在我手中， 31讓我凱旋而歸，第一個從我家門出來迎接我的人必歸給你，我必把他獻給你作燔祭。」 32於是，耶弗他率軍與亞捫人作戰，耶和華把敵人交在他手中， 33他大敗敵軍，摧毀了從亞羅珥到米匿、遠至亞備勒·基拉明的二十座城。這樣，以色列人征服了亞捫人。
34耶弗他返回自己在米斯巴的家，他的獨生女兒敲著鼓、跳著舞出來迎接他。 35他一見自己的女兒，便撕裂衣服，說：「唉，我的女兒啊，你真讓我傷心欲絕！我向耶和華許了願，不能收回了！」 36他女兒說：「父親啊，你既然向耶和華許了願，就照你許的願對待我吧！因為耶和華幫你打敗了敵軍亞捫人，為你報了仇。 37但求你先給我兩個月的時間，讓我和同伴到山上去為我終身未嫁哀哭。」 38耶弗他答應了，給了她兩個月的時間。於是，她便和同伴到山上為自己終身未嫁哀哭。 39兩個月後，她回到父親那裡。她父親履行了自己所許的願。她終身未嫁。自此以後，在以色列有個習俗： 40每年以色列的女子都去為基列人耶弗他的女兒哀哭四天。
