Tola și Iair
1După Abimelek, cel care s‑a ridicat să‑l izbăvească pe Israel a fost Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, un bărbat din Isahar. El locuia în Șamir, în muntele lui Efraim. 2El a judecat2-3 Cu sensul de a conduce. Israelul timp de douăzeci și trei de ani. Apoi a murit și a fost îngropat la Șamir.
3După el s‑a ridicat ghiladitul Iair. El a judecat Israelul timp de douăzeci și doi de ani. 4Acesta avea treizeci de fii care călăreau pe treizeci de măgari; ei aveau treizeci de sate. Până în ziua aceasta, ele sunt numite Havot-Iair4 Sau: Așezările lui Iair. și se află în ținutul Ghiladului. 5Iair a murit și a fost îngropat la Kamon.
Oprimarea filisteană și amonită
6Fiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului și au slujit baalilor6, 10 Vezi nota de la 2:11. și aștoretelor6 Vezi nota de la 2:13., dumnezeilor Aramului, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon și dumnezeilor filistenilor. L‑au părăsit pe Domnul și nu I‑au mai slujit. 7Atunci Domnul S‑a aprins de mânie împotriva lui Israel și i‑a vândut în mâinile filistenilor și a fiilor lui Amon. 8Începând cu acel an, ei i‑au zdrobit și i‑au asuprit pe fiii lui Israel timp de optsprezece ani – pe toți fiii lui Israel care erau dincolo de Iordan, pe teritoriul amoriților, în Ghilad. 9Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca să lupte împotriva seminției lui Iuda, împotriva seminției lui Beniamin și a Casei lui Efraim. Din această cauză Israel era într‑o mare strâmtorare.
10Atunci fiii lui Israel au strigat către Domnul, zicând:
– Am păcătuit împotriva Ta căci Te‑am părăsit pe Tine, Dumnezeul nostru, și am slujit baalilor!
11Domnul le‑a zis fiilor lui Israel:
– Când egiptenii, amoriții, fiii lui Amon, filistenii, 12sidonienii, amalekiții și maoniții v‑au asuprit și ați strigat către Mine, nu v‑am izbăvit Eu din mâna lor? 13Dar voi M‑ați părăsit și ați slujit altor dumnezei! De aceea nu vă voi mai izbăvi! 14Duceți‑vă și strigați la dumnezeii pe care vi i‑ați ales! Să vă izbăvească ei în vremea necazului vostru!
15Fiii lui Israel I‑au zis Domnului:
– Am păcătuit! Fă‑ne tot ceea ce consideri că este bine15 Lit.: Fă‑ne potrivit cu tot ceea ce este bine în ochii Tăi, numai eliberează‑ne astăzi, Te rugăm!
16Apoi au renunțat la dumnezei și au slujit Domnului, iar El S‑a îndurat de necazul lui Israel. 17Când fiii lui Amon s‑au strâns laolaltă și și‑au așezat tabăra în Ghilad, fiii lui Israel s‑au grupat și și‑au așezat tabăra la Mițpa. 18Cei din popor, și anume căpeteniile Ghiladului, și‑au zis unul altuia: „Cine este omul care va începe lupta împotriva fiilor lui Amon? El va fi căpetenia tuturor locuitorilor Ghiladului!“
Tola
1Após a morte de Abimeleque, o juiz que chefiou Israel foi Tola, filho de Puá e neto de Dodo, da tribo de Issacar, que vivia na cidade de Samir, nas colinas de Efraim. 2Foi juiz de Israel durante 23 anos. Quando morreu foi enterrado em Samir.
Jair
3Sucedeu-lhe Jair, um homem de Gileade, que julgou Israel por 22 anos. 4Os seus 30 filhos deslocavam-se sempre montados sobre jumentos; cada um deles governava uma cidade na terra de Gileade e que ainda são conhecidas por cidades de Jair. 5Quando morreu, Jair foi enterrado em Camom.
Jefté
6O povo de Israel voltou a fazer o que era mau aos olhos do Senhor e a adorar os deuses dos pagãos, Baal e Astarote, assim como os deuses de Aram, Sídon, Moabe, Amon e da Filístia. Como se não bastasse, puseram de lado o culto ao Senhor, 7que ficou irado com o seu povo e permitiu aos filisteus e aos amonitas 8-9que começassem a atormentá-los. Estes ataques tiveram lugar não só a oriente do rio Jordão, na terra dos amorreus, ou seja em Gileade, mas também em Judá, Benjamim e Efraim, pois os amonitas não tinham dúvidas em atravessar o Jordão para assediar os israelitas. E esta situação prolongou-se por 18 anos. 10Até que os israelitas se voltaram novamente para o Senhor e imploraram-lhe que os salvasse. “Pecámos contra ti; esquecemo-nos de ti como nosso Deus e adorámos os ídolos de Baal”, confessaram.
11-12No entanto, o Senhor respondeu-lhes: “Não fui eu mesmo quem vos salvou dos egípcios, dos amorreus, dos amonitas, dos filisteus, dos sidónios, dos amalequitas e dos maonitas? Houve porventura alguma vez em que tenham clamado a mim e eu não vos tenha livrado? 13Mesmo assim continuam a pôr-me de lado e a adorar outros deuses. Por isso, continuem como estão; vão-se embora, pois não vos salvarei mais. 14Vão dirigir preces a esses novos deuses que arranjaram. Que vos salvem agora dessa vossa angústia!”
15Contudo, continuaram a insistir e a implorar: “Sim, nós sabemos que pecámos. Castiga-nos como melhor entenderes, mas salva-nos uma vez mais dos nossos inimigos!” 16Então destruíram os deuses estranhos que tinham e passaram a adorar o Senhor que sentiu compaixão perante a sua miséria.
17Os batalhões dos amonitas tinham sido mobilizados e reunidos em Gileade, preparando-se para um ataque ao exército de Israel em Mizpá. 18“Quem vai comandar as nossas tropas contra os amonitas?”, interrogavam-se os chefes de Gileade. “Quem se apresentar voluntariamente será o nosso rei.”
