Nouă Traducere În Limba Română

Judecători 5:1-31

Cântarea Deborei

1În ziua aceea, Debora și Barak, fiul lui Abinoam, au cântat, zicând:

2„Când căpeteniile s‑au așezat în fruntea lui Israel,

poporul a mers de bunăvoie!

Binecuvântați‑L pe Domnul!

3Ascultați, regi! Luați aminte, domnitori!

Eu, da eu, voi cânta Domnului3 Sau: despre Domnul,

voi cânta spre lauda Domnului,

Dumnezeul lui Israel:

4Doamne, când ai ieșit din Seir,

când ai mărșăluit din ținutul Edomului,

pământul s‑a cutremurat, cerurile au picurat

și norii au turnat ape!

5Munții s‑au scurs dinaintea Domnului, Cel al Sinaiului,

dinaintea Domnului, Dumnezeul lui Israel!

6În zilele lui Șamgar, fiul lui Anat6 Vezi nota de la 3:31.,

în zilele Iaelei,

drumurile erau părăsite,

și drumeții călătoreau pe căi ocolite.

7Încetase viața din satele lui Israel, se sfârșise,7 Sau: Conducătorii lui Israel au căzut, au căzut, sensul versului ebraic fiind nesigur.

până când m‑am ridicat eu7 Sau: te‑ai ridicat tu; sau: s‑a ridicat; (și în ultima parte a versetului)., Debora,

m‑am ridicat ca o mamă în Israel.

8Când el și‑a ales dumnezei noi,

războiul8 Sensul termenului ebraic este nesigur. era la porți,

dar nu se vedea nici scut și nici suliță

printre patruzeci de mii în Israel!

9Inima mea este alături de legiuitorii lui Israel,

de cei din popor care s‑au oferit de bunăvoie.

Binecuvântați‑L pe Domnul!

10Voi, cei ce încălecați pe măgărițe albe,

cei ce stați pe covoare,

cei ce umblați pe drum,

luați aminte 11la vocea arcașilor de lângă adăpătoare.

Acolo ei istorisesc faptele drepte ale Domnului,

faptele drepte ale sătenilor Lui în Israel!

Atunci poporul Domnului a coborât la porți.

12Trezește‑te, trezește‑te, Debora!

Trezește‑te, trezește‑te și cântă o cântare!

Ridică‑te, Barak, fiu al lui Abinoam,

și ia‑ți captivii!

13Atunci un supraviețuitor a coborât la cei măreți;13 Sau: Atunci un supraviețuitor al celor măreți a coborât.

poporul Domnului a coborât la mine cu cei viteji13 Sau: la mine ca niște viteji. Sau: la mine împotriva celor viteji..

14Au venit din Efraim;

rădăcina lor este în Amalek.

După tine a venit Beniamin, cu poporul tău.

Din Machir au coborât legiuitorii

și din Zabulon, cei care îndrumă cu toiagul scribului.

15Conducătorii mei din Isahar au fost cu Debora

și, precum Isahar, așa și Barak,

fiind trimis în urma lui în vale.

În ținuturile lui Ruben însă

s‑a ținut mare sfat15-16 Lit.: au fost mari cercetări ale inimii, ideea fiind aceea că rubeniții și probabil și alte seminții nu au răspuns cu hotărâre sau în unanimitate chemării la luptă.!

16De ce ai rămas printre staule16 Sau: desagi. Sensul termenului ebraic este nesigur.

ca să asculți behăitul turmelor?

În ținuturile lui Ruben

mare a fost sfatul!

17Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului.

Iar Dan, de ce a rămas la corăbii?

Așer a rămas pe coasta mării

și s‑a așezat pe limanurile lui.

18Zabulon este un popor

care și‑a riscat viața până la moarte;

Neftali la fel, pe dealurile țării.

19Regii au venit și s‑au luptat.

Regii Canaanului s‑au luptat atunci

la Taanah, lângă apele Meghido.

N‑au luat niciun câștig,

nici măcar un pic de argint.

20Stelele din ceruri s‑au luptat,

s‑au luptat din înaltul căilor lor cu Sisera.

21Râul Chișon i‑a luat,

vechiul râu, râul Chișon.

Mărșăluiește, suflete al meu, cu tărie!21 Sau: Calcă pe grumazurile celor tari!

22Atunci copitele cailor au izbit pământul;

armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător.

23«Blestemați pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului.

«Să blestemați amarnic pe locuitorii ei,

căci nu au venit în ajutorul Domnului,

în ajutorul Domnului

împotriva celor viteji.»

24Cea mai binecuvântată femeie este Iael,

soția chenitului Heber,

cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.

25El i‑a cerut apă, dar ea i‑a dat lapte;

într‑o cupă măreață i‑a adus iaurt.

26Apoi mâna și‑a întins‑o spre țăruș,

și dreapta ei spre ciocanul lucrătorului;

l‑a lovit pe Sisera, i‑a sfărâmat capul,

l‑a zdrobit și i‑a străpuns tâmpla.

27El a căzut și s‑a ghemuit,

la picioarele ei s‑a plecat adânc,

a căzut și s‑a ghemuit;

în locul în care s‑a ghemuit, acolo a căzut ucis!

28Pe fereastră, printre zăbrele,

mama lui Sisera se uita și bocea:

«De ce întârzie carele lui să vină?

De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»

29Prințesele ei înțelepte îi răspund

și ea își răspunde singură:

30«Oare nu își caută și își împart ei prada?

O femeie, două femei de fiecare bărbat;

pradă de stofă colorată pentru Sisera,

pradă de stofă colorată, brodată;

câte două stofe colorate,

brodate, pentru grumazul prădătorului.»

31Așa să piară toți dușmanii Tăi, Doamne!

Dar cei ce‑L iubesc să fie ca soarele care răsare în puterea lui!“

Apoi țara a avut liniște timp de patruzeci de ani.

Swedish Contemporary Bible

Domarboken 5:1-31

Deboras och Baraks sång

1Debora och Barak, Avinoams son, sjöng den dagen denna sång:

2”När Israels furstar visar vägen

och folket villigt offrar sig,

prisa Herrens namn!

3Hör, ni kungar, lyssna ni härskare!

Jag ska sjunga inför Herren

och spela inför Israels Gud.

4Du, Herre, ledde oss ut ur Seir

och fram över Edoms slätter,

marken skakade, från himlen strömmade regnet ner

och vatten strömmar ur molnen.

5Bergen skälvde inför Herren,

den Väldige på Sinai, Herren, Israels Gud.

6På Shamgars, Anats sons, och Jaels tid

låg vägarna öde.

Vandrarna valde vindlande stigar.

7Israel saknade ledare,

tills Debora trädde fram,

tills hon blev en mor för Israel.

8När Israel valde nya gudar

kom striden fram till stadsportarna.5:8 Grundtexten är mycket svårtolkad och innebörden osäker.

Varken sköld eller spjut fanns.

Israels 40 000 saknade vapen.

9Mitt hjärta vänder sig till Israels ledare

och till alla som villigt följer dem!

Prisa Herren!

10Prisa honom, alla ni som rider på vita åsnor,

och sitter på dyrbara mattor

och alla ni som går till fots!

11Sångarna sjunger lovsång vid brunnen,

sången om Herrens rättfärdiga gärningar,

hur han räddade Israel

med sina krigare.

Herrens folk tågade in

genom portarna.

12Vakna, Debora,

vakna och sjung!

Stå upp, Barak!

Du, Avinoams son, för bort dina fångar!

13Männen som fanns kvar

marscherade ner till de tappra.

Herrens folk kom till mig

med sina mäktiga.

14Män kom från Efraim,

med rotfäste i Amalek,

och Benjamin,

som följde efter dig med dina skaror.

Från Makir kom furstar

och från Sebulon män med ledarstav.

15Isaskars furstar följde Debora

och Barak ner i dalen.

Men Rubens stam

höll grundliga rådslag.

16Varför satt du hemma bland fållorna5:16 Eller: vid lägerelden. Eller: mellan sadelväskorna.

och lyssnade på herdeflöjter?

Rubens stam höll grundliga rådslag.

17Gilead stannade på andra sidan Jordan.

Varför blev Dan kvar vid sina fartyg?

Och Asher blev kvar vid stranden

i lugn och ro.

18Men Sebulons och Naftalis stammar

riskerade livet på stridsfältets höjder.

19Kanaans kungar

stred vid Tanak

nära Megiddos källor

men de blev utan silver och utan byte.

20Till och med himlens stjärnor

stred mot Sisera.

21Den brusande floden Kishon,

urtidsfloden

förde bort dem.

Dra vidare, var stark min själ!

22Hör hovtrampet från fiendens hingstar!

Se hur stridshästarna jagar fram!

23Men Herrens ängel befallde att förbanna Meros.

’Förbanna dess inbyggare’, sa han.

’De kom inte till Herrens hjälp,

till Herrens och hjältarnas hjälp.’

24Välsignad bland kvinnorna ska Jael vara,

keniten Hevers hustru,

ja, välsignad mer än andra kvinnor som bor i tält.

25Han bad om vatten, men hon gav honom mjölk

i en dyrbar skål,

hon bjöd honom på tjockmjölk.

26Hennes hand grep efter tältpluggen,

hennes högra hand efter hammaren,

och med snickarens hammare

slog hon honom i huvudet,

genomborrade Siseras tinning.

27Han sjönk ner vid hennes fötter,

låg stilla och var död.

28Siseras mor såg väntande ut genom fönstret

och hon ropade:

’Varför dröjer hans vagn så länge?

Var är klappret av hovar?’

29Då svarar hennes hovdam,

och själv ger hon samma svar:

30’Bytet de skiftar är stort,

en flicka åt var man eller två,

dyrbara mantlar åt Sisera

och vackra tyger,

brokiga dukar, en eller två åt den som tog byte.

Allt detta som byte!’

31Herre, så ska alla dina fiender förgås,

men de som älskar Herren ska stråla av kraft

som den uppgående solen!”

Därefter fick landet fred i fyrtio år.